2,389 matches
-
a-i apăra pe rozacruceeni și a-i elibera de bănuieli, de „petele” cu care au fost blagosloviți - și asta Înseamnă că deja avusese loc o dezbatere furioasă Între Boemia, Germania, Anglia, Olanda, toate astea cu curieri călare și cu erudiți rătăcitori.” „Și rozacruceenii?” „Tăcere de mormânt. Post o sută douăzeci annos patebo un rahat cu moț. Ei stau și asistă din neantul palatului lor. Cred că tocmai tăcerea lor Încinge spiritele. Dacă ei nu răspund, Înseamnă că există cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
hermetismul renascentist”. „Ei, bravo”, Îi zise Diotallevi, „și pe urmă, imediat ce-i pui În mână Graalul și Sfânta Inimă, se cară trântind ușa după el”. „Nu se știe”. „Aș cunoaște eu omul potrivit”, am spus. „E un individ cu siguranță erudit, care ia Îndestul de serios lucrurile astea, dar cu eleganță, aș zice cu ironie. L-am Întâlnit În Brazilia, dar acum trebuie să fie la Milano. Cred că am numărul lui de telefon pe undeva”. „Contactează-l”, zise Garamond. „Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În fond, eram un diletant... - Cu atât mai bine, îl întrerupse Laura punîndu-i din nou mâna pe braț. Trebuie să existe și câțiva oameni inteligenți și cu destulă imaginație, ca să se bucure de descoperirile pe care le fac marii dumitale erudiți. Foarte bine că te-ai lăsat de chineză... Dar atunci, unde sunt celelalte tragedii la care făceai aluzie?... O privise lung. Nu era nici pe departe cea mai frumoasă studentă pe care o cunoscuse, dar era altfel. Nu înțelegea ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să aibă o credință toată viața lui, să creadă febril în ceva mîndru: în meserie, în idei, în principii de existență, în succes, în viitor, în capacitatea sa de a deveni mai bun. Poți fi un bun meseriaș ori un erudit, dar, în lipsa unei credințe nesfîrșite, există primejdia să deviezi. De cînd îmi amintesc, am știut ce vreau. De la vîrsta de 4 ani am zis că voi fi medic". (D) Cariera, înainte de toate, se dobîndește; veți putea susține cu toată convingerea
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
când încerca, măcar pentru o frântură de clipă, să adopte ireala ipoteză de a renunța la istorie. El urma să fie, cu întregul său intelect, cu nervii, cu dorințele sale, cu întreaga lui energie, cu tot sufletul, un cărturar, un erudit. În calitate de bun istoric, va trebui să știe de toate, să-și lărgească necontenit sfera cunoștințelor. Spre acest domeniu se îndreptau impulsurile lui competitive, nevoia de a străluci. Și o viață dedicată în acest sens excludea canto-ul profesionist; pentru cântatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pot fi folosite, dar nu foarte mult. Folosirea citatului oferă vorbitorului o aură intelectualistă. Este bine ca persoana care vorbește să fie percepută de auditoriu drept o persoană superioară. Totuși, aceasta nu are voie să fie percepută ca fiind foarte erudită, tocmai pentru a nu se crea o diferență prea mare între ea și cei care o ascultă. B) Speech-ul trebuie să acapareze, trebuie să fie captivant. În simplitatea sa, acesta trebuie construit logic, argumentele curgînd unele din altele și
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
ale tribalismelor comunitare în procesele și fenomenele contrastante ale revrăjirii lumii în era sa postmodernă. Tranziția interminabilă pe care o parcurgem amplifică până la exacerbare un fond mai general de confuzie în care se află societatea contemporană: "Publicistul se crede un erudit, politicianul se joacă de-a savantul și cel care dă lecții ia masca unui învățător de viață. Trebuie ca totul să fie comunicabil, adică "accesibil". Editori, ziariști, universitari, politicieni par să fie de acord: o analiză merită numai dacă este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
istoriilor umane când saturarea trăită a valorilor sociale generează o întețire a aroganței din partea elitelor în funcție. Ele nu mai au nimic de spus. Deci vorbesc sus și tare. Toate acestea pe un fond de confuzie. Publicistul se crede un erudit, politicianul se joacă de-a savantul, și cel care dă lecții ia masca unui învățător de viață. Trebuie ca totul să fie comunicabil, adică "accesibil". Editori, ziariști, universitari, politicieni par să fie de acord: o analiză merită numai dacă este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în sincronizarea cu marile culturi europene în procesul receptării patrimoniului greco-latin. Comentariile privitoare la Visul lui Scipio, scrise de Macrobius, nu pot fi înțelese fără să avem în față textul lui Cicero, Visul lui Scipio, obiect al comentariului enciclopedic al eruditului latin. Precizăm că Cicero a redactat un tratat, De republica, după modelul lui Platon, și la sfârșitul acestei lucrări a inclus Visul lui Scipio. Tratatul lui Cicero s-a piedut în Evul Mediu, dar partea finală, cu Visul lui Scipio
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Saturnalia, 7c și Comentarii la Visul lui Scipio, 2c., păstrate până azi, și un microtratat de gramatică privind verbul grec și latin, cu titlul de De diferentiis et societatibus Græci Latinique verbi, din care au rămas fragmente. Prin operele sale erudite, Macrobius continuă tradiția lucrărilor enciclopedice, ilustrate de Varro și Plinius Maior, de Aulus Gellius și Porphirius, de Donatus și Servius, de Martianus Capella și Fulgentius sau de Vegetius și Palladius. După traducerea lucrării Saturnalia, filologia clasică românească se îmbogățește acum
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
e să-i depisteze și să-i etaleze cât mai atragător și eficient pe cei ignobil considerați acum ca niște paraziți, șoareci de bibliotecă, genialoizi inutilizabili ș.a.m.d. Liviu Bordaș îmi spunea zilele trecute că știe mai mulți tineri erudiți români complet necunoscuți, fixați pe la universități occidentale, fiecare constituind un exemplu de performanță modelatoare. De ce - i-am zis - nu-i propuneți lui Andrei Pleșu un „dosar“ în Dilema pe subiectul ăsta? Nu știu de ce m-a privit așa mirat, Bordaș
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
alții) se uită cu atâtea speranțe la Sever Voinescu, Teodor Baconschi și Cristian Preda, la Mihail Neamțu, Traian Ungureanu, Cristian Ghinea, ca să nu mai spun de Monica Macovei? Ce naiba să faci cu inteligența doctrinară, cu notele de subsol ale referențialității erudite, cu alaiul tău de Hayek, Burke, Mises, Tocqueville, de Maîstre, Friedman & Co prin șleaurile, pe dealurile și văile despădurite de troțkism, guevarism și maoism, când afli că bolșe vismul ceaușist e catalogat drept „capitalism de stat“?!? Să știe tânărul de la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
oficial al operei publice. Este un interstițiu, un limb, spațiu filtrant al extremelor, care estompează, dar nu falsifică, nuanțează fără să malformeze... prea mult. Nu studii de specialitate istorico-socio-literară am de gând să fac. Ca gazetar, nu am stofă de erudit și nu am de gând să-mi croiesc un frac pentru lucrul în grădină. Nu istoria, nu istoriile mă interesează, ci firea omului, așa cum se înfățișează ea în scrisul făptuit exclusiv pentru (un) celălalt. Lucru pentru patru ochi, scrisoarea stă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
strălucit gânditor” și care “fusese înzestrat și cu o înnăscută vocație a spectacolului”. Celor vreo cinci asistenți ai profesorului, “o adevărată gardă pretoriană, le păstrase același rol mut de la cursurile sale” deoarece “Călinescu nu intenționa prin seminarul său, să producă erudiți, ci oameni care să gândească liber”, ceea ce nu-i lucru puțin dacă prin liber înțelegem consistent, esențial, original. Când lui Ovidiu Papadima i-a apărut: Creatorii și lumea lor, la Institutul de teorie literară și folclor fiind, îl vede într-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
-i pese. Preotul păstor trebuie să facă la fel ca măgarul și în acest caz? Într-un anumit sens, și din alte motive, da. Pastorala es-te un fel de „a pierde timpul” amintindu-l pe Isus Cristos, după cum observa un erudit teolog milanez: „Este important [...] - scria el - de a nu căuta certitudini în viitor, de a nu căuta să dispui de viitor. [...] Toată problema, dilema și, în același timp, originalitatea poziției creștine, constau în acestea: în a fi ca Isus, în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de atomi care se luptau între ei, iar iubirea era în exterior. Apoi iubirea și-a făcut loc, a alungat lupta și a legat atomii. — Vă referiți la Empedocle. Eu mă refer la Thales, care e mai vechi. — Ești un erudit. — Trebuie să fiu. Azi nu putem depinde de educația patronilor noștri. Conform tradiției, în faza de haos, duhul lui Dumnezeu apare sub chip pe pasăre. Eu îl voi reprezenta sub formă umană deasupra vîrfului ferestrei din mijloc. E mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
James Burnett de Monboddo făcea parte din Societatea de Corespondență din Edinburgh care a susținut cauza științei în mod neoficial, pînă a primit aprobare de funcționare în 1782. A fost judecător la Curtea Supremă, prieten al regelui George și metafizician erudit care credea în satiri și sirene, dar a fost salvat de la uitare datorită observațiilor critice la adresa teoriei sale privitoare la faptul că omul descinde din maimuță; criticile apar în lucrarea lui Boswell, Life of Johnson. Pentru plagierea și anexarea numelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dunăre și Marea Neagră. Spre jumătatea secolului XIX, în urma periegezelor dobrogene, cei dintâi, Ion Ionescu de la Brad (1851) și francezul C. Allard (1855), au consemnat printre altele și unele inscripții, azi pierdute. Inițiativei lor, s-au adăugat succesiv o serie de erudiți străini, precum D. More, M. Engelhardt, L. Renier (Charles Alphonse Léon Renier, 1809-1885; istoric și epigrafist latin), Gustave Boissière (1837-1895; latinist) (a fost la Troesmis în 1865) și mai ales Ernest Desjardins (1814-1886), care și-a concentrat atenția asupra celor
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
lui Hermann Hesse pe marinarul cu cercel în ureche ce devine, dincolo de poarta de ivoriu a visului, un Sire Galahad ce pătrunde în cetatea adăpostind roza alchimică. Simbolic, căutările lui Corto nu pot fi imaginate fără catalizatorul dezabuzat, tainic și erudit care este profesorul Steiner. Departe de Caraibele în care s-a exilat, Steiner este acum un Vergiliu ce îl face pe Corto să intre în împărăția alchimiei și a Graalului. Drumul către casa lui Hermann Hesse se dovedește a fi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Căutările lui Sire Corto debutează cu o lectură, aceea din textul lui Wolfram von Eschenbach, pentru a continua cu un vis trepidant și baroc, în care referințele la gnoză și la cărămizile tainice ale Evului Mediu abundă, nu mai puțin erudite și deconcertante decât în romanele lui Umberto Eco. În felul său dezinvolt și ironic, Corto amestecă Romanul Rozei cu Romanele Mesei Rotunde. În vis fiind (dormind în patul din pensiunea Morfeu), Corto îl reîntâlnește pe cavalerul căzut ce visează la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un text din ciclul Alisei lui Lewis Carroll, cutezanța lui Corto provoacă pe Satana ce convoacă un tribunal eclectic menit a-l judeca pe Corto pentru încălcarea codului lumii din vis. Ironia lui Pratt se ivește din nou între paginile erudite ale fanteziei și Rasputin este și el jurat, alături de câțiva dintre cei mai onorabili locuitori ai infernului. Apărat de Klingsor, Corto trece și prin aceste vămi ale judecății focului. Nimic nu îl mai poate opri acum să iasă din visul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se retrezea, ca un blestem care nu i-a părăsit niciodată trupul, bine ascunsă în cutele conștinței sale, de unde urca către suprafață dominând și desfigurând. În acele zile, Steiner nu mai era decât o epavă ce murmura cuvinte neînțelese, un erudit care se clătina pe picioare, cu privirea tulbure în care nu se mai regăsea nimic din geniul său. Rădăcinile acestei rătăciri în care Steiner se cufunda ca într-un ritual nu erau dezvăluite nimănui, nici măcar lui Corto. Marinarul cu cercel
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îl zărește la capătul străzii pe portar, care se apropia greu, cu capul aplecat, cu brațele și picioarele depărtate, cu o înfățișare de marionetă. Bătrânul ținea de braț un preot pe care doctorul îl cunoștea. Era părintele Paneloux, un iezuit erudit și activ pe care îl mai întâlnise uneori și care era foarte prețuit în orașul nostru chiar și de cei care erau indiferenți în materie de religie. I-a așteptat. Bătrânul Michel avea ochii strălucitori și respirația șuierătoare. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
deloc să fie subtil. Ofițerul în civil era deja la câțiva metri de el. — Adoni, adoni, strigă. Domnule, domnule. Apoi îl recunoscu. Domnule Guttman, vă rog. Atunci unii oameni din mulțime se întoarseră. Și ei îl recunoscură. Profesorul Shimon Guttman, erudit și vizionar - sau palvaragiu și agitator al mulțimilor de dreapta -, asta în funcție de punctul de vedere; nelipsit de la talk-show-rile de la radio și televiziune. Devenise cunoscut cu câteva veri în urmă, când Israelul se retrăsese din Gaza: se instalase pe acoperișul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care susținuse fără rezerve căsătoria lui Barsam cu Rose, acum se simțea vinovată. Nu era obișnuită să-și facă astfel de reproșuri. Profesoară de umanistică la Universitatea Berkeley din California, Surpun Tchakhmakchian era o mare feministă și o persoană extrem de erudită și de Încrezătoare În sine, convinsă fiind că orice problemă din lume putea fi rezolvată discutând cu calm și Înțelepciune. Fuseseră vremuri În care această convingere proprie o făcuse să se simtă singură Într-o familie atât de temperamentală ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]