2,823 matches
-
, Ernest (28.III.1905, Focșani - 14.XI.1990, București), etnograf, poet și eseist. Face școala primară la Brăila, iar liceul la Brăila și Tecuci. Urmează studii universitare de filosofie (1926-1929) și de literatură (secția română-franceză) la Facultatea de Litere din București, unde îi are profesori pe D. Gusti, C. Rădulescu-Motru, P. P. Negulescu
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
BEȘLEAGĂ, Vladimir (25.VII.1931, Mălăiești - Transnistria), prozator și eseist. Este fiul Eugeniei (n. Ciocârlan) și al lui Vasile Beșleagă, contabil. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1955), își pregătește doctoratul la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe din R.S.S. Moldovenească, având
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
, Mihai (20.XI.1907, Sebiș, j. Arad - 24.VI.1988, București), poet, prozator, dramaturg, eseist și traducător. Este fiul Veselinei și al lui Atanasie Beniuc, țărani. Urmează școala primară maghiară din sat și Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1921-1928), terminat în particular. Licențiat în psihologie, sociologie, filosofie al Universității din Cluj (1931), face studii de
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
CIORĂNESCU, George (19.III.1918, Moroeni, j. Dâmbovița - 6.II.1993, München), poet, prozator, eseist, gazetar și traducător. Este fiul Ecaterinei (n. Teodorescu) și al lui Ion Ciorănescu, învățători. Școala primară a făcut-o în Moroeni. Absolvent al Liceului „Sf. Sava” din București, licențiat în științe politice la Facultatea de Drept din București în 1941
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
, Alexandru (8. IV. 1898, Cernavodă - 16. X. 1962, București), eseist, poet și traducător. Este fiul Eufimiei (n. Cernătescu) și al lui Floru Claudian, inginer topograf, ajuns general în 1912. Din cauza peregrinărilor familiei, C. învață la Craiova, Caracal și Buzău, luându-și bacalaureatul la Liceul „Sf. Sava” din București, în 1918
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
CIOCÂRLIE, Livius (7.X.1935, Timișoara), prozator, eseist, teoretician și critic literar. Este fiul Corneliei Ciocârlie (n. Băcilă), învățătoare, și al lui Simion Ciocârlie, profesor. A urmat la Timișoara Școala de Aplicație de pe lângă Școala Normală (1942-1946), Liceul „C. Diaconovici-Loga” (1946-1950) și Liceul Clasic (1950-1953), apoi a devenit student
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
1966 în „Analele Universității din Timișoara” și în „Orizont”. Debutul editorial îl reprezintă volumul Realism și devenire poetică în literatura franceză (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor). Are o activitate publicistică susținută, chiar dacă relativ parcimonioasă (scriitorul s-a manifestat mai degrabă ca eseist decât ca industrios cronicar al producției editoriale curente și s-a abținut de la practicarea „gazetăriei” culturale propriu-zise) în „Orizont”, „Caiete critice”, „Vatra”, „România literară” (unde a deținut o rubrică proprie, începând din anul 2000) și alte publicații culturale importante. Are
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
Kafka, V. Voiculescu, Jean Ricardou, Michel Butor ș.a.). Demersul teoretic-critic al lui C., deși „textualist”, nu se perimează, pentru că implică o rezervă ironică (față de doctrină) și prezintă o excelență a „realizării” care transcende orice mode culturale. În Mari corespondențe (1981), eseistul se ocupă de „corespondența” dintre, pe de o parte, opera destinată publicării și, pe de alta, corespondența câtorva scriitori francezi (Voltaire, Flaubert, Proust ș.a.) ori critici români (T. Maiorescu, C. Dobrogeanu-Gherea, G. Călinescu ș.a.). Autorul operează prin acumulare de parafrazări
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
au scris despre scriitori români contemporani (Marin Preda, Radu Petrescu, Sorin Titel). Metoda e, în aceste texte, mai puțin „semiotică”, identificabilă mai degrabă cu o hermeneutică, cu ample descrieri a diverse procedee de abordare. Aici, ca și în alte rânduri, eseistul ține parcă să ilustreze opinii pe care le formulează și teoretic: „O prea strictă determinare teoretică a criticii sfârșește, după un moment de mic imperialism intelectual, prin a produce efectul Taine. Deoarece teoria se perimează inevitabil, schelăria ei rămasă prea
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
ca: „Bardul de la Mircești”? Tot banală e și tăgada indiscutabil îndreptățită estetic care i se aduce în numele unui spirit critic elementar. Ce poate fi mai banal decât a constata facilitatea și superficialitatea acestei opere de o deconcertantă incontinență? Un strălucit eseist din Occident a scris următoarele cuvinte despre un alt prea fericit bard, cel de la Weimar: „Goethe, d’une mediocrité sans précédent”. Eu văd în aceste ultime două vorbe, subliniate de autor, un elogiu foarte mare: o mediocritate fără precedent nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
l-au sau l-ar fi iritat. Evocarea lui Montaigne, Rémy de Gourmont sau Alain e firească în legătură cu Ralea. Nu mai puțin a lui Georg Simmel, pe care-l citează des și care, deși filosof mai sistematic, era și un eseist cu preocupări foarte apropiate de ale lui. Dar mai sunt, de pildă, Barrès, Montherlant, E. M. Cioran. Despre Barrès a scris Mihai Ralea câteva pagini de comprehensiune insinuantă, pătrunzând cu delicii amare și lente în dedalul acestui suflet voluptos și înfiorat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mod normal, arta prozei ar trebui să cuprindă, iar în epocile clasice chiar cuprinde, orice scriere în proză cu caracter de operă (spre deosebire de Dl. Jourdain). Tudor Vianu în Arta prozatorilor români nu se ocupă numai de romancieri și nuveliști. Criticul, eseistul, filozoful, istoricul, economistul, oratorul, pamfletarul sunt prozatori și opera lor trebuie să aibă un stil. Claude Lévi-Strauss este un admirabil prozator, suculent, precis, sugestiv. Bergson, Nietzsche, Valéry, Sainte-Beuve, Maiorescu sunt mari prozatori; de Iorga ce să mai spun? Arta lui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
, Marcel (pseudonim al lui Moritz Marcus; 25.IX.1914, Bacău), prozator și eseist. Este fiul Simeliei (n. Herșcovici) și al lui Alter Gherșin Marcus, croitor. Marius Mircu și Solomon Marcus sunt frații săi. Urmează clasele primare la Bacău (1921-1924), apoi Școala Superioară de Comerț din același oraș (1925-1931) și doi ani la Academia
MARCIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288003_a_289332]
-
MANOLESCU, Ion (15.IV.1968, București), prozator și eseist. Este fiul Ioanei Manolescu, profesoară, și al lui Florin Manolescu, critic și istoric literar. Urmează la București Școala Centrală, terminată în 1986, și Facultatea de Filologie a Universității București, secția română-engleză, absolvită în 1991. După o perioadă în care este
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
MĂNIUȚIU, Mihai (30.X.1954, Cluj), prozator și eseist. Este fiul Martei Măniuțiu (n. Bărbat), coristă de operă, și al lui Valer Măniuțiu, pilot. A urmat școala elementară și liceul la Cluj-Napoca, și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secția regie de teatru
MANIUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
MAIORESCU, Toma George (8.XII.1928, Reșița), poet, prozator, eseist și publicist. Este fiul Boriskăi (n. Marosy) și al lui Ștefan Mayer, funcționar de bancă. Urmează școala primară la Reșița, gimnaziul și liceul la Caransebeș și Timișoara, luându-și bacalaureatul în 1947, apoi Facultatea de Litere și Filosofie la Cluj
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
, Mircea (20.II.1927, Oradea), eseist. Este fiul Veturiei (n. Chirilă) și al lui Pavel Malița, avocat. Începe liceul la Oradea, terminându-l în 1945 la București. Este absolvent al Facultății de Matematică a Universității din București (1949), doctor în matematici (1972); a urmat și cursuri
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
a zece renumiți autori asupra unor probleme vitale: pace, război, creștere economică, relațiile est-vest, oferindu-se și o viziune asupra evoluției istoriei în viitorul apropiat sau mai depărtat. Discursul aparține omului de știință temeinic informat și credibil în demonstrații, dar eseistul iese la rampă provocând cu întrebări incitante, în vreme ce politologul nuanțează constant în favoarea conlucrării, a cooperării, a consensului. Împătimit de cunoașterea științifică, autorul taxează drept folclor urban opiniile conform cărora știința îl alienează pe om. Astfel, într-o viziune simplistă, „tehnica
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
ziarului «Timpul»”, „Teatrul Național”, „Biruința noastră”, „Arta nouă”, „Dumineca”, „Vremea” (unde, peste ani, își mută rubrica „Țintar”), „Revista Fundațiilor Regale”, „Rampa teatrală și cinematografică”, „Spectator”, „Ramuri”, „Viața românească” ș.a. Îl preocupă o varietate de subiecte, făcând dovada calităților sale de eseist și pamfletar, ca și de avizat observator al evenimentelor culturale (spectacole, apariții editoriale, expoziții etc.) din capitală și din provincie. A luat pulsul vieții politice românești și internaționale, semnalând situațiile tensionate și consecințele lor grave. El lansează în aceste articole
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
declanșarea războiului, iar Suntem aici și rămânem! este o pledoarie pentru menținerea integrității statale, în contextul spinoasei probleme a revizuirii tratatelor politice. Abordarea aplicată a filosofiei lui Nietzsche, Heidegger și a altor gânditori îl relevă pe M. ca pe un eseist de mare rafinament atât în articole, cât și în nenumăratele scrisori către Camil Petrescu, Emil Cioran și alți prieteni, cărora le împărtășea entuziasmul lecturii unei cărți ori cu care a polemizat. Este semnificativă replica dată lui Mircea Eliade, sub titlul
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
MĂRGINEANU, Nicolae (22.VI.1905, Obreja, j. Alba - 13.VI.1980, Cluj-Napoca), eseist și memorialist. Este fiul Rozaliei (n. Ciontea) și al lui Simion Mărgineanu, țărani. Urmează școala primară în sat, liceul la Blaj și universitatea la Cluj. Licențiat (1927) și doctor în filosofie-psihologie (1929) magna cum laude la Universitatea clujeană, va rămâne
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
, Norman (19.VII.1936, Burdujeni, j. Suceava), prozator și eseist. Este fiul Janetei (n. Braunștein) și al lui Marcu Manea, contabil. Urmează cursurile unui liceu evreiesc, apoi Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava, absolvit în 1954, și Facultatea de Hidrotehnică a Institutului de Construcții din București (1954-1959). Este inginer la
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
MĂRCULESCU, Sorin (19.XI.1936, București), poet, traducător și eseist. Este fiul Elenei (n. Niculescu) și al lui Nicolae Mărculescu, avocat. După ce a absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din București (1954), se înscrie tot aici la Facultatea de Filologie, secția franceză, absolvită în 1959. Lucrează câțiva ani ca traducător tehnic, iar
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
M. s-a impus ca un adevărat fondator de școală și, cu siguranță, dacă nu ar fi fost doborât înainte de a fi împlinit cincizeci de ani, și-ar fi pus pe deplin în valoare marile calități de istoric literar, de eseist și de profesor. Este una dintre multele victime ale generației sale, frângerea carierei lui înscriindu-se între exemplele tragice ale atacului împotriva intelectualității române. SCRIERI: Dante și spiritul latin, București, 1919; Un pittore romeno all’Academia di S. Luca. Giorgio
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
, Ion (1.VII.1925, Tihău, j. Sălaj - 16.XII.1980, Timișoara), prozator, poet și eseist. Este fiul Mariei-Ana (n. Vaida) și al lui Augustin Maxim, învățător. Face liceul la Zalău, Teiuș și Blaj (1932-1944), apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, secția filosofie (1944-1948). În timpul studenției a lucrat ca redactor la „România
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]