16,546 matches
-
Exact invers! Visez în franceză pentru că sînt atît de obsedat de această limbă încît atunci cînd o vorbesc o și aud: rostitor și ascultător. În schimb, scriu în franceză articole, eseuri, meditații. Am păstrat romanul pentru limba română. Dacă un eseu se realizează la nivel mental și rațional, proza se simte, aude și miroase la nivel de "plex solar": inconștient, temperament și senzualitate. Un roman îl scriu și cu corpul, nu numai cu mintea. Exemplu: Provocatorul: roman parodic, ludic și erotic
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
cel practicat sub domnia lui Dej." * Nu în ultimul rînd, deși se află pe ultima pagină, ne-a interesat studiul lui Mihnea Berindei și François Gèze, tradus din numărul pe iulie al revistei Esprit, unde e publicat ca introducere la eseul lui Gabriel Liiceanu, Sebastian, mon frère. După toate polemicile stîrnite, aducerea la cunoștința cititorului francez a acestui text e considerată necesară de către redacția Esprit: "E greu să-ți faci o părere despre un text fără a-l fi citit. Și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
C. Rogozanu Cartea lui Dan Mănucă, Pelerinaj spre ființă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian, este provocatoare, dar nu în înțelesul curent al cuvîntului. Un cunoscător al lui Eminescu ar putea fi mai curînd intrigat decît provocat. Dan Mănucă, unul dintre profesorii cei mai cunoscuți ai Facultății de Litere din Iași
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
în caseta de prezentare (amintesc doar prefața la jurnalul lui Iacob Negruzzi). De ce este totuși atît de diferită această nouă carte a lui Dan Mănucă? Se pare că avem de-a face cu o nouă manifestare a "complexului Eminescu". Prin "eseul" amintit, autorul dorește să evite discursul academic (care l-a consacrat), propunînd un discurs filosofico-filologic cu un model celebru: eseurile lui Heidegger despre Hölderlin. Care sînt urmările acestei schimbări de registru? Pelerinajul spre ființă nu are bibliografie. O decizie cu
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
carte a lui Dan Mănucă? Se pare că avem de-a face cu o nouă manifestare a "complexului Eminescu". Prin "eseul" amintit, autorul dorește să evite discursul academic (care l-a consacrat), propunînd un discurs filosofico-filologic cu un model celebru: eseurile lui Heidegger despre Hölderlin. Care sînt urmările acestei schimbări de registru? Pelerinajul spre ființă nu are bibliografie. O decizie cu atît mai surprinzătoare, cu cît tradiția autorului ar fi impus acest gen de informație. Și nu e vorba doar despre
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
despre Hölderlin. Care sînt urmările acestei schimbări de registru? Pelerinajul spre ființă nu are bibliografie. O decizie cu atît mai surprinzătoare, cu cît tradiția autorului ar fi impus acest gen de informație. Și nu e vorba doar despre bibliografie: în interiorul eseului nu sînt pomenite alte nume decît foarte rar (am găsit în cîteva locuri vagi referințe la unele cărți ale lui Mircea Eliade și Titu Maiorescu). Să nu amintești măcar cîteva titluri din imensa literatură de pe marginea operei eminesciene îmi pare
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
vagi referințe la unele cărți ale lui Mircea Eliade și Titu Maiorescu). Să nu amintești măcar cîteva titluri din imensa literatură de pe marginea operei eminesciene îmi pare a fi un gest cel puțin orgolios. Să fie chiar atît de original eseul încît să nu mai fie nevoie de trimiteri, de analiză a receptării? Poate un filolog să ignore referințele (sau să se mimeze această atitudine), cuprins fiind de un inexplicabil "flux eseistic"? Pentru a căpăta cîteva răspunsuri trebuie să vedem exact
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
mai fie nevoie de trimiteri, de analiză a receptării? Poate un filolog să ignore referințele (sau să se mimeze această atitudine), cuprins fiind de un inexplicabil "flux eseistic"? Pentru a căpăta cîteva răspunsuri trebuie să vedem exact ce aduce nou eseul lui Dan Mănucă. Cartea are trei părți ("cercuri", le numește autorul): Destinul, Legenda și Ființa. Titlul "Destinul" nu ascunde, cum am putea crede, o prezentare a vieții lui Eminescu. "Destinul" este echivalentul strînsei legături cu militantismul pașoptist din prima perioadă
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
pendularea între planul biografic și cel al operei propriu-zise. Aceiași termeni duc la narativizarea discursului critic, rezultatul fiind un fel de "poveste eseistică". Locurile comune din receptarea critică a lui Eminescu sînt incomplet camuflate în acest "pelerinaj" al filologului spre eseul filosofic. Dan Mănucă, Pelerinaj spre ființă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian, Editura Polirom, colecția "Collegium. Litere", 1999, 288p., f.p.
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
operei propriu-zise. Aceiași termeni duc la narativizarea discursului critic, rezultatul fiind un fel de "poveste eseistică". Locurile comune din receptarea critică a lui Eminescu sînt incomplet camuflate în acest "pelerinaj" al filologului spre eseul filosofic. Dan Mănucă, Pelerinaj spre ființă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian, Editura Polirom, colecția "Collegium. Litere", 1999, 288p., f.p.
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
Alexandra Olivotto Este de-a dreptul rarisim, în cazul unui volum de eseuri, ca primul dintre acestea să contrazică flagrant intenția autorului, enunțată pe coperta cărții. Și totuși asta se întâmplă cu volumul De la Eminescu la Petre Țuțea de Răzvan Codrescu, publicat în colecția Dreapta Europeană, Editura Anastasia. Deși își propune să "înlesnească
"Dreptăciuni" pseudocritice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16840_a_18165]
-
se burzuluiește într-o avalanșă de atacuri adresate câtorva dintre cei ce semnează în Dilema (VI/265): se insultă persoana mai mult decât se critică textul, produce ironii antisemite, care nu fac decât să le anticipeze pe cele sexiste (vezi eseul Radiografia unei calomnii. Marta Petreu împotriva lui Nae Ionescu), într-un cuvânt, termenul de political corectness e cu desăvârșire necunoscut autorului, care se pretează și la calambururi ieftine ("lefterie"!). Revolta cititorului de bună credință este însă înăbușită de amuzament, deoarece
"Dreptăciuni" pseudocritice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16840_a_18165]
-
și, inevitabil, Ulysses al lui Joyce. însă nici Biblia, nici Iosif și frații săi, nici Goethe, nici Război și pace sau Marin Preda cu Moromeții nu sunt ocoliți în abordările scriitorului orădean. Odiseea propriu-zisă face subiectul, în principal, al primului eseu (Cartea întoarcerilor), dar autorul revine, cum o va face și în cazul cărții lui Johnson, reluându-și ideile și dezvoltându-le dintr-un sentiment, mi se pare, al propriei incapacități de a epuiza subiectul. Sărind peste faptul că, în mod
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
pagini și amintind de structura circulară a Odiseei homerice, dar și un posibil nucleu al unei viitoare cărți în care Ulise să înceteze a fi simplu argument, devenind personaj. Despre calitatea umană, Traian Ștef, Ed. Paralela 45, Col. "80", Seria "Eseuri", Pitești, 2000, 150 pag., 39 000 lei
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
Mariana Neț 1. Povestea omului ce nu-și găsește locul fiindcă mult prea rar scapă de sine... Subiectul este pînă într-atîta de banal, că încă fascinează. Vargas Llosa, în eseurile dedicate Adevărului minciunilor, îi tot compară, din acest punct de vedere, pe Don Quijote și pe Emma Bovary. De altfel, nu e singurul care s-o fi făcut. Lui Llosa pare însă să îi scape o fundamentală diferență între cei doi
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
Andreea Deciu "Eseuri și critică" - se sub-intitulează colosalul volum semnat John Updike sub patronajul editurii new-yorkeze Alfred A Knopf, cea care a dat tiparului o bună parte din cărțile scriitorului. Dincolo de acest subtitlu modest și voit generic se află bits and pieces, cum
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
tematic de cele mai multe ori, dar și cronologic. Probabil cea mai consistentă, din punct de vedere al acelei opoziții implicite, la care mă refeream și mai sus, cea dintre efemerida gazetărească și scrierea care rezistă în volum, este secțiunea care conține eseurile despre religie și literatură, cel despre ficțiune și cel despre tipar. Cîteva secțiuni distincte adună cronicile literare ale lui Updike, clasificîndu-le însă după criteriul apartenenței autorului prezentat la o anumită literatură națională, sau orientare estetică. Mi-a atras atenția cronica
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
impresionantă de lucrări de sinteză consacrate curentelor de idei din cultura română. Lor li se adaugă biografiile unor personalități care au fondat asemenea curente: C. Dobrogeanu-Gherea, Titu Maiorescu, C. Stere. Numeroase alte volume ale lui Z. Ornea cuprind studii și eseuri pe teme de istorie literară (o parte dintre ele publicate inițial în România literară). Practic, tot timpul care îi rămâne liber după îndeplinirea obligațiilor sociale Z. Ornea și-l petrece la Biblioteca Academiei, dezgropând din "colbul vremii" trecutul literaturii române
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
curând, un substanțial, în toate chipurile, volum de eseistică: Inventarul obsesiilor circulare. Romanul l-a interesat, ce e drept, pe Valeriu Cristea, care a apucat să-i consacre un comentariu întins, dar nu și pe alți critici, după câte știu. Eseurile în schimb, cu toată materia lor incitantă, și pe alocuri provocantă, nu au avut până acum ecouri. Trebuie totuși să precizez că Virgil Duda și Alexandru Sever fac parte din categoria discreților, specimene rare ale faunei scriitoricești, de la noi și
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
prezentări precise și imparțiale. Un lung șir de anexe continuă indirect demonstrația: sînt amintite diverse teorii și perspective asupra muzicalității textului poetic (Schopenhauer, structuraliștii G. Saint-Guirons și Nicolae Moutard, teoria Tohăneanu-Funeriu sau cea a lui Constantin Brăiloiu). Tonul convențional-academic al eseului dispare în cea de-a doua parte, Antifonic: Dialog între Philologus și Philomena. Duetul secund instaurat de cuvîntul editorului Șerban Foarță se arată acum în toată complexitatea sa - un dialog liber și erudit, o explicație și o subminare a lucrării
Duet secund antifonic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16859_a_18184]
-
Alexandra Olivotto O recenzie e, cel mai adesea, o luptă corp la corp cu textul; nu și însă în cazul volumului Visul lupului de stepă (Editura Dacia, colecția Discobolul, 1999) care reunește câteva dintre eseurile lui Ștefan Borbely. De ele trebuie să te apropii pe furiș, cu reverență, căci altfel nu poți pătrunde în misterul interdisciplinar al fiziologiei lor. Lupul de stepă ratat care se mărturisește a fi Ștefan Borbely "visează" însă ordonat: când despre
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
în chei de boltă ce încheagă - arhitectonic - volumul (raportul fond-formă, tandemul Schopenhauer-Nietzsche sau tentația criticii arhetipale), ilustrând un autentic sistem critic. Acest sistem își demonstrează valabilitatea prin perfecta adecvare a metodei la obiect. Un exemplu în acest sens îl constituie eseurile dedicate triadei Noica - Pleșu - Liiceanu; două perspective diacronice, adică două amendamente: descoperirea unei consecvențe noiciene în ceea ce privește tratamentul literarului, operație care se opune "fugii după context" practicate de majoritatea analiștilor, interesați aproape exclusiv de scopul urmărit de grupul de la Păltiniș în
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
împotriva curentului, accentuând tocmai caracterul de cerc închis al grupului; criticul clujean ajunge la aceeași concluzie ca și Katherine Verdury - miza disensiunilor privind periculoasa fascinație a literaturii fiind o confuzie canonică. Diversitatea scriiturilor se poate constata prin comparația a două eseuri: Dualismul motivațional în psihoistorie și Visul lupului de stepă. în cazul celui dintâi, textul e sobru, prezentând studiul lui Lloyd deMause și ecourile acestuia, oferind câțiva termeni de comparație (Girard, Otto Rank, Freud) și chiar o valorificare a schemei în
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
Otto Rank, Freud) și chiar o valorificare a schemei în spațiul românesc; comentariul se menține în stadiul de volută explicativă, continuându-se "munca de popularizare" începută în numărul, dedicat psihoistoriei, din Echinox (la care Ștefan Borbely este co-director). Al doilea eseu e o veritabilă vivisecție critică a lupului de stepă; pe măsură ce bisturiul exegetului înaintează, ies la iveală, pe rând, nu doar fundamentele nietzscheene ale textului ori calitățile de Berserkir ale lui Harry Haller, nu doar traseele onirico - inițiatice parcurse de personaj
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
prin rost, lumii formelor), paradox încorporat în poetica romanului ("mitopoetică a maternității absorbante și reenergizatoare") și în modelul său cosmologic (caracterizat prin "simultaneitatea în nemurire a tuturor operelor de artă, fie ele oameni, note muzicale sau pagini scrise). Inventarul acestor eseuri (divizate în funcție de temă) nu le poate neglija nici pe cele ce urmăresc conflicte arhetipale (paricidul sublimat Freud - Jung), nici pe cele ce schițează lecturi în cheie hermetică (acela dedicat romanului lui Ken Kesey ori cel în care sunt decriptate șapte
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]