2,009 matches
-
apoi a urinat pe el. - O, Doamne... Mormăi: - Nu li se făcuse niciun rău, erau drogați și erau niște pușlamale. Ăștia erau cetățenii pentru care își făcea griji Ramos? Grimasa de pe fața căpitanului, un amestec de precauție și simpatie, se estompă. Emoția fu înlocuită de expresia cauciucată specifică birocrației. - Și știi sigur că între dovezile distruse de Ramos existau și unele care să aibă relevanță pentru prinderea suspectului? - Dacă a fost sau nu așa, nu mai are nicio importanță, domnule. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să fie al naibii de nefericit pentru ca un altul să fie alternativa. Nu există un răspuns: doar timpul, asta-i tot. Am să mă îngrop, cum se spune, în muncă, și-am să-mi țin capul plecat până durerea începe să se estompeze. Sunt o femeie atrăgătoare și clar nu am de gând să mă închid pentru tot restul vieții: va veni o vreme când am să fiu gata să... să... ce se face în zilele noastre? Se iese în oraș? Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
gențile de muniții și Își curățau puștile. Alții fumau și beau vin din vasele de ceramică pe care le așezaseră pe capota Buickului. Fiecare cu ale lui, bărbații stăteau tăcuți În lumina Înserării. În timp ce țipetele și fluierăturile căpitanului Soong se estompară În urma lui, Jim mergea repede pe pămîntul tare al orezăriei. Își ciupi nasul, sperînd să oprească sîngerarea, apoi lăsă sîngele să-i mînjească fața În vînt. Cu puțin noroc, orice santinelă staționată pe terasament va crede că Jim este deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
E singurul fel În care te mântui și te apropii de o adolescență pe care ai pierdut-o de atâta amar de vreme, elanul aruncării mingii de handbal În liceu e acum presat În ierbarul tinereții, acum elanul tău este estompat, e greoi, e dătător de suferință. Ce este bine? Să iubești sau să fii iubit? Te clatină dilema asta și te scoate definitiv din ultima iubire nemărturisită a vieții tale. „E o noapte duioasă noaptea când iubești / ceea ce nici iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
am simțit în corpul tău un freamăt de nerăbdare, dacă nu de neplăcere chiar. Nu erai obișnuită, asta era tot. Îți era de ajuns să știi că existam, să mă privești în depărtare, călătorul din spatele ferestrei unui tren, cu chipul estompat de geam. Ești o fată sensibilă și solară, dar brusc te transformi, te înfurii fără motiv. Am bănuit întotdeauna că această furie misterioasă, din care reînflorești nedumerită și puțin tristă, a luat naștere din cauza mea. Angela, lângă spatele tău nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vară sau iarnă. Iar la fiecare cinci ani casa era zugrăvită. De unde venea totuși mirosul? De când se mutase de-aici, după terminarea serviciului militar, mirosul acesta Îl deranja ori de câte ori venea să-l viziteze pe bătrân. Un fel de iz, oarecum estompat de alte mirosuri. Era oare gunoiul pe care uitaseră să-l arunce? Sau rufele care așteptaseră prea mult să fie spălate? Sau ceva defect la sistemul de canalizare? Naftalina din dulapuri? Aromele vagi de mâncăruri est-europene prea grele și prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui, fiul lui Hans H., directorul uzinelor de fier și oțel - și tatăl său își întoarse fața; o mișcare începută abia perceptibil, din ochi, continuată de cutele obrazului, sucindu-i claia albă de păr în dreptul luminii și, asemenea unui ecou, estompându-se în trupul masiv care ședea pe scaunul de birou, până se opri. Trebuie să discutăm contractul, stai jos! Fratele - „Oha“, așa fusese poreclit din cauză că prea se dădea mare - se așezase alături de tată, cu partea superioară a trupului sprijinită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
reușeau, prin varietatea lor, să transforme un spațiu larg și generos. Emanau un suflu de opulență, pentru că aceste covoare de mătase erau o avere întinsă aici, pe jos, pe care îți puneai pantofii, îți arcuiai pașii și toate zgomotele se estompau. Covoarele de mătase trezeau în mine și un fel de invidie, chiar un sentiment de nedreptate. Hackler, care fusese înainte doar un locțiitor, a putut să-și procure toate astea - casă, grădină, covoare - pentru că l-a înșelat pe tata, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
poate cădea, chiar dacă joacă împreună cu domnii curling în fața casei mele. Și Hackler își goli paharul dintr-o înghițitură. —Tatăl vostru e un laș, spuse el, duceți-vă și spuneți-i asta. Pe urmă se ridică și părăsi încăperea. Pașii se estompau în covoarele de mătase. Când preistoria se sfârșise acolo în grotă, unul dintre puținele locuri unde se descoperiseră obiecte arheologice din Magdalenian pe care aș fi vrut să-l mai vizitez, am crezut o clipă că o să găsesc prin deschizătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
groază de ori. Mi-a fost mereu ușor s-o fac, pentru că purtăm aceeași măsură la blugi și avem cam aceeași înălțime. Dar vreau să-i iau ceva diferit. Încerci să-l transformi în Ed sau vrei doar să mai estompezi vina pe care o simți din cauza lui Ed? Doar pentru că te-am lăsat să-mi alegi garderoba nu înseamnă că ai căpătat o nouă perspectivă a modului în care gândesc. Nu e nici o perspectivă nouă, e una veche, stătută. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
O Sole Mio“, aș fi plâns chiar. Și nu de râs. Am stat amândoi în liniștea aceea perfectă, împăturiți împreună ca o coală de hârtie, sub pătură, urmărind lumina cum trece de la strălucitoare la difuză, la roșie și apoi se estompează. Se schimba pentru noi. O simțeam amândoi. O, ce ușor era. Făcusem alegerea bună și nu fusese alegerea sigură. Avusesem curaj, îmi asumasem un risc enorm și se dovedise că a meritat. Nu aveam nici o îndoială că viitorul meu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să spargă sticla mică, în geamlâncul ușii, ca să arunce înăuntru un jurnal aprins, când cineva, de dincolo deschise. Era un copil desculț, în cămașă de noapte, largă și lungă până peste glezne. Intrarăm într-o bucătărie albăstrită de lumina lunii, estompată cu umbre și lumini discrete. Se distingea și cimentul crăpat de pe jos, și peretele acoperit cu plăci de faianță, cam până la un metru înălțime. Fantoma care ne deschise ușa nu avea de gând să facă lumină. De altfel nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
achit acum eu, care sunt mai mult decât înrudit cu el. Între cei doi se află, pagină după pagină, timpul trecut. În timp ce bărbatul de treizeci de ani, tatăl celor doi gemeni abia născuți și care, mai nou, încearcă să-și estompeze buza inferioară răsfrântă printr-o mustață stufoasă, este în căutare de detalii locale pentru un manuscris ce rămâne insațiabil, eul său întinerit nu se lasă distras de nimic, nici măcar de el, domnul în costum de catifea reiată. Dar privirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca pe o buruiană care continuă să crească, orice i-ai face. Ce harababură în capetele de sub părul tuns scurt. Abia devenise incredibil de clară, că imaginea voluntarului în serviciul Reich-ului în vârstă de șaisprezece ani începe deja să se estompeze de la margini spre mijloc. Nu că mi-ar deveni mai străin decât m-am obișnuit între timp să-mi fie, dar e ca și cum eul meu în uniformă ar încerca să spele putina. Până și la umbra lui renunță și încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
drumul la vreo duzină de poezii, care-mi ieșeau din mână în ritmuri hodorogite: mâzgălite pe fugă între recoltatul morcovilor și tăiatul lemnelor. Împrejurimile, acolo, nu prea stimulau coarda lirică: un peisaj ba împărțit în proprietăți sub lumina soarelui, ba estompat de ploaie, fără nici un fel de ridicături, în afara turlelor de la bisericile din sate. Noaptea, argatul care sforăia; peste zi, vocea țăranului care arunca în aer pătratul curții, în plus duzina de vaci, mulse de mâna unei zeițe cu gene de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ani de zile la staționare, sîntem atît de mîndri, fiind convinși că reprezintă singura, adevărata cultură. Fiind Încredințați că dacă citim o carte despre Roma e același lucru cu a face baie-n Tibru. Nu e. În plus, biblioteca surpă, estompează treptat formatul uman, privîndu-l de-o particularitate dinamică, bucuria de a trăi, pe care aici o văd prezentă peste tot. E o presupunere. Dar În țara asta poți prea lesne și numai În chip misterios lega, În lipsa acestei presupuneri, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ușă, aruncă o privire Înăuntru. Inez era trează și citea o revistă. Animale de pluș Împrăștiate pe podea, o veveriță În pat: Scooter Squirrel, pe post de suport de picior. Inez Îl văzu și spuse scurt: — Nu. VÎnătăile i se estompau, iar trăsăturile Îi reveneau rapid la normal. Nu ce, domnișoară Soto? — Nu, nu vreau să trec cu tine prin asta. — Nici măcar cîteva Întrebări? — Nu. Ed trase un scaun. — Nu pari surprinsă să mă vezi așa tîrziu. — Nu sînt. Dumneata ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a spus niciodată la poliție acest lucru, pentru că nu voia să povestească lucrurile extrem de urîte pe care i le făcuse Fitch. El a fost ușurat: În furia lui, a provocat moartea unor oameni vinovați. Inez. Timpul trecea și strălucirea se estompa. Durerea ei și eroismul lui nu-i puteau susține. Inez știa că Ed nu se va Însura niciodată cu ea. Pentru un polițist de rang Înalt căsătoria cu o mexicancă Însemna sinucidere profesională. Iubirea lui se ținea În piuneze. Inez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca avînd legături În lumea interlopă. O echipă de doctori se străduiește să salveze viața viteazului polițist, deși șansele de supraviețuire sînt foarte mici. Căpitanul George Rachlis de la Patrula de Autostradă a Californiei a numit această tragedie...“ Oceanul era acum estompat de lacrimi. White, care Îi făcea cu ochiul și Îi mulțumea pentru „imbold“. Ed se Întoarse. Monstrul, drogurile și banii dispăruseră. CAPITOLUL 77 Ce se afla În ascunzătoarea din piscină: nouă kilograme și jumătate de heroină, 871. 400 dolari, copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
albăstrui de țigară plutea în cameră, făcând și mai impersonale dansurile, râsetele, strigătele care acopereau muzica ritmată. Toate chipurile semănau cu ale unor ființe știute, trăsături, timbrul vocilor, mișcări, gesturi altădată exprimau credință, mândrie, convingere, tenacitate, prefăcătorie, dar acum se estompau, rămânând urme ale credinței, mândriei sau tenacității. Erau acolo cu toții, cei știuți, strânși în jurul unei mese de stejar, îngustă și lungă, pe care se aflau platourile cu sanviciuri, pizza și sticlele cu băutură. Rodica Dumitrescu, potrivit de înaltă, cu forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dispărute odată cu lordul Nelson: tetanus, scorbut, furunculi. Și-apoi, Într-o zi, când am renunțat deja să mă mai gândesc la el, când strângerea de inimă care seamănă mai degrabă cu o stoarcere În mașina de spălat s-a mai estompat, apare și se lansează Într-o conversație izvorâtă dintr-o relație pe care noi doi nu am avut-o niciodată. Tatăl meu a confundat dintotdeauna sentimentalismul cu intimitatea. În ceea ce-l privește, eu sunt Încă fetița lui, cu toate că, atunci când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe grupurile politice din Adunarea Europeană. El consideră că, în afara acestei instituții, activitățile extraparlamentare ale partidelor politice nu sînt decît simple "relații diplomatice internaționale". Sînt departe de a funcționa ca partide politice 77. În anii 1960, interesul cercetătorilor s-a estompat, dar a revenit puternic în deceniile următoare. În anii 1970 și 1980, s-au sugerat succesiv ipotezele federațiilor europene de partide, confederațiilor și protopartidelor. Contestînd noțiunea lui Ernst Haas, Geoffrey și Pippa Pridham au preferat conceptul de federații europene de
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
de la fereastră pe Sanger, care stătea În vîrful dealului său și se uita sumbru la oglinda neclintită a apei, ținînd În mîini cămașa de noapte. Lumina care cădea asupra complexului de bungalouri, nemaifiind reflectată de stropii iscați din piscină, se estompase, ca și cum sufletul ei se furișase pe acoperișuri și se topise În văzduh. Fereastra era deschisă, iar pe pervaz se vedea scrumul unei țigări neglijent rulate. Mi-l imaginam pe Crawford semnalizîndu-i lui Laurie Fox, lăsînd mirosul de canabis să plutească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
năprasnic, devenind mai stacojiu decât un curcan înfoiat. Cât pe ce să moară de râs prin sufocare, iar eu puteam să fiu considerat ca fiind făptașul, se cutremura Mircea de teamă. Din grădina memoriei, peripeția și detaliile ei i se estompaseră, aproape la fel de mult pe cât se spălăcesc culorile de pe basmaua veche a unei precupețe, care-și vinde marfa, stând toată ziua cu capul în bătaia soarelui. I se spălăciseră ele, detaliile, însă, unele resturi îi rămaseră ascunse într-o cută adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de inimă, respectiva bucată, atacând-o pe ritm alert de polca. Pelerinul o ascultă și el, fără chef, deși Svetlana îl amenința mereu cu toiagul de tambur-major, convocându-l la audieri oficiale, știind că imaginea aceasta avea să i se estompeze, dar că, simultan, poseda neîndoielnica particularitate de a-i reveni, aidoma, într-un alt vis. Se trezi, din somnul lui epuizant, simțind încorsetarea aceleiași platoșe de oțel scandinav, observând că în vârf de minaret, înalt și svelt, strălucește lugubru Semiluna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]