2,349 matches
-
toată lumea. (Chiar: s-ar putea face un brainstorming pe tema asta.) Repet: aceștia ar trebui să caute, nu să disprețuiască, metodele de a și face publice erudiția și rezultatele cercetărilor, după cum sarcina gazetarilor e să-i depisteze și să-i etaleze cât mai atragător și eficient pe cei ignobil considerați acum ca niște paraziți, șoareci de bibliotecă, genialoizi inutilizabili ș.a.m.d. Liviu Bordaș îmi spunea zilele trecute că știe mai mulți tineri erudiți români complet necunoscuți, fixați pe la universități occidentale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Din dreapta, aud o voce suavă: „Nu sunteți dumneavoastră domnul cu cartea de la TV?“ Ei, iaca, numai la asta nu mă așteptam atunci și acolo, îndreptându-mă de spinare, cu palma stângă plină de sânge! Îi confirm zăpăcit doamnei și i etalez, ca scuză pentru laconism, sângele din palmă, care mă-nfrățea cu inocentul Leonard al lui McEwan. Ași! Încurajată, femeia dă să înceapă o galeșă tiradă pe tema nevoii de cultură, dar pesemne c-am făcut o moacă îndeajuns de agasată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și banii, California Dreamin’, A fost sau n-a fost... și câte altele. Să mă tot îmbolnăvesc de frumuseți perverse! Și de cruda, sadica nebunie a realității care face ca occidentala „lume bună“ să fie interesată de România numai când etalează (estetic) orori, grotesc de circ, deriziune macabră, cerșetorie țigănească, vampirism suicidar. Domnule, am „strigat“ la Corina, dar de ce nu vine nimeni, in this very moment, cu o carte, fie de exegeze, fie de interviuri cu toți corifeii Momentului?!? Dar mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
scriem sub presiunea edito rului, a banilor, a dead line-ului blestemat de la gazetă, a gene roa selor burse elvețiene, germano-vieneze ș.a.m.d. Una peste alta, a fost un început promițător, sper eu, pentru ceva ezitant, mirat și suspicios etalat de ambele părți. Urmează, ca-n bancul cu Ceaușescu și gazonul englezesc, să îngrijim iarba asta cu egală atenție încă niște zeci de ani, căz doară nici Sibiul lui Constantin Chiriac nu s-a născut peste noapte din spuma mării
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dar cel puțin am groapa gata. 10 noiembrie 2011 Umilire și indignare la Operă În seara de joi 3 noiembrie am trăit cea mai cruntă umi lire din viața mea de spectator. Iertați-mă, dar nu pot să nu-mi etalez public indignarea. Prea am așteptat cu înfrigurare să văd D’ale carnavalului în viziunea lui Silviu Purcărete, cu Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu, ca să mă las pradă așa de ușor resemnării. Când am ajuns în fața Operei Române, unde era pro
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
beton și dezbinarea cumplită care-o carac terizează și să-l accepte, după valuri de furie și redute pam fletare, pe Carol I. Odată aluvionate circumstanțele istoric agravante și ate nuante, diabolizarea persistentă a înseși ideii de bogăție ni se etalează ostentativ. Dependentă secular de stângismul francez, mare parte din Opinia dâmbovițeană s-a arătat adeseori gata să beregățească bogăția în numele netreb niciei, să sufoce elitarismul productiv de dragul egalitarismu lui atoatedistrugător, să scuipe și să calce-n picioare bla zoanele, indiferent
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Vasile, Jean Mos copol, Nicolae Iorga, Anghel Saligny, Eminescu și Veronica Micle, Gorge Enescu, Zavaidoc și încă alții. Este posibilă regenerarea urbană a perimetrului, în locul devastării ei bulevardiere? Da, cu condiția existenței unui plan strategic coerent. Adică tocmai ceea ce se etalează profesionist în carte. Se va putea reface, oare, cândva, țesutul social destrămat de comunism și pustiit în postceaușism? Da: cum știm, în timp formele atrag fondul adecvat. În plus, regenerarea propusă aici e departe de-a fi un păgubos moft
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Adrianei Bittel și de hâtrul bunic vâlcean al lui Marius Chivu, de cartofii făcuți roate pe plită, bureții, laștele, gulașul și sălvăița din copilăria Ioanei Nicolaie, de prăjiturimea aristocrată evocată de Ioana Pârvulescu, de provocatorul aliaj de alivenci și creveți etalat de Gabriel Liiceanu, ori te lași umilit de mărturisirea Gretei Tartler („eu, care nu mai mănânc carne de la 28 de ani, decât de Paști și de Crăciun“), pretutindeni ai ocazia să înțelegi în ce măsură „rezistența prin cultură“ și-a avut, în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
au sălășluit, cândva, muzele și unde ochiul aparatului fotografic n-a mai surprins decât o priveliște banală. M-am întors spre imaginea Pentelicului. Lipsit de păduri, descărnat, semănând unui cetaceu enorm expulzat din mare, "Olimpul" sculptorilor și arhitecților clasici își etala cu oarecare ostentație cicatricele albe pe care norii așezaseră, din loc în loc, pete negre. Dintr-o dată, m-am îndoit de rostul acelei călătorii obositoare pe care o făceam înghesuit într-un Ford vechi. De fapt, ce vroiam să văd? Cine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cele mai multe n-au rămas decât temeliile. Mă stăpânește o impresie insistentă de catastrofa geologică, de neputință a civilizației. Tot ce a reușit omul aici a fost să construiască o șosea. În rest, de o parte și de alta, munții își etalează, sfidător, stâncile goale, crăpate din pricina diferențelor de temperatură. La fel i-au văzut, cu siguranță, și cei care au înfruntat Valea Morții, mânați un delir fabulos... Cei răpuși de sete sau de deznădejde abandonau sau piereau. Trecerea prin Valea Morții
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o doză mai mare decât se recomanda în prospect. Am plâns, atunci, în grădină, înspăimîntat, până ce, într-un târziu, durerile tatei s-au potolit. Dar preparatul s-a dovedit fără efect terapeutic. Atunci căpăta o dorință irepresibilă de a-și etala cunoștințele. Începea să facă tot felul de calcule geometrice complicate, să înșire întîmplări din istoria lumii, curiozități geologice și astronomice sau versuri. Dacă se întîmpla să-l iau de la cârciumă înainte de a se însera, vara, și, ieșind în uliță, îl
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
apă și mă spălam până la brâu, sub privirile dezaprobatoare ale trecătorilor care trăgeau, probabil, concluzii foarte triste despre apucăturile tinerei generații, ce nu fusese pe front ca să se maturizeze și nu găsea ceva mai bun de făcut decât să-și etaleze lipsa de educație. Într-o zi, am coborât dintr-un tramvai aglomerat, nu pe scara vagonului, împreună cu ceilalți călători, ci pe fereastra deschisă (era vară). A durat vreun an acea criză, comparabilă cu o acnee juvenilă, de care-mi amintesc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a adus la cunoștință intrarea României în război. În zilele următoare, au început să plece pe front flăcăii și bărbații tineri din sat. Întors, toamna, în București, n-am observat schimbări importante, provocate de război în atmosfera orașului. Cucoanele își etalau toaletele de toamnă, iar trăsurile treceau pe Calea Victoriei ca în vremurile normale. În schimb, mă apropiam de o perioadă fără de care viața de licean ar fi rămas, mai departe, anostă. De data aceasta, n-am mai mers la internat. M-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
uniți, n-au ajuns niciodată de rîsul celorlalți, cum pățise Cano, care, În urmă cu cîteva zile Îi ceruse Roșcovei o bomboană de ciocolată pe datorie și Întreaga clasă a izbucnit În hohote. Cano nu era de loc chibzuit, Își etala sărăcia și călca mereu În străchini: ar fi putut trece neobservat, la urma urmei nu era atît de sărac, nu era sărac, era sărac numai aici, dar făcea o mulțime de imprudențe, bunăoară traversa strada printre camionete, cînd le dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mare îngrămădiți unii peste alții lângă debarcader, cu omul-statuie încremenit pe posta men tul său (pri mul pe care l-am văzut vreodată, și care mi-a dat ideea unui întreg capitol din Orbitor), cu nesfâr șitele magazine de bijuterii etalându-și lanțurile de aur de-a lungul falezelor, cu automatele în care băgai un bănuț de un cent și-ți era înapoiat turtit în formă de elipsă, cu uriașii arbori sequoia din Red Wood... Cu străzile care urcă și coboară
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
frecă vârful nasului de subsuoara ei. Unele femei nu învață niciodată. Ea îl întoarse pe spate și se ridică, una dintre preotesele lui cenușii înaripate, cu gâtul întins. Altă specie amenințată, care avea nevoie de protecție. Se îndreptă deasupra lui, etalându-se. Când se liniștiră iar, ea îi oferi capitularea pe care el n-o ceruse. —Daniel? Ce era? Pasărea aia din copac? El zăcea pe spate, o sperietoare de vegetarian. Mușchii lui vlăguiți ascundeau propriii lui ani de întrebări refulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era încă roșie de cicatrici pe jumătate vindecate. Gâtul îi era brăzdat de medalionul grăitor al traheotomiei. Jeanșii lui negri atârnau, iar bluza lui sport cu mâneci lungi - prea groasă pentru luna iunie - îi cobora pe brațe până la degete. Bluza etala un câine jucător de cărți și băutor de bere, care spunea: Ce dracu’ știu eu? De sub marginea căciulii se ițeau smocuri de păr regenerat. Se legăna pe coridor, jucându-se de-a pendula. Se opri în fața lui Karin. —Ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu mesajul „Multă sănătate“. Lângă ele era un maimuțoi de pluș antic, căruia îi lipsea un ochi făcut dintr-un nasture. Pe birou era o combină, înconjurată de un morman de carcase de CD-uri. O revistă cu mașini care etala prea mult crom pe copertă stătea lângă combină, învelită încă în țiplă. Weber își deschise reportofonul digital din buzunar. Putea să ceară mai târziu permisiunea. O cameră drăguță, remarcă el. Mark se încruntă și se uită în jur. —Ei, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
băutură și niște tacuri de biliard, unul cu un tricou de camuflaj, iar altul cu o bluză pe care scria „Ai niște metadonă?“. Avea o fotografie cu o femeie greoaie, brunetă și palidă, cu un pulover oliv tricotat, în en-coeur, etalând un zâmbet fragil. —Bonnie Travis. Pipița grupului. — Asta e făcută la spital? —La mijlocul lui martie. Astea sunt degetele lui Mark, cu pedichiura făcută. Ei i s-a părut haios să i le dea cu ojă fucsia. Cuvintele ei se îngreunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta cu securitatea i se părea o lovitură sub centură. Garda avea să-l revendice pe Mark, dacă avea să-l considere apt să-și slujească țara. Între timp, Rupp făcea instrucție pentru toți trei. Duane își manifestă sprijinul moral etalând un tricou pe care scria „Pușcașii marini vor femei mișto“, cu tot cu ilustrațiile explicite de rigoare. Dar Duane îi ajută pe Rupp și pe Bonnie să supravegheze casa Homestar. Karin îi urmărea cât de îndeaproape îi permitea Mark. Mark se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întoarse la hotel după unsprezece. Cuplul flamand plecase de mult. Nici măcar atunci ea nu-l certă așa cum merita. Se însurase cu o femeie care pur și simplu nu înțelegea drama. În noaptea aceea și a doua zi, în avion, ea etală același calm profesional pe care-l arăta și față de cei mai detracați clienți de la Wayfinders. Ajunseră înapoi acasă întregi. Sylvie avusese dreptate: nu-l aștepta nici o încercare. Cavanaugh îl sună cu câteva recenzii, cifre și oferte de traduceri reconfortante. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
li se întâlneau. El personal se luptă cu impulsul de a atribui câte un cod de diagnostic și statistică din cinci cifre tuturor celor care veneau să-i strângă mâna. Mulțimea se revărsa din sălile de conferințe, șușotind și râzând, etalându-se, fălindu-se, lăudând și criticând, îmbulzindu-se, formând facțiuni, provocând dispute, punând la cale demolări. Urmări un bărbat și o femeie de vârstă mijlocie care țipară, când se văzură, se îmbrățișară și începură să flecărească pe două voci. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
existat respect față de părinții pe care i-am adorat, am iubit frații mei și nu m-am îndoit nicio clipă că mă voi poticni în viață. Am fost răsfățat de parfumul florilor, am fost fascinat de ciripitul păsărilor ce își etalau culorile în asfințitul soarelui și am fost atras de mirosul de pește și de nuferi. Hoinărind pe malurile bălților și râurilor am simțit emoții puternice în răsărit și apus de soare, descoperind locuri fantastice. Setea de frumos și aventură mi-
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
fi ajutat să-și amintească faptul că datoria lui nu este de a închide, dar de a deschide spații pentru mister; o cultură care se hrănește din propria slăbiciune poate spune „nu” lui Dumnezeu asemenea aceleia care, în trecut, își etala propria putere. Tocmai la sensul misterului și al penumbrei, care inevitabil însoțește cuceririle noastre raționale, ne-am reîntors astăzi din mai multe direcții, redescoperind limitele cunoașterii raționale. Dincolo de cuvintele stânjenitoare și prezumpțioase pe care omul modern pretindea să le rostească
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
perechii fără cîrmaci. Barca, sau măcar acea porțiune a ei care încăpuse în micul dreptunghi al reclamei la tabac, era așezată în diagonală pe apa albastră, liniștită. Vîslașii își întinseseră brațele în față într-o poză nefirească, care, totuși, le etala umerii lați, orizontal pe hîrtie, și odată cu ei, panglica lată, roșie, de peste tricoul improbabil alb, cu emblema aurie în mijloc, la înălțimea pieptului. Gurile lor, și ele, desenau o mică linie orizontală, nu chiar zîmbind, ci plină de determinare bărbătească
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]