12,743 matches
-
pământ; / toți și-au primit partea; doar mie / nu mi s-a spus cine sunt.“ Dacă ar fi fost și un critic literar pe acolo, poate că i s-ar fi spus! Dumitru Ignat practică un cult al propriului său eu. Se admiră, se compătimește, își proclamă soarta de ales, făcând, totuși, paradă de modestie: „Din obișnuință proastă și veche, / fac lucrurile pe jumătate / ori le las nepereche. / .../ Și eu rămân în memoria lor / (de mă vor) / un pe-jumătate-nțeles. / Un eres
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Jurca Rovina atribuie personajelor sale replici sibilinice. Iată un singur exemplu: „LAURENȚIU: Nu. Eu sunt vinovat. Atunci s-a întâmplat, înseamnă... (concentrat) Cred că îmi explic sau pot să-mi explic... dacă mintea noastră ne poate într-adevăr percepe sufletul - eul... El, eul meu, a intrat în... nu știu... în tăcerea ei (normal, privește spre barcă), în singurătatea poveștii ei (nu-i iese), sau a mării, a nisipului... și el, receptându-i, să zicem, intimitatea, îmi vorbea, el, eul meu... care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
atribuie personajelor sale replici sibilinice. Iată un singur exemplu: „LAURENȚIU: Nu. Eu sunt vinovat. Atunci s-a întâmplat, înseamnă... (concentrat) Cred că îmi explic sau pot să-mi explic... dacă mintea noastră ne poate într-adevăr percepe sufletul - eul... El, eul meu, a intrat în... nu știu... în tăcerea ei (normal, privește spre barcă), în singurătatea poveștii ei (nu-i iese), sau a mării, a nisipului... și el, receptându-i, să zicem, intimitatea, îmi vorbea, el, eul meu... care, de azi-dimineață
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
percepe sufletul - eul... El, eul meu, a intrat în... nu știu... în tăcerea ei (normal, privește spre barcă), în singurătatea poveștii ei (nu-i iese), sau a mării, a nisipului... și el, receptându-i, să zicem, intimitatea, îmi vorbea, el, eul meu... care, de azi-dimineață, trebuie că a întrerupt... starea...“ Putem admite că un personaj are un fel de delir poetic, dar suntem depășiți de situație atunci când constatăm că toate personajele vorbesc la fel. În plus, și situațiile sunt enigmatice (fără
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mod curios, în piesele de teatru scrise de Ion Jurca Rovina există numeroase indicii că dramaturgul s-ar referi la lumea noastră, de azi. Dar nimeni nu a auzit, în lumea noastră, de ‹ azi, pe cineva povestind cunoscuților săi: „El, eul meu, a intrat în... nu știu... în tăcerea ei.“ Și nimeni nu a văzut vreo doamnă procuror punând o hârtie pe funie. Putem să ne închipuim sala de spectacole în care se joacă o asemenea piesă. Spectatorii tac, crispați, și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în literatură (Vargas Llosa a făcut un adevărat poem în proză din descrierea defecației și a senzațiilor pe care le provoacă), dar este nevoie de talent pentru a-l trata fără a cădea în scatologie. Alexandru are un al doilea eu, numit „Celălalt“, prin care autorul încearcă - fără succes - să confere cărții o mai mare complexitate. În același scop - niciodată atins - sunt incluse în roman tot felul de fantezii ale personajului narator: „Vroiam [corect: voiam, n.n.] să omor un om. Celălalt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din cauza stilului prețios se încurcă în cele din urmă în propria ei retorică, agasându-l sau amuzându-l pe cititor (în funcție de starea de spirit a acestuia): „Ca un minotaur care se învinge, poetul trece prin schiță învățături către un locutor - eul, embrion în stare oximoronică, pe care îl comunică - excomunică pe fond mistic.“ Vasăzică, un poet care târcolește după soartă este un embrion în stare oximoronică. Așa o fi. Dar ce legătură are asta cu poezia? Jocul de -a poezia Marian
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai ales, gîndurile. O voce inconfundabilă, familiară, dragă, vine din cerurile înalte să vorbească puțin cu mine. Desene jucăușe, armonice haotice vor să-mi bucure și ochiul. Tentativă eșuată, doar auzul este stăpîn pe mintea mea, pe amintirile mele, pe eul meu. Cezar Ivănescu cîntă. Eu văd un crater cu lavă fierbîndă. Pe ici, pe colo, izbucnește un jet de flăcări, stropi incandescenți se întorc în lavă și par că mor. Uriașul cazan își reia efortul, alt jet, alți stropi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
către inerție socială, statul reprezintă o organizare și o limitare. Individul tinde în permanență să evadeze, să nu se supună legilor, să nu plătească impozite, să nu meargă la război. Puțini sînt aceia eroi sau sfinți care-și sacrifică propriul eu pe altarul statului; toți ceilalți sînt, virtual, împotriva statului. Revoluțiile din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au încercat să rezolve acest conflict care stă la baza oricărei organizări sociale publice, prezentînd puterea drept o emanație a voinței
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să contemple Îndelung de deasupra, cu noul organ al mirării, cadavrul trupului cu care a Împărțit viața tocmai Încheiată. Rezultă din ipoteza citată mai sus că există o conștiință independentă de creierul anatomic, ea Însoțește corpul subtil și ajută noul eu să Înțeleagă ceea ce toc mai percepe cu un simț pe care nu l-a folosit niciodată În viața terestră. Evanghelia după Marcu, În capitolul 8, 22-25, pre zintă un astfel de caz pămîntesc de inițiere În simțul vizual nou dobîndit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
strîmb, o talie prea adipoasă. Corpul nostru post mortem nu poate fi atît de subtil, Încît să nu semene cu originalul, de vreme ce dincolo ne recunoaștem rudele și prietenii. Îi identificăm oare după Înfățișare sau după chipul și asemănarea morală cu eul ce a sălășluit În carcasa de carne, oase, nervi și sînge?... De un lucru sînt sigur: că ochiul meu stîng eviscerat În urmă cu mai bine de o jumătate de secol Își va recăpăta funcțiunea și de ase menea imaginea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
des drumul. Cei trei bărbați se înarmează cu lopețile ascunse sub jilț, coboară și degajă drumul cu repeziciune, fără nici o vorbă, fără nici un gest inutil. Deși sub șubă este cald și bine Dora nu a adormit cu toate că toți o îndemnaseră. Eul ei se pare a se fi transferat în silueta întunecată a bărbatului așezat la înălțime, în fața ei. Nu-i vine a crede că întâlnirea cu el a fost aievea. Nu-i vine să creadă nici că această călătorie printre troiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la clase cu elevi ucraineni. Ori, tovarășa Sidonia este deficitară la capitolul dicției românești. Cu toată compasiunea pentru suferințele îndurate și înțelegere pentru traumele acumulate în vreme, nu este admis să denaturezi pronunția în fața elevilor în așa măsură ca în loc de eu să iasă iou, în loc de al meu să înregistrăm un al miou stânjenitor, drept rămășiță a umlautului german, pe care-l poate vehicula în voie la orele dumisale de specialitate. Că la lecțiile de limba română pronunția trebuie să fie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ei pot să moară liniștiți. Așa cum esti tu, bica! Da?... Nu?... Da, așa cum sunt eu!... Dar mai întâi doresc să te văd pe tine domnișoară mare, cuminte și frumoasă, studentă și mireasă și abia după aceea pot să mor... Dal eu vleau mai lepede, bica, ca să am si eu un molt! Moltul meu!... Înțeledze odată! Bunica a avut tăria s-o aducă pe fetiță, de mânuță, până acasă și, cu ochii în lacrimi, să-i spună fiicei sale că de mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și, poate că nu știu asta, dar sunt în ochii caymanilor o femeie foarte curioasă, pentru că, "la noi, în Cayman, lucrurile stau cu totul altfel"... Am râs copios și i-am prezentat teoria lui Freud, mecanismele de apărare prin care Eul se protejează împotriva presiunilor exercitate de Sine și Supraeu, așezând accentul pe sublimare. "Știi, Antu, sublimarea este o formă de apărare prin care un impuls reprimat este descărcat într-o formă socială. Instinctul sexual este sublimat prin dans, muzică, poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zbor printre ele, simțindu-mă, conștientizându-mă. Ba nu, pentru că ar exista perspectiva. Și toate sunt o inspirație de moment. Și acum practic sunt pasivă. Simt, chiar simt nevoia să fac ceva. Oare ce să fac? Trebuie să fac ceva eu singură, fără să mă influențeze elementele înconjurătoare, fără să-mi ofere realitatea imediată vreo posibilitate, și mai simt nevoia și să simt că acționez, respectiv să nu mă simt static, ca în coșmarurile în care nu te poți mișca. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prag fără yoga, devine liber de orice circumstanțe, o face prin propriul său merit, urmându-și propriul lui drum. Cred că ăsta e scopul meu, și anume să fiu mai presus de circumstanțe și de orice manipulare, să-mi păstrez eul absolut independent de realitatea în care trăiesc. Doar de tine ai nevoie ca să atingi absolutul. Se spune că vrăjitorii vin din India. Nu, din practicile și ritualurile antice cei ce lucrau cu material și obțineau rezultate spirituale. Vrăjile există, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de neoprit. Cu fiecare zi, acesta începea să dovedească, prin ceea ce scria, un talent deosebit, aproape înrudit cu geniul. Lucrul cu adevărat extraordinar este că și el își vedea înzestrarea literară ca fiindu-i de acum o parte constantă a eului său. „Am să scriu o carte și am s-o dedic anonimului din mine!, își spunea acesta. Numai așa, aș putea eu mulțumi talentului meu lăuntric, ce-mi conduce adesea condeiul cu atâta siguranță și avânt!” Iar aceasta fu adeziunea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
confruntare tipică, europeanul este unul singur, purtând pe umerii săi întreaga capacitate de făptuire, până într-acolo, încât cineva punea la temelia lumii fapta, ca esență a umanului. Faust poate, acționează și subjugă prin faptă. Fără acțiunea directă, brutală, a eului, dușmanul nu poate fi înfrânt. Japonezul însă se retrage într-o pasivitate contemplativă care permite lucrurilor să se întâmple, să se ordoneze pentru el, după legile lor ascunse. El știe că nu forțează ordinea lumii, ci o urmează cu subtilitate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aici, ca întotdeauna, firescul, imediatul este dat de imersarea totală în act, în lipsa oricărei dedublări a conștiinței. Henrich Steffens povestea că Fichte obișnuia să dea tot timpul studenților săi următorul exemplu pentru a clarifica natura acelei intuiții intelectuale prin care eul se poate cunoaște pe sine (intellektuelle Anschauung): începe prin a te gândi la perete, și apoi gândește-te la tine, cel care s-a gândit la perete. Ei bine, o dată ce te-ai lăsat prins în acest joc, nenorocirea s-a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
iar dacă asta nu se întâmplă, se observă anxietatea despărțirii. Așadar copilul deschizându-se încrezător mamei prin desprinderea lentă de ea -, se deschide și altor persoane, lucruri și lumii întregii. Noile cercetări accentuează importanța acestei prime legăturii pentru dezvoltarea unui eu puternic. Cu cât un copil are o legătură incertă cu mama, cu atât este mai blocat în a construi relații cu ceilalți, deoarece este pe deplin ocupat să stabilească cel puțin un raport sigur, cel cu mama. Dimpotrivă, din încrederea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu optimismul ieftin. Realitatea, deseori tristă, a lumii și a mea nu era deloc schimbată. Se schimbase doar comportamentul meu raportat la ea. Lumea nu se vindecase, rămânea ca și înainte marcată de contradicții și haos, amenințată de absurditate. Nici eul meu nu își pierduse părțile sale ascunse. Rămânea impenetrabil, failibil, amenințat de vină, muritor. Libertatea mea era ca înainte, capabilă de tot, la fel și a celorlalți. Înțeleg totuși că mulți, deși capabili să înoate, nu reușesc să depășească frica
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
înșine și toleranța, poate fi importantă pentru întreaga existență. Ca să fiu și mai clar, pentru a mă simți bine în lume am nevoie de un Tu. Nu doar de un Es, un alt lucru, un non-eu, dar de un alt eu, capabil de libertate, ajutor, bunătate și înțelegere, care în raportul personal devine un tu, care acceptă și totodată dăruiește încredere. Fără încredere, bucuria conviețuirii și colaborării nu este posibilă. Acest lucru este valabil, precum am ilustrat în capitolul precedent, pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
niciodată o problemă faptul că omul, tocmai datorită evoluției sale, are multe în comun cu rudele sale apropiate, hominizii: de la numărul de cromozomi la poziția dinților, de la dezvoltarea creierului până la comportamentul său social și la stadiile inițiale ale ideii de eu propriu. Dar totdeauna m-a interesat și ceea ce diferențiază ființa umană de animale, situând-o într-o poziție specială în interiorul lumii lor. Omul se diferențiază prin poziția ridicată (trunchiul menținut în poziție verticală), astăzi devenit chiar simbol al unui comportament
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu o viață care are valori și sens. Sensul vieții și astfel mă întorc la problema de la care am plecat nu îl găsesc izolându-mă în mine însumi, ci doar punându-mă în mijlocul celorlalți, legând relații cu ceilalți. Aceasta înseamnă: eul meu își află sensul vieții doar dacă este deschis către un tu, un noi; către o persoană iubită, către familie, colegi, prieteni, semeni, cei care trăiesc cu mine și de care depind mereu. Găsesc sensul vieții doar când mă transcend
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]