1,625 matches
-
mari concesii, a cîștigat partida ca și Gomulka în Polonia, numai că marea mișcare începuse deja, iar oamenii din stradă cer o rupere totală de comunism și de URSS. De pe l pe 3 noiembrie, Ungaria este liberă, iar Budapesta trăiește euforia unei revoluții aparent victorioase. Sub presiunea fracțiunii celei mai liberale a răsculaților, Nagy își înmulțește declarațiile și actele de ostilitate împotriva rușilor. El anunță "revenirea la sistemul bazat pe o cooperare democratică a partidelor de coaliție" altfel spus reinstaurarea pluralismului
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
un fel de fericire extatică, sunt orologii cu bătăi ritmice în sonorități de finețea rozelor mătăsoase, bucurându-ne cu toții de vrajă și fascinație. Ce frumusețe! Întruchiparea proiecțiilor pictate ale naturii în expansiune, întreaga atmosferă a zidirilor vegetale declanșează în noi euforia de neoprit, cu senzația de umbre mișcătoare ale zeițelor olimpiene. Mâini invizibile ne dezbracă de orice tristețe, însuflețiri necuprinse plutesc cu aripi de înger, pierderea de sine e moleșitoare sub noianul ramurilor de tei. Zile magice de mai și plimbări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în favoarea războiului, mai întîi prin aprecieri optimiste ale succeselor SUA și apoi prin înfățișarea într-o lumină negativă a irakienilor, ceea ce-i determină pe oameni să-și dorească cu fervoare o victorie a coaliției. Susținerea inițială a fost cîștigată prin euforia generată de presă cum că războiul se va termina repede, cu o victorie ușoară și hotărîtă a coaliției condusă de SUA. Pe urmă, națiunea a pătruns în drama războiului experimentînd tensiunea luptelor aeriene și emoțiile puternice date de războiul tehnic
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de gîndire și cu ce dar oratoric a vorbit Take Ionescu, în cea mai frumoasă limbă franceză. Marele savant Appell a fost profund impresionat, iar noi studenții, mîndri că eram români. Viața la Paris, la epoca aceea, era plină de euforie. Războiul se terminase. Franța se considera victorioasă și reușise ca să se țină la Paris conferința de pace. Astfel, datorită unor însușiri speciale de minunat regizor, devenise un centru mondial. De altfel, nu se simțea că te aflai într-o țară
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
îndreptîndu-se de la nord, de la sud și de la vest asupra Varșoviei. La 3 septembrie, Anglia și Franța, se declarau, după laborioase tratative diplomatice, în fine, în stare de război cu Germania. Astfel începuse al doilea război mondial, punînd un punct final euforiei înșelătoare a unei păci, care de la Versailles și Rapallo nu făcea decît să servească de alibi revendicărilor germanice. Cele două puteri totalitare, Germania și U.R.S.S., de care lumea civilizată se temea și le menaja în același timp, au provocat
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
-și găsise în sistemul de învățământ un loc de supraviețuire, altminteri, în oricare altă parte, ar fi fost eliminat din circuit la finele primei zile de muncă. Adept convins al zeului Bachus, umbla mai tot timpul într-o stare de euforie avansată, cunoștințele sale de pedagogie rezumându-se în principal la citirea catalogului însoțită de comentarii vulgare la adresa elevului respectiv -, precum și la relatarea unor aspecte din viața lui de soldat, reluate și relatate stupid, la infinit. Predarea propriu-zisă a materiei constituia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
meu de activitate, îl urmăream cu o atenție deosebită și cu o încântare pe care o mai simt încă și acum intens, copleșitor, deși de atunci s-au scurs mai bine de șaizeci de ani. Și aceeași terapeutică stare de euforie aș încerca să o transmit și eventualilor temerari ce s-ar aventura în riscanta lectură a rândurilor ce urmează. Mai întâi de toate, este de datoria mea să vă previn asupra faptului că acest mare artist amator intrat, din nefericire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și beatitudine; momentan, sfâșierile, dubiile, disensiunile omenescului obișnuit se decolorează. Orice creator autentic, indiferent de domeniu, se simte vizitat de un daimon bun (în latină genius); la cei din vechime, grecescul enthousiasmos era un mod de jubilație pură, entheos presupune euforie, transsubstanțiere prezidată de zei. Pulsiuni diverse, inițial nelămurite, o premergătoare punerii în operă, acționează dureros de dulce, exercitând presiuni varii insumabile în ideea de iluminare; mai exact, iluminarea e descoperire, o breșă spontană în mister, ascensiune în marginea sublimului. Există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
meu, o emiteam fără restricții! Cât despre ură, invidie, răzbunare, mânie, egoism... cine-și mai amintea de aceste noțiuni? Nu mă mai săturam de această nouă... hrană și aș fi vrut să comand stop scurgerii timpului. Exersam o stare de euforie conștientă, negenerată de vreun drog înșelător și periculos, ci doar de iubirea dintre spirite. Toți îmi deveniseră prieteni, toți îmi deveniseră frați! Densitatea materiei se diluase, permițându-ne zborul spre înălțimi până atunci doar râvnite, intangibile, încât sunt și greu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
important, fără costuri. Alții... au crezut că au devenit șefi pe viață! Șefi în Sahaja Yoga?! Mulți veniți, ceva mai puțini rămași! Dar... sahaja yoghini! Ce vreau să scot în evidență aici, este că evoluția spirituală a cerut și sacrificii, euforia începutului fiind înlocuită treptat de conștientizarea misiunii pe care o aveam de îndeplinit în această lume decadentă în care eram obligați să existăm. Iar conștientizarea misiunii și metodele urmate s-a întâmplat diferit, funcție de om, funcție de Spirit. Alături de noii mei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vioiciune și o agilitate de invidiat pentru o femeie de vârsta, constituția și... starea ei de sănătate. Plecase în aventură ca o... pacientă îngrijorată de viața ei și revenise ca o femeie puternică, optimistă și încrezătoare în viitor. După depășirea euforiei primelor zile de după întoarcerea în sânul familiei, odată reintrați în cotidianul pământenei noastre vieți, adică - pentru Ana - nepoți, școală, bărbat, gospodărie... a trebuit să-și ia inima în dinți și să se confrunte cu realitatea ce-i era sortită: să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o distanță comparabilă cu cea din fața mea, un microbuz ce a avut timp să oprească și să-mi aștepte reacțiile. În rest, nimeni și nimic, cât vedeai cu ochii, înafara unui câmp alb, alb, alb... Înciudat și, oarecum trezit din euforie, i-am invitat pe toți să coboare din mașină pentru a o împinge. Atunci s-a petrecut miracolul: nici n-au apucat să deschidă fetele portierele mașinii când - de unde, oare?! - ca din pământ, de niciunde au apărut doi bărbați puternici
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Vechile asemănări renascentiste șipost-renascentiste ale lui Zoroastru cu Moise, bunăoară, se dezechilibrează în secolul al XIX-lea, mai ales în a doua jumătate, pe fondul anticlericalismului francez și al tinerelor teorii despre partiția raselor, în favoarea celui dintâi, obținându-se marea euforie a prestigiului originii ariene, indo-iraniene și mai ales iraniene. „Persia profitase de pe urma polemicilor îndreptate de enciclopediști împotriva Bisericii creștine; numele sonor și misterios al lui Zoroastru, proslăvit de tradiția clasică, îngăduia să i se opună un rival lui Moise; Persia
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cercetărilor Religionsgeschichtliche Schule, mai precis, ipotezei originii iraniene a eshatologiei iudaice și gnostice, opțiune de multe ori practicată sub forma unui „pan-iranism” abuziv. Nu este deloc întâmplător că această critică vizează la Culianu și consecințele ideologice ale acestei poziții: alimentarea euforiei naziste a originii pure, nobile, ariene, prin exaltarea preeminenței influente a uneia dintre ramurile ariene, Iranul. Pentru o dezbatere amplă despre istorism și anistorism la Eliade, se poate consulta cu profit Douglas Allen, Myth and Religion in Mircea Eliade, Garland
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Premierul britanic, în 1939, îi declara Marthei Bibescu: "Va fi război. Praf și pulbere se va alege din Imperiul Britanic. Moartea ne pîndește pe toți. Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani". E varianta luptătorului, cînd știi că euforia luptei, deși te simți copleșit de forța strivitoare a adversarului, te întărește, te umple de încredere, îți dă sens, se revarsă peste tine o inexplicabilă și cotropitoare veselie. Soluția aceasta, firește, presupune o tărie de caracter excepțională, o concepție militară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
durerea, se preface în fericire extatică și înălțătoare. Cînd vaca mănîncă iarba, iarba se preface în carne de vacă. Tot așa, cînd pisica mănîncă pește, peștele se preface în carne de pisică. Suferința pe care o asimilăm dintr-odată, devine euforie" (N.S.). Tot aici descoperă discreția și solidaritatea, fericiri narate emoționant și prezentate ca veritabile minuni dumnezeiești. În ianuarie 1960, la începutul anchetelor, aflăm la ce "tratament" era supus de torționari, "tratament" cunoscut pe propria piele de toți cei trecuți prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Nici o țară n-a intrat atât de spectaculos În postcomunism ca România. Dar nici o țară n-a intrat atât de puțin pregătită. 5 Între trecut și viitor Lupta pentru putere Pe 22 decembrie 1989 românii au avut un moment de euforie. Câștigaseră libertatea și se părea că libertatea le va rezolva pe toate.1 S-au trezit Însă a doua zi Într-o atmosferă de război civil: peste tot se trăgea și mureau oameni. Au pierit mai mulți În zilele care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în pământ, pe care se succed poeții, rostind ce le trece prin cap în materie de poezie, în limbile lor materne. Traducerea lipsește, dar nici nu e nevoie de ea. Toate sunt suplinite de vinul și de bună dispoziție. O euforie generală. În românește, „se produce” mai întâi Andrei Bodiu, apoi, după câțiva scriitori, îl urmez și eu. Toată lumea se distrează. Nu contează coerența, importantă e senzația de libertate. Ungurul Laszlo Garaczi își recită poemul ca un adevărat actor. După „recital
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se eternizeze în postura turistului care consumă în neștire cultură”. Ce face un castel medieval cu principiile omului postmodern?! Tot la Trakai ne întâlnim și cu niște editori lituanieni. Discuții despre soarta cărții și a literaturii în economia de piață: euforia libertății de expresie a cedat și pe aici teren în fața angoaselor supraviețuirii prin scris. Semn că viața merge înainte! VITALIE CIOBANU: Alte poze la Castelul Trakai, în forfota mesei pe care o luăm în picioare, retrăgându-ne apoi cu paharele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
muzica, a vrut să sară din tren, mai bine să rămână pe peron, și să nu mai conteze pe noi pentru nimic." Eterna amărăciune a cusurgiului. Ierarhii de la Vatican, dedați integral căințelor, nu vor să audă această notă falsă în euforia regăsirilor. Iar sioniștii oficiali, acei friends of Israel, prietenii săi dintotdeauna, au șters din agenda lor numele fostului tovarăș de drum. Iată cum un savant cutezător venit să activeze la Ierusalim, încă înainte de conciliul Vatican II, pe când vântul nu era
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai răspândiți arbori în laturea străzilor sunt oleandrii, rămuroși, bogat înfloriți alb, roz și roș. 5 noemvrie 1955 [CUVÂNT LA SĂRBĂTORIREA A 75 DE ANI]* Mulțămesc din toată inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de melancolie. Am vedenia poetului anonim, strămoșul meu din veacul cel negru al poporului, care a cântat cu întristare: Amărâte codru des, Ia acù am înțeles Că din tine nu mai ies; C-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se făcuse roată de curioși. Mama îi identifica cu greu; îi lăsase în floarea vârstei și-i găsea pe mulți încovoiați, cu pletele ninse. Întrebări, îmbrățișări pătrunse de lacrimi, redescoperiri după atâția ani se contopeau într-o spontană și inedită euforie. Aveam impresia, în acea stranie, inedită dimineață, a unei a doua învieri, succedând pe prima, de astă dată laică, a regăsirii, fie și pentru o clipă, a ceea ce a fost; era un moment rar, de vrăjită și binefăcătoare iluzie. A
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
o moștenire nu e o "generație discutabilă"? Că, până la urmă și Afrodita s-a născut din spuma mării... Ei, cam tot așa, ca Afrodita, din "spuma" tradiției s-a născut și generația '80. Ea a început, dintr-un exces de euforie inaugurală, printr-o respingere neproblematizantă, en gros, a tradiției (privilegiind doar o anumită continuitate de avangardă). Dar, între timp, jubilația negatoare s-a mai cumințit și azi putem vedea optzeciști trăgând serios din seva stănesciană, ceea ce ar fi fost absolut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îngerul este cel care (im)pune condițiile. Când acționează îngerul din om, în relațiile cotidiene, omul evoluează. Când acționează animalul din om, omul devine un pericol pentru ceilalți și pentru sine. Beția, de exemplu, este apanajul animalului (teluricului) care în euforie bahică preia conducerea ființei umane. Animalul din om luptă din răsputeri să elimine îngerul care îi face concurență, lutul luptă să înăbușe ființa eterică. În iubire, dragă Valeriu, oamenii sunt egali, ca și în moarte. Imbecilii și geniile simt același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de după 1990 au fost bine înrădăcinați în acest paradis al oamenilor muncii, ce pare totuși să-și fi avut neștiute momente de revoltă, cum demonstrează autoarea cu referire la conflictul de muncă din 16 februarie 1987. Declinul începe rapid după euforia libertății. În 1991, Fabrica Nicolina se transforma într-o societate pe acțiuni, cu statul român drept unic acționar. Obiectul de activitate al societății (proiectarea, producerea și comercializarea utilajelor terasiere, de construcții și drumuri, a aparatelor de cale și a utilajelor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]