1,443 matches
-
baptiste este proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu prin predică. Aceasta se poate observa și din arhitectura tradițională a bisericilor baptiste. Amvonul, reprezentativ pentru proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, este cea mai mare piesă de mobilier și stă în centrul platformei. Uneori masa euharistică e plasată mai jos, într-o poziție subservientă. Această amplasare este în contrast cu cea obișnuită la Romano-Catolici, unde altarul e în centrul platformei, sacrificiul euharistic fiind componenta principală a mesei, în timp ce amvonul e așezat la o parte. Predicile variază în lungime
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
lui Dumnezeu, este cea mai mare piesă de mobilier și stă în centrul platformei. Uneori masa euharistică e plasată mai jos, într-o poziție subservientă. Această amplasare este în contrast cu cea obișnuită la Romano-Catolici, unde altarul e în centrul platformei, sacrificiul euharistic fiind componenta principală a mesei, în timp ce amvonul e așezat la o parte. Predicile variază în lungime de la 20 la 60 de minute și în stil de la predici expozitive, care se concentrează pe un pasaj biblic pentru a-i interpreta mesajul
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
iar firimiturile pe iliton s-ar vedea greu; motivul întipărit pe antimis iese la iveală, pe când ilitonul l-ar ascunde. Pe antimisele de astăzi e întipărită scena punerii în mormânt; de aceea când potirul și discul sunt puse pe masa euharistică, preotul rostește troparele punerii lui Iisus Christos în mormânt. ul se făcea pe vremuri din pânză de in, pe care se întipărea imaginea cu vopsea neagră; astăzi se coase de obicei antimisul dintr-o pânză de poliester pe care imaginea
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
decedează, antimisele se colectează, iar moaștele se vor băga în antimise noi, semnate de episcopul nou. De aceea antimisul este un semn de părtășie între comunitățile creștine (parohii sau mănăstiri, etc) și episcopul lor. Antimisul stă în permanență pe masa euharistică, împăturit în fața chivotului, iar pe el se află evangheliarul. La sfârșitul liturghiei cuvântului, preotul trasează semnul crucii încă o dată peste antimis, pune evangheliarul contra chivotului (în Ardeal și la ruteni pune evangheliarul în partea dreaptă a mesei altarului), apoi desface
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
a cinci pâini mari din vechime, se folosește la Liturghie doar un agneț, cub mic decupat dintr-o pâine. Pentru a copia ostiile din ritul latin, se vor introduce miridele, bucățele sau firimituri. Credincioșii nu vor mai putea primi pâinea euharistică pe palme, nici bea din potir, ci cuminecarea laicilor se va face cu lingurița. Sfântul Ioan din Damasc ia octoihul sirian occidental și-l prescurtează. Această formă va deveni octoihul bizantin duminical. Mai târziu acest octoih bizantin va fi completat
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
liturghie pâine dospită și sărată; cât despre potir, se folosește vin amestecat cu apă, dar apă caldă (ζεόν) se toarnă înainte de cuminecare, obicei de susbtituire a practicii medievale de a fi încălzit potirul pe o găleată de cărbuni aprinși. Liturghia euharistică se face pe masa euharistică ("sfânta masă" sau "altarul") pe care se trebuie să se afle antimisul desfăcut. Pentru spovadă se folosesc două formule: la greci se folosește o formulă al cărei conținut insistă pe puterea lui Dumnezeu de a
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
cât despre potir, se folosește vin amestecat cu apă, dar apă caldă (ζεόν) se toarnă înainte de cuminecare, obicei de susbtituire a practicii medievale de a fi încălzit potirul pe o găleată de cărbuni aprinși. Liturghia euharistică se face pe masa euharistică ("sfânta masă" sau "altarul") pe care se trebuie să se afle antimisul desfăcut. Pentru spovadă se folosesc două formule: la greci se folosește o formulă al cărei conținut insistă pe puterea lui Dumnezeu de a ierta păcatele, datorită lui Iisus
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
sunt zile "aliturgice", adică în acele zile nu se săvârșește euharistie. Totuși ritul bizantin ardelean (cel greco-catolic) prevede liturghia în fiecare zi, chiar și în păresimi. Chiar dacă unele comunități săvârșesc liturghia înaintesfințitelor în zilele de vineri, totuși restul săptămânii rămâne euharistic, săvârșindu-se euharistia cel puțin de luni până joi. Câtă vreme epistolarul și evangheliarul nu conțin pericope pentru zilele de peste săptămână din păresimi, există în Ardeal mai multe metode de a alege citiri pentru postul mare. Unii iau apostolul și
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
obiceiuri galice. Astfel epitaful este expus de la sfârșitul liturghiei joii celei mari, și nu în mijlocul bisericii, ci la o parte, încât formează un "reposorium" occidental. Pe acest "reposorium" - pe care se află așternut epitaful - se pune artoforul („ciboriul”) conținând rezerva euharistică ce fuse sfințită cu un an înainte (în joia mare a anului trecut). În același timp în chivot se pune cutiuța cu noua rezervă euharistică, și anume agnețul sfințit în ziua însăși (și care urmează a fi dumicat în marțea
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
Pe acest "reposorium" - pe care se află așternut epitaful - se pune artoforul („ciboriul”) conținând rezerva euharistică ce fuse sfințită cu un an înainte (în joia mare a anului trecut). În același timp în chivot se pune cutiuța cu noua rezervă euharistică, și anume agnețul sfințit în ziua însăși (și care urmează a fi dumicat în marțea paștilor). Tot în Joia Mare după liturghie, crucile și icoanle din biserică și mai ales de la iconostas se acoperă cu fașe violete sau negre. Încă
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
al XVI-lea a decis să cineze în seara de 19 aprilie 2005 cu toți cardinalii în Domus Sanctae Marthae, unde s-a și odihnit în acea noapte. A doua zi, dimineața, la ora locală 9, papa a prezidat Celebrarea Euharistică cu cardinalii în Capela Sixtină și a ținut "omilia" în limba latină. Solemnitatea inaugurării pontificatului a avut loc în Bazilica Sfântul Petru din Roma duminică 24 aprilie începând cu ora locală 10:00. La inaugurarea pontificatului său a spus: "Adevăratul
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
a fost admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Șaguna" din Sibiu, singura de atunci care admitea absolvenți de Liceu. În urma terminării cu succes a cursurilor celor patru ani și-a susținut teza de licență în teologie cu subiectul "Eclesiologia euharistică a Mitropolitului Ioan Ziziulas." Începând din mai 1993, după trecerea examenului de admitere la cursurile de doctorat ale aceleeași Facultăți, Părintele Nicolae urmează până în 1994 cursurile de doctorat sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan. Pentru a se întreține material
Nicolae Condrea () [Corola-website/Science/308644_a_309973]
-
studii teologice ortodoxe din partea „The Center for Traditionalist Orthodox Studies", seminar teologic care funcționează în cadrul St. Gregory Palamas Monastery din orașul Etna (California). Ca urmare a negocierilor purtate, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a fost primită în comuniune euharistică de către sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Frontierelor (ROCOR) la data de 25 noiembrie/8 decembrie 1992. Această comuniune a încetat după ce, la 21 februarie 2006, Sfântul Sinod în Rezistență condus de mitropolitul Ciprian de Oropos și Fili a declarat că
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
a fost hirotonit arhiereu de către IPS Glicherie și PS Evloghie Oța. În anul 1977, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a inițiat o serie de contacte cu Biserica Ortodoxă de Stil Vechi a Greciei, în scopul stabilirii unei comuniuni euharistice cu aceasta. Semnarea oficială a declarației de intrare în comuniune a avut loc în anul 1979, pe când episcopul Silvestru Onofrei se afla într-o vizită în Grecia. Prin aceeași declarație, s-a confirmat, de asemenea, și validitatea hirotoniilor episcopale din
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
imagine se leagă de oficierea în altar a ritualului de „sacrificare a mielului mistic” , în timpul căruia sunt extrase miride (părticele) triunghiulare adresate intercesorilor, printre care și sfântului Ioan Botezătorul. Prezența lui Melhisedec, rege-preot din „Vechiul Testament”, este legată de prefigurarea jertfei euharistice. În naos, pe poalele bolții, sunt înfățișate scene din „Geneză” (Ispita șarpelui și Alungarea din rai, Cain îl ucide pe Abel), cărora li se adaugă Lapidarea sfântului Ștefan. Pe primele două registre ale pereților naosului sunt povestite detaliat episoadele Patimilor
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
premiul pentru Debut al Asociației Scriitorilor din Moldova.); 1992: "Fără întoarcere" (poezii), Editura Institutul European, Iași (Premiul anului 1992, atribuit de singură revista de poezie din România: POESIS. Principalul hebdomadar literar - ROMÂNIA LITERARĂ - îi dedică două cronici succesive); 1992 : "Convorbiri euharistice" dialoguri cu Petre Tutea, Neagu Djuvara, Sorin Dumitrescu și Andrei Pleșu, Editura Institutul European, Iași, 1992 (volum distins cu premiul pentru publicistica al revistei „Cronică”) 1993: "Poesis / Elf lyrische Miniaturen" (poezii), ediție bilingva româno-germană, Editura Dionysos Verlag, Kastellaun, Germania, traducător
Dorin Popa () [Corola-website/Science/308420_a_309749]
-
reprezintă euharistia în ritul bizantin. Precum toate riturile creștine, ritul bizantin are propriile rugăciuni și cântări pentru sărbătorirea euharistiei. Ca orice euharistie, liturghia în ritul bizantin are două părți principale, și anume: Totuși, ofertoriul poate fi disociat de restul liturghiei euharistice, încât pregătirea darurilor împreună cu rugăciunile ofertoriului constituie o ceremonie specială numită proscomidie sau proteză. Ritul bizantin, dimpreună cu cel latin, sunt rituri imperiale sau împărătești. Ele s-au format la curțile împăraților romani de Răsărit și Apus, iar ceremoniile liturgice
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
Se întoarce la locul unde prezidează. După obiceiurile vechi, acest loc ar trebui să fie la intrarea în naos, un jilț (strană) cu spatele la nartex și cu fața spre altar. După rubricile medievale, preotul prezidează tocmai din fața altarului, ca în timpul liturghiei euharistice, pe când episcopul urmează obiceiul vechi. Proestosul, cu mâinile ridicate, rostește stihira «Împărate ceresc», apoi stihurile următoare: Proestosul sărută evanghelia (și altarul, dacă e în fața altarului). Cu evanghelia în mână trasează semnul crucii peste credincioși (sau peste antimis), zicând: În timpul pascal
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
mai apare decât unul singur cu o notă explicativă. Tot lipsită de temei este considerată de istorici și tradiția care susține că el ar fi hirotonit pentru Roma 25 de preoți. Numele lui figurează în Canonul Roman al Liturghiei (Rugăciunea Euharistică I) alături de cel al lui „Lin, "Anaclet", Clement, Xist, ...”
Papa Anaclet () [Corola-website/Science/302647_a_303976]
-
apa Lacului (), prezentarea pildelor de credință (). a treia secțiune ( ,) cuprinsă în întrebarea: «cine este Isus?» (; ) este caracterizată de înmulțirea pâinilor (; ) și de revenirea acestei teme a pâinii (; ; ; ; ; ; ), temă care îl manifestă pe Isus ca Mesia escatologic care - prin darul pâinii euharistice - adună poporul lui Dumnezeu atât dintre fiii/restul lui Israel cât și dintre păgâni (). Ucenicilor care nu înțeleg (; ), Isus le deschide ochii credinței () ca - în cele din urmă - să-l poată mărturisi ca Mesia (). În cel de-al doilea ciclu
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
se impune touși; cu atât mai mult cu cât ea are o mare relevanți mistico-teologică. Acest episod păstrat viu în cultura și spiritualitatea populară (prin nenumărate reprezentări), în Evul Mediu a fost considerat în trei feluri: Dacă prima prefigurare - sensul euharistic, adică - este ușor de intuit și astăzi; celelalte două prefigurări necesită precizări. În Habacuc se contempla o prefigurare a Întrupării lui Christos. Într-adevăr, așa cum profetul - prin puterea și lucrarea dumnezeiască - a trecut dincolo de piatra pusă peste groapa leilor și
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
în comuniune deplină cu Biserica Veche Catolică, începând cu anul 1921. Bisericile anglicane din Europa fac parte din uniunea Bisericilor de la Porvoo, adică se află în «comuniune de altar și scaun» cu celelalte Biserici din această uniune, ceea ce înseamnă intercomuniune euharistică și de hirotonire. La hirotonirea unui episcop anglican, hirotonitorul principal e anglican, pe când hirotonitorii secundari, unul e vechi-catolic, celălalt suedez. Biserica Ortodoxă Română a recunoscut validitatea hirotoniilor anglicane, pe 20 martie 1936. Biserica anglicană săvîrșește două taine principale, «care pot
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
sau Euharistia ori Sfânta Liturghie, din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe, este ritualul central al cultului, având o dublă semnificație: pe de o parte, împărtășirea cu elementele euharistice, reprezentând o sfântă taină, iar, pe de altă parte, celebrarea morții și învierii lui Iisus Hristos, în cadrul căreia creștinii rostesc, în mod solemn, texte din Biblie și primesc taina propriu-zisă. Euharistia este un sacrament introdus în practica religioasă pe baza
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
vin. Restul riturilor folosesc vin neamestecat. Câteva picături de apă în vin simbolizează dumnezeirea și omenirea lui Iisus, după doctrina creștină. Totuși, încă în Evul Mediu, în ritul bizantin, potirul se punea pe o găleată de cărbuni aprinși, pentru ca vinul euharistic să fie cald, căldura simbolizând viața. În ziua de astăzi se varsă câteva picături de apă caldă în potir. Ritul armean, din contră, prescrie vinul încălzit de foc drept materie invalidă sau, cel puțin, îndoielnică. Ritul coptic a întâlnit, la
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
-lea, euharistia avea loc în casele din orașe, în noaptea între sâmbătă și duminică, dar întotdeauna avându-l ca întâistătător pe episcop. În Dacia apar horepiscopii, care slujesc liturghia la sate. Toți creștinii se cuminecau, apoi luau cu sine elementele euharistice, pentru a se cumineca în familie, în timpul săptămânii. După sfârșitul persecuțiilor, se zidesc biserici, iar templele păgâne sunt transformate în biserici. Astfel, euharistia nu se mai săvârșește în case, ci în biserici. La prima parte a liturghiei participă toți, dar
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]