1,814 matches
-
pe o scară mergând de la bine la rău - între oameni care făceau obiectiv binele, fie și relativ, (...) și, la polul opus, oameni care făceau răul”. Indiscutabil, oameni ca Ion Ianoși sau ca prietenul său Alexandru Simion, colegul de la C.C. deseori evocat, s-au aflat, în împrejurările de atunci și pe acea scară ipotetică dintre bine și rău, la polul binelui. Au făcut binele pe cât le-a fost cu putință în timp ce alții, aflați pe aceleași poziții sau mai sus, ca Mihai Dulea
O viață și o epocă (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4207_a_5532]
-
acorda cu stihiile. Paradoxala „eliberare" se produce într-o lume deconvenționalizată în rău, „beată de fericire" deoarece „sălbăticia pieilor roșii însuflețește codul moral" iar „micile cioburi colorate" se află „în mîinile antropofage". Spre a ne îngrozi și mai mult, apare evocată ipostaza unui ins țintuit multă vreme în pat, „cruce orizontală, cu fruntea numai zburînd", a cărui mare suferință o constituie excluderea sa din fluxul universal, din mișcarea legiuită a materiilor, care se dereglează, cad în prăpastia informului, aceeași pentru macro
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
calificări sumare, telegrafice, expediate. Avem, oricum, de-a face cu o vocație expozitivă, autentică și substanțială, dar mult prea puțin analitică (exigență dezirabilă - desigur, nu și obligatorie pentru o biografie). Ne putem da seama că aceste lacune ori aprecierile negative evocate anterior provin nu dintr-o abordare tendențioasă, ci în cea mai mare parte din lipsa unor nuanțe ori comentarii. Biografia lui Thomas Kunze e o carte care nu va trece neobservată. Ea merită o dezbatere amplă, pentru că pune în discuție
Portretul unei dictaturi by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14511_a_15836]
-
de portrete. Sunt cei de care ne-am despărțit în ultimii ani, în ultimele decenii. Viorel Cosma le aduce un pios omagiu. Organizarea materialului este fermă și devine utilă atât nostalgicilor, celor vârstnici, cei care i-au cunoscut pe cei evocați, cât și cercetătorilor, muzicienilor mai tineri. O scurtă fișă biografică este urmată de evocarea propriu-zisă, o evocare făcută cu căldură, bazată pe multe aduceri-aminte, pe impresii personale formulate cu bunăvoință, cu o bună pătrundere a lumii interioare a personajului evocat
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
evocați, cât și cercetătorilor, muzicienilor mai tineri. O scurtă fișă biografică este urmată de evocarea propriu-zisă, o evocare făcută cu căldură, bazată pe multe aduceri-aminte, pe impresii personale formulate cu bunăvoință, cu o bună pătrundere a lumii interioare a personajului evocat. Publicate relativ recent, la Paralela 45, (Dez)Acorduri-le lui Adrian Iorgulescu vizează lumea noastră, cea de astăzi, privită din diferite unghiuri de un observator lucid, atent, implicat. O știm cu toții, este lumea din jurul nostru, nici frumoasă, nici urâtă. Problematizată
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
al arborilor dintr-un mare oraș după o ploaie de vară. Chiar și situații din care scriitorii au făcut de multă vreme locuri comune ale literaturii, cum ar fi răsărirea lunii sau înmânarea unui buchet de flori femeii iubite, par evocate acum pentru întâia dată. Surprinzător, pentru cititorii sceptici, este faptul că prozatorul folosește, în numărul său de prestidigitație, pe scară largă metafora, străvechea figură de stil considerată de atâția specialiști uzată moral. Iată însă că în cazul său metafora, departe
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
care figuri ca George Banu, criticul Michael Billington de la The Guardian, Elie Malka... Strehler a primit de două ori această distincție. Ultima oară, cu puțin timp înainte de a se stinge. Discursul său a fost nu doar un fel de testament evocat și invocat de atîtea ori, ci o confesiune a unui artist care și-a stimulat ființa pentru misterul teatrului, pentru ca pe urmă să se topească în anvergura memoriei noastre. Noblețea și nebunia lui Strehler palpită în toți cei care l-
Torino, mon amour by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10769_a_12094]
-
poetului). Toate polemicile purtate de Eminescu cu Românul lui Rosetti (în chestiunea Tudor Vladimirescu, pe care , afirmă dl. N. Georgescu, Eminescu a pierdut-o, în chestiunea inamovibilității magistraturii, teoria păturii superpuse etc. etc.) erau obișnuite în munca de gazetar și, evocate azi, merită apreciate în mod cuvenit și nu exagerate. Fobia lui Eminescu față de străinism fanariot adresată liberalilor, considerați greci (inclusiv C.A. Rosetti) e cunoscută ca nedreaptă. A avut o adevărată obsesie împotriva lui Eugen Carada (a creat și substantivul
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
universului concentraționar, apărute în ultimii ani. Partea interesantă este că multe din ele văd lumina tiparului tocmai acum, după 50-60 de ani de tăcere. Dintre acestea, există unele care, prin densitate, profunzime și, aș spune, cruzime needulcorată a experiențelor umane evocate te urmăresc toată viața! Si c'est un homme, a lui Primo Levi, carte care a făcut ocolul lumii, dar și Evrei, treceți Nistrul a Soniei Palty, sau amintirile evreului francez Jean Claude Moscovici, a fost deținut în lagărul de la
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
hoții, cerșetorii și vagabonzii sînt crai cu atît mai mult cu cît se adăpostesc la curtea domnească. Față de această ipoteză care se păstrează în logica limbajului natural, a procedeelor sale expresive și a legării de un context relativ stabil , mult evocatele anecdote istorice nu sînt decît etimologizări populare, contemporane sau ulterioare. E caracteristic pentru o expresie familiar-argotică să producă printre contemporani explicații anecdotice. Tendința vorbitorilor non-lingviști e de a fixa un început, o origine a locuțiunii, de preferință într-o întîmplare
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
tulburată de dușmanii din văi. Pădurea era mai puțin frumoasă fără el, și primeam cu umilință felicitări pe care nu le meritam." Un prieten și tovarăș de vînătoare al scriitorului a notat complexitatea trăirilor lui într-un moment ca acela evocat mai devreme: ,Vînătorul s-a aplecat și a mîngîiat cu duioșie pasărea măiastră. Fără îndoială, se cumpănea chinuit în celălalt paradox: bucuria izbînzii și reproșul stingerii unei vieți.ș...ț - Să mai apropiem unul, i-am propus în șoaptă. Maestrul
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
erorile fecunde, cu îndrăznelile nebune, cu tulburătoarele căutări. Explorările tehnice se îndreaptă spre filmul color și televiziune. Abia acum se încheie cu adevărat o epocă în istoria cinematografiei. De la „A noastră-i llibertatea” pînă la „Pe aripile vîntului”, fiecare film evocat este plasat în contextul istoric, estetic și critic al epocii în care a apărut. „Este mai mult decît o carte prin care un autor își încununează pasiunea de o viață pusă în slujba celei de-a șaptea arte, e un
Istoria cinematografiei în capodopere, la Bookfest () [Corola-journal/Journalistic/69905_a_71230]
-
prin variația laturii formale, cu "imnele" de transfigurată elevație ale lui Hölderlin. Sufletul este un palimpsest: "Șterg scrisul proaspăt și deodată iese / Alt scris, cu slove ciunte, neînțelese". Ce impact afectiv are ideea, cînd ne gîndim la copilul precoce, deja evocat, care învățase mai multe alfabete (elin, gotic, chirilic, latin și chiar arab) dintr-o curiozitate pur estetică, "pentru a le dibui tîlcul"! Dacă pe G. Călinescu îl deranjează întrucîtva lipsa oricărei erotici, a bucuriei de a trăi, înlocuite de Al.
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
de vîrste diverse ori de rude ale acestuia. E o tușantă dovadă a prezenței permanente a lui Blaga prin mijlocirea admiratorilor săi, în așteptarea unui context mai fericit. Găsesc nimerit a spicui acum cîteva rînduri referitoare la ipostaza sa umană, evocată deseori în scrierile comentate. Iată o mărturie făcută de soția sa, Cornelia, care i s-a devotat cu totală abnegație: „Era prea mare ca să fie numai al meu. Muzele care l-au inspirat nu mi-au produs amărăciuni. Lucian avea
Blaga, totuși în actualitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4055_a_5380]
-
și fără dorințe de răzbunare. E rafinamentul unui autor superior, emanînd un haz teribil, cititorul surprinzîndu-se rușinat că poate rîde cu atîta poftă în fața mutilărilor, izolărilor, schingiuirilor, sinuciderilor sau omorurilor descrise. Dar Pavlovici e un spirit fără ferment sentimental, universul evocat fiind fără doar și poate dramatic, numai că drama e intuită în proporțiile ei burlești, prin eliminarea tensiunii afective, caz în care bolgia își pierde dramatismul și devine un bazar de întîmplări grotești. Cînd închizi cartea ești bine dispus ca
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
i-a dăruit-o Patriarhul Teoctist. Același vrednic patriarh a făcut presiuni ca ierarhul de la Iași să aprobe înmormântarea la Petru Vodă, dând „dezlegare fără binecuvântare”<footnote Apud Testamentul Părintelui Calciu, p. 42, 93-95. footnote>. Trist, foarte trist acest episod evocat, pe larg, de Claudiu Târziu. Familia și părintele Justin au solicitat pe 23 noiembrie 2006 mitropolitului Moldovei și Bucovinei, I.P.S. Daniel, binecuvân tare spre a fi înmormântat la Mănăstirea Petru Vodă, solicitare refuzată prin invocarea unui viciu de procedură (a
Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
dar nu vedeam legătura cu bețivul. „Poate ca să nu te caftească”, îmi ziceam. În mod caracteristic pentru lâncezeala mea constitutivă, nu l-am întrebat pe tata, cum multe alte lucruri ar fi trebuit să-l întreb. Am început operațiunea cândva evocată ca posibilă și improbabilă: alegerea și clasarea, în plicuri separate, a scrisorilor primite de la oameni - adică scriitori, mai ales critici - cu oarecare șansă de a supraviețui o vreme postum și meritând, deci, ca scrisorile lor să fie păstrate altundeva decât
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
vedere ele sunt contribuții la un viitor dicționar al scriitorilor brașoveni, - în care inserțiile memorialistice dau culoare literară. Sunt scriitori din generații diferite - de la Cincinat Pavelescu și Sextil Pușcariu până la Ermil Rădulescu. Și numele de scriitor acordat unora din cei evocați este generos și cam impropriu. E adevărat că și Vasile Gionea și Sextil Pușcașiu și Ion Colan au cochetat o vreme cu literatura, dar ei s-au ilustrat ulterior în alte domenii. Cunoscându-i puțin, pe unii dintre aceștia, amintirile
Album sentimental by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16429_a_17754]
-
prieten, cei care au alcătuit boema literară brașoveană, pe care i-am cunoscut și eu, în parte, prin anii 1965-1970. Paginile despre Adrian Hamzea, despre Darie Magheru, aduc pe lângă reproducerea unor inedite și secvențe memorabile, linii de portret ale celor evocați, iar amintirea capătă virtuți literare. Stranietatea comportării unei poete, astăzi uitată, Ecaterina Pitiș, cu pasiunea creșterii pisicilor într-o încăpere inundată de mizerie este făcută cu un condei memorialistic remarcabil, așa cum paginile calde despre mai tinerii săi prieteni, Dimitrie Roman
Album sentimental by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16429_a_17754]
-
secțiunea cea mai reușită, Filimon se lasă antrenat în reconstituirea de dragul reconstituirii, fără legătură directă cu trama narativă. Pasiunea arheologizantă a autorului se transformă în artă. Bucureștii vechi trăiesc o viață difuză, dar cu atît mai sensibilă, cu cît apare evocată spontan de un perfect cunoscător al locurilor. Astfel, Tuzluc o observă pe Kera Duduca, femeia care avea să-l piardă, cînd se întorcea călare de la Cotroceni, într-o noapte de toamnă și "trecea pe ulița Izvorului"; în noaptea de vară
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Matei Chihaia A fost un timp când florile artificiale nu se realizau din plastic, preferându-se înmănuncherile din pene, petale de mătase sau chiar de sticlă. Materiale care subliniau fragilitatea dragostei, pe care le găsim evocate în interiorul fin de sičcle de pe scena lui Pelléas et Mélisande, de Claude Debussy, la opera din Glyndebourne. Teatrul se află într-un sat englez, în mijlocul unei superbe grădini înflorite. Iar pe scenă, montarea istoricistă a lui Graham Vick plasează acțiunea
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
trăit și despre personalitățile pe care le-a cunoscut. Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Petru Groza, fost ministru averescan și mare bogătaș, nimic nu era vrednic de apreciat în România monarhică, cu excepția partidului comunist. Nu există persoană evocată, fie că este vorba de Regele Ferdinand, de Ionel Brătianu, despre care susține că era de familie fanariotă de unde o fi scos-o , de Iuliu Maniu, de Goga care să nu fie ponegrită. Iuliu Maniu n-a avut nici un merit
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
În volumul Pasaj de pietoni aveți si citeva poeme dedicate lui Marin Preda, lui Geo Bogza, lui Miron Radu Paraschivescu, lui Eugen Jebeleanu, lui Emil Botta, lui Nicolae Prelipceanu, si el nominalizat la Premiul „M. Eminescu". V-as ruga sa evocați intilnirile cu acesti scriitori in voga atunci. DT: La Marin Preda am ținut foarte mult. Ne-am împrietenit greu. Era suspicios, cusurgiu, dar îl iubeam aproape necondiționat. Îmi reproșa, uneori, că nu-l iubesc destul -„ca nea Cezar" (Ivănescu), „ca
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
posibile și probabile, a unei armonii cu autorul, a unei înțelegeri tacite în urma căreia textul se lasă analizat, cercetat, interogat și, de ce nu, posedat. Nu de mult, am văzut la Teatrul Maghiar din Timișoara consecința tipului de înțelegere mai sus evocat: Lecția în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză, în spațiul scenografic gîndit memorabil de Adriana Grand. Doar după cîteva luni, am plecat într-o seară, din nou, către o altă întîlnire cu Ionesco, intermediată de aceeași echipă de
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Ocupație - conjunctural. Acum - când cultura franceză aproape nu mai există, vreau să spun la nivelul unei mari culturi, când geniul Franței a coborât până la Houellebecq -, părerea lui Cioran s-a confirmat - și nu de azi, de ieri. Ar trebui totuși evocată și perioada din secolul trecut când Parisul devenise, între alții cu el însuși, patria artiștilor și scriitorilor străini. Se întreabă dacă Franța va fi la înălțime în decadența ei. „Un asfințit ce nu se înțelege își pierde poezia în ridicol
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]