2,080 matches
-
fi crescut de tiazide . Anticolinergicele ( de exemplu atropină , beperiden ) pot crește biodisponibilitatea diureticelor de tip tiazidic , prin scăderea motilității gastro- intestinale și a vitezei de golire a stomacului . Tiazidele pot crește riscul de reacții adverse la amantadină . Tiazidele pot reduce excreția renală a medicamentelor citotoxice ( de exemplu , ciclofosfamidă , metotrexat ) și pot potența efectele mielosupresive ale acestora . 4. 6 Sarcina și alăptarea Sarcina : Folosirea ARA II nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină ( vezi pct . 4. 4 ) . Folosirea ARA II este
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
metaboliți inactivi . Irbesartanul nu necesită activare metabolică pentru a- și exercita activitatea . Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic . Mecanismul acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct excreția sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 10 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
la pacienții tratați cu Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS ( vezi pct . 4. 5 ) . Nu există dovezi că irbesartanul reduce sau previne hiponatremia indusă de diuretice . Deficitul de clor este , în general , ușor și , de obicei , nu necesită tratament . Tiazidele pot să scadă excreția urinară a calciului și pot determina o creștere ușoară și tranzitorie a calcemiei , în absența unor tulburări cunoscute ale metabolismului calciului . Hipercalcemia marcată poate fi dovada unui hiperparatiroidism nemanifest . Tratamentul cu tiazide trebuie întrerupt înaintea efectuării testelor pentru funcția glandei
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
ușoară și tranzitorie a calcemiei , în absența unor tulburări cunoscute ale metabolismului calciului . Hipercalcemia marcată poate fi dovada unui hiperparatiroidism nemanifest . Tratamentul cu tiazide trebuie întrerupt înaintea efectuării testelor pentru funcția glandei paratiroide . S- a demonstrat că tiazidele determină creșterea excreției urinare a magneziului , ceea ce poate duce la hipomagneziemie . Litiu : asocierea litiului cu Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS nu este recomandată ( vezi pct . 4. 5 ) . Generale : la pacienții la care tonusul vascular și funcția renală depind predominant de activitatea sistemului renină- angiotensină- aldosteron
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
poate crește acidul uric plasmatic . Poate fi necesară creșterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă . Administrarea concomitentă cu diureticele tiazidice poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la allopurinol ; Săruri de calciu : diureticele tiazidice pot crește concentrațiile plasmatice ale calciului , prin scăderea excreției calciului . Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu sau medicamente care economisesc calciul ( de exemplu , tratament cu vitamina D ) , concentrațiile plasmatice ale calciului trebuie monitorizate , iar dozele de calciu trebuie ajustate corespunzător ; Alte interacțiuni : efectul hiperglicemiant al beta- blocantelor și al
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
fi crescut de tiazide . Anticolinergicele ( de exemplu atropină , beperiden ) pot crește biodisponibilitatea diureticelor de tip tiazidic , prin scăderea motilității gastro- intestinale și a vitezei de golire a stomacului . Tiazidele pot crește riscul de reacții adverse la amantadină . Tiazidele pot reduce excreția renală a medicamentelor citotoxice ( de exemplu , ciclofosfamidă , metotrexat ) și pot potența efectele mielosupresive ale acestora . 4. 6 Sarcina și alăptarea Sarcina : Folosirea ARA II nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină ( vezi pct . 4. 4 ) . Folosirea ARA II este
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
metaboliți inactivi . Irbesartanul nu necesită activare metabolică pentru a- și exercita activitatea . Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic . Mecanismul acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct excreția sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 24 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
poate crește acidul uric plasmatic . Poate fi necesară creșterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă . Administrarea concomitentă cu diureticele tiazidice poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la allopurinol ; Săruri de calciu : diureticele tiazidice pot crește concentrațiile plasmatice ale calciului , prin scăderea excreției calciului . Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu sau medicamente care economisesc calciul ( de exemplu , tratament cu vitamina D ) , concentrațiile plasmatice ale calciului trebuie monitorizate , iar dozele de calciu trebuie ajustate corespunzător ; Alte interacțiuni : efectul hiperglicemiant al beta- blocantelor și al
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
fi crescut de tiazide . Anticolinergicele ( de exemplu atropină , beperiden ) pot crește biodisponibilitatea diureticelor de tip tiazidic , prin scăderea motilității gastro- intestinale și a vitezei de golire a stomacului . Tiazidele pot crește riscul de reacții adverse la amantadină . Tiazidele pot reduce excreția renală a medicamentelor citotoxice ( de exemplu , ciclofosfamidă , metotrexat ) și pot potența efectele mielosupresive ale acestora . 4. 6 Sarcina și alăptarea Sarcina : Folosirea ARA II nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină ( vezi pct . 4. 4 ) . Folosirea ARA II este
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
poate crește acidul uric plasmatic . Poate fi necesară creșterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă . Administrarea concomitentă cu diureticele tiazidice poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la allopurinol ; Săruri de calciu : diureticele tiazidice pot crește concentrațiile plasmatice ale calciului , prin scăderea excreției calciului . Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu sau medicamente care economisesc calciul ( de exemplu , tratament cu vitamina D ) , concentrațiile plasmatice ale calciului trebuie monitorizate , iar dozele de calciu trebuie ajustate corespunzător ; Alte interacțiuni : efectul hiperglicemiant al beta- blocantelor și al
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
fi crescut de tiazide . Anticolinergicele ( de exemplu atropină , beperiden ) pot crește biodisponibilitatea diureticelor de tip tiazidic , prin scăderea motilității gastro- intestinale și a vitezei de golire a stomacului . Tiazidele pot crește riscul de reacții adverse la amantadină . Tiazidele pot reduce excreția renală a medicamentelor citotoxice ( de exemplu , ciclofosfamidă , metotrexat ) și pot potența efectele mielosupresive ale acestora . 4. 6 Sarcina și alăptarea Sarcina : Folosirea ARA II nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină ( vezi pct . 4. 4 ) . Folosirea ARA II este
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
poate crește acidul uric plasmatic . Poate fi necesară creșterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă . Administrarea concomitentă cu diureticele tiazidice poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la allopurinol ; Săruri de calciu : diureticele tiazidice pot crește concentrațiile plasmatice ale calciului , prin scăderea excreției calciului . Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu sau medicamente care economisesc calciul ( de exemplu , tratament cu vitamina D ) , concentrațiile plasmatice ale calciului trebuie monitorizate , iar dozele de calciu trebuie ajustate corespunzător ; Alte interacțiuni : efectul hiperglicemiant al beta- blocantelor și al
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
fi crescut de tiazide . Anticolinergicele ( de exemplu atropină , beperiden ) pot crește biodisponibilitatea diureticelor de tip tiazidic , prin scăderea motilității gastro- intestinale și a vitezei de golire a stomacului . Tiazidele pot crește riscul de reacții adverse la amantadină . Tiazidele pot reduce excreția renală a medicamentelor citotoxice ( de exemplu , ciclofosfamidă , metotrexat ) și pot potența efectele mielosupresive ale acestora . 4. 6 Sarcina și alăptarea Sarcina : Folosirea ARA II nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină ( vezi pct . 4. 4 ) . Folosirea ARA II este
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . 11 Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru s- au atins după o administrare continuă timp de 7- 8 zile . Zece la
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
se metabolizează în mod semnificativ , doar 20 % din doză fiind recuperată sub formă de metaboliți . În plasmă s- au identificat concentrații scăzute ale unui hidroximetabolit ( sub 10 % din ASC a valsartanului ) . Acest metabolit este inactiv din punct de vedere farmacologic . Excreția : Valsartanul se elimină în principal prin fecale ( aproximativ 83 % din doză ) și urină ( aproximativ 13 % din doză ) , în principal sub formă nemetabolizată . În urma administrării intravenoase , clearence- ul plasmatic al valsartanului este de aproximativ 2 l/ oră , iar clearance- ul său
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . 25 Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru s- au atins după o administrare continuă timp de 7- 8 zile . Zece la
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
se metabolizează în mod semnificativ , doar 20 % din doză fiind recuperată sub formă de metaboliți . În plasmă s- au identificat concentrații scăzute ale unui hidroximetabolit ( sub 10 % din ASC a valsartanului ) . Acest metabolit este inactiv din punct de vedere farmacologic . Excreția : Valsartanul se elimină în principal prin fecale ( aproximativ 83 % din doză ) și urină ( aproximativ 13 % din doză ) , în principal sub formă nemetabolizată . În urma administrării intravenoase , clearence- ul plasmatic al valsartanului este de aproximativ 2 l/ oră , iar clearance- ul său
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . 39 Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru s- au atins după o administrare continuă timp de 7- 8 zile . Zece la
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
se metabolizează în mod semnificativ , doar 20 % din doză fiind recuperată sub formă de metaboliți . În plasmă s- au identificat concentrații scăzute ale unui hidroximetabolit ( sub 10 % din ASC a valsartanului ) . Acest metabolit este inactiv din punct de vedere farmacologic . Excreția : Valsartanul se elimină în principal prin fecale ( aproximativ 83 % din doză ) și urină ( aproximativ 13 % din doză ) , în principal sub formă nemetabolizată . În urma administrării intravenoase , clearence- ul plasmatic al valsartanului este de aproximativ 2 l/ oră , iar clearance- ul său
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
Diacomit în timpul sarcinii și la femeile în perioada fertilă .. Decizia clinică pentru administrarea de Diacomit în timpul sarcinii trebuie luată pe baza datelor individuale ale fiecărei paciente , luând în considerare beneficiile clinice și riscurile potențiale . În absența studiilor la om asupra excreției în laptele matern , deoarece studiile la animale au arătat că , la capră , stiripentol trece liber din plasmă în lapte , nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului . În cazul în care tratamentul cu Diacomit se continuă în perioada alăptării , sugarul alăptat la
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
Diacomit în timpul sarcinii și la femeile în perioada fertilă .. Decizia clinică pentru administrarea de Diacomit în timpul sarcinii trebuie luată pe baza datelor individuale ale fiecărei paciente , luând în considerare beneficiile clinice și riscurile potențiale . În absența studiilor la om asupra excreției în laptele matern , deoarece studiile la animale au arătat că , la capră , stiripentol trece liber din plasmă în lapte , nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului . În cazul în care tratamentul cu Diacomit se continuă în perioada alăptării , sugarul alăptat la
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
Diacomit în timpul sarcinii și la femeile în perioada fertilă . Decizia clinică pentru administrarea de Diacomit în timpul sarcinii trebuie luată pe baza datelor individuale ale fiecărei paciente , luând în considerare beneficiile clinice și riscurile potențiale . În absența studiilor la om asupra excreției în laptele matern , deoarece studiile la animale au arătat că , la capră , stiripentol trece liber din plasmă în lapte , nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului . În cazul în care tratamentul cu Diacomit se continuă în perioada alăptării , sugarul alăptat la
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
Diacomit în timpul sarcinii și la femeile în perioada fertilă . Decizia clinică pentru administrarea de Diacomit în timpul sarcinii trebuie luată pe baza datelor individuale ale fiecărei paciente , luând în considerare beneficiile clinice și riscurile potențiale . În absența studiilor la om asupra excreției în laptele matern , deoarece studiile la animale au arătat că , la capră , stiripentol trece liber din plasmă în lapte , nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului . În cazul în care tratamentul cu Diacomit se continuă în perioada alăptării , sugarul alăptat la
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . 11 Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru s- au atins după o administrare continuă timp de 7- 8 zile . Zece la
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
se metabolizează în mod semnificativ , doar 20 % din doză fiind recuperată sub formă de metaboliți . În plasmă s- au identificat concentrații scăzute ale unui hidroximetabolit ( sub 10 % din ASC a valsartanului ) . Acest metabolit este inactiv din punct de vedere farmacologic . Excreția : Valsartanul se elimină în principal prin fecale ( aproximativ 83 % din doză ) și urină ( aproximativ 13 % din doză ) , în principal sub formă nemetabolizată . În urma administrării intravenoase , clearence- ul plasmatic al valsartanului este de aproximativ 2 l/ oră , iar clearance- ul său
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]