2,253 matches
-
În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim pentru absurdum. Iar cele incongruente și discordante participă la configurarea unui nou speculum men tis în cultura europeană modernă. Ca să clarifice mai bine acest lucru, Eco distinge, asemeni altor exegeți, trei tipuri de labirint. Este vorba mai întâi de labirintul clasic, unicursal, precum cel grec din vechiul Knossos. În al doilea rând, labirintul manierist, făcut anume să producă rătăcirea (în germană, Irrweg, din irren, „a rătăci“, și Weg, „cale“). În
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai mică unitate de măsură“. Însă, în a doua instanță, „de nimic nu sar mira mai mult un geometru decât dacă diagonala ar ajunge să fie comen surabilă cu latura pătratului“. Situația este asemănătoare cu cea a cvadraturii cercului. Unii exegeți, precum Pierre Auben que, consideră că tocmai acest dublu paradox este propriu unor chestiuni cu adevărat metafizice.<ref id="53">Cf. Pierre Aubenque, Problema ființei la Aristotel, traducere de IoanLucian Muntean, Editura Teora, București, 1998, pp. 80 sq.</ref> Alte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a proceda este însă identic: plecând de la ceea ce observă în universul său, încearcă să-l înțeleagă și să-i reconstruiască originea. De aceea este oportun să înțelegem mai bine intenția povestirii, să o așezăm în contextul său istoric. Pentru majoritatea exegeților, din mai multe rațiuni, acest text a fost conceput și scris în timpul sau, probabil, imediat după exil (586-536 î.C.). Una dintre ele este imposibilitatea de a interpreta Gn 2 fără a sesiza influența mitologiei mesopotamiene. Doar faptul de a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
o tradiție mesopotamiană și nu raportul exact al unei experiențe trăite. Suntem astfel din nou destul de departe de o „povestire istorică” în sensul modern al cuvântului; ne aflăm însă în fața unei povestiri bogate din punct de vedere teologic. Din ce în ce mai mulți exegeți sunt convinși că întreg textul, cu diferitele sale componente, este o compoziție târzie. Israel a venit în contact cu povestirile mesopotamiene ale potopului în timpul exilului. Și le-a însușit și le-a adaptat nevoilor sale. În Biblie, protagonistul potopului este
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
multe texte sunt tardive - trebuie să recunoaștem că arheologii nu au identificat cu certitudine pe nici unul dintre ele. În realitate, aceste „monumente” nu sunt ușor de descoperit și de identificat. 2. Istoricitatea epocii patriarhale? Pe baza unor uzanțe distinctive, unii exegeți au încercat să demonstreze cel puțin existența unei epoci patriarhale, dacă nu chiar istoricitatea patriarhilor. De exemplu, numai în povestirile patriarhale este menționată posibilitatea, pentru o femeie fără copii, să-și dea slujitoarea soțului său. Fiul sau fiii născuți din
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de a avea fii în felul acesta. Numai în aceste două cazuri se menționează acest obicei care ar fi astfel caracteristic unei perioade precise a istoriei lui Israel. Unele documente mesopotamiene din al doilea mileniu înainte de Cristos conțin, conform acelorași exegeți, convenții asemănătoare. Acest fapt ar fi un element în favoarea antichității tradițiilor patriarhale. Însă, o examinare mai riguroasă a acestor contracte mesopotamiene demonstrează că această comparație nu este validă. 3. O veche „religie a patriarhilor” sau o „religie a familiei”? Alți
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
degrabă sub formă de rezumat (cf. Ios 10; 12). 1. Problemele istorice ale Cărții lui Iosue Conform cronologiei stabilite de cercetători, cucerirea lui Iosue a avut loc între 1200 și 1100 î.C. Această dată pune imediat o mare problemă exegetului și istoricului. În această epocă, cetățile Ierihon și Ai nu erau locuite. Poporul lui Israel, sub călăuzirea lui Iosue, se găsea deci în fața a două cetăți distruse, în ruină (cuvântul ebraic „Ai” înseamnă chiar „ruine”). Probabil, povestirile s-au născut
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
alte elemente, precum studiul documentelor extrabiblice și datele arheologice, pentru a ajunge la concluzii mai solide despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. II. Teorii despre stabilirea lui Israel în țara Canaanului Pentru că povestirea epică nu reflectă exact desfășurarea evenimentelor, exegeții s-au întrebat, concret, cum s-a stabilit Israel în țara Canaanului. Există trei teorii principale. 1. Cucerirea militară (școala lui W.F. Albright) Prima teorie, clasică, cea mai obișnuită până acum câțiva ani, consideră că povestirea biblică este în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
serie de cuceriri militare. 2. Sedentarizarea progresivă a seminomazilor Pentru a rezolva problemele principale ale primei teorii, în special problema ridicată de săpăturile arheologice de la Ierihon și Ai - menționate mai sus -, a fost propusă o a doua teorie de faimosul exeget german Albrecht Alt. În locul cuceririi militare rapide, ar trebui să considerăm că a avut loc o infiltrare lentă și pacifică a seminomazilor veniți din regiunile deșertice și sedentarizați progresiv în țara Canaanului. Din cauza transhumanței turmelor, seminomazii, care erau strămoșii lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fel de liant ar fi putut să unească, înainte de monarhie, diferitele triburi într-un singur popor? Numai credința într-un unic Dumnezeu, diferit de cel adorat de populația cananeeană care domina țara prin cetățile sale fortificate. Această teorie, propusă de exegeții din Statele Unite, George Mendenhall și Norman K. Gottwald, introduce în demonstrație argumente de factură sociologică. Reiau, sintetizând caracteristicile generale ale ipotezei așa cum s-a dezvoltat în monumentala operă a lui N.K. Gottwald, Triburile lui Yahwe (The Tribes of Yhwh. A
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Pentru a accentua acest efect, amintim că versiunea mai pozitivă a faptelor se găsește tot în Cartea lui Isaia, în capitolele 36-37. Există așadar două păreri diferite ale profetului în cadrul aceleiași cărți. Primul oracol, Is 1,4-9, datează, pentru mulți exegeți, din epoca ce urmează imediat invazia asiriană. Descrierea făcută de Isaia este înfiorătoare: 4Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânță de nelegiuiți, copii distrugători! L-au părăsit pe Domnul, l-au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și dezolarea care lovește țara ca o pedeapsă divină. Suntem departe de tonul destul de triumfal din 2Rg 18,17-19,37 (Is 36-37). Un al doilea text care merită să fie citat este Is 22,1-14, un text care, după majoritatea exegeților, datează tot din perioada invaziei asiriene: 1Profeție asupra văii viziunilor. De ce vă suiți cu toții pe acoperișuri, 2Cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă? Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptând. 3Ci toate căpeteniile tale
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
transformări sau mutații semnificative. Vom enumera șapte dintre ele. Prima mutație privește faptul că în creștinismul de la început nu exista efectiv niciun spectru al credinței despre înviere. Existau câteva variante locale: la sfârșitul Apocalipsului se vorbește de o dublă înviere (exegeții caută în continuare să înțeleagă la ce se referă); în Scrisoarea către evrei avem o mențiune certă despre înviere, dar nu pare așa de elaborată ca în alte scrieri ale primilor creștini. Aceste scrieri nu se apropie încă de amploarea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dezvoltat ca tehnică a interpretării textelor sacre și a ajuns până la complexele teme teologice contemporane ca structură tipică a gândirii religioase. Semnele, referințele fenomenologice de interpretat au o dublă fațetă, din acest motiv gândirea hermeneutică interesează îndeaproape, în afară de teologi și exegeți, pentru căutarea unui sens transcendent al acțiunilor individuale, și pe psihanaliștii interesați să afle ceea ce este ascuns sub configurarea gesturilor și a viselor, sau pe analiștii limbajului care caută să-i înțeleagă direcțiile semantice subînțelese în diferitele sale articulații, ca
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
obligat la schimbarea numelui din Calache Beșleagă în Caius Aeqvus. Operația s a desfășurat în liniște și fără dureri, respectivului administrândui-se preventiv mai multe doze duble de samahoancă. Trezit din procesul renașterii onomasiologice, Caius încercă, așa cum nu vor mai nota exegeții, încercă deci să se scarpine în cap, acțiune fatalmente eșuată, organul respectiv nemaicorespunzând noii identități de răzeș privat de grajd. Faptul a determinat cel de al doilea val al marilor descoperiri geografice care au condus, între altele, la descoperirea mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
decenii. I-am citit câteva cărți (eseuri creștine, interviuri cu prelați și doxologi, jurnal de drum la Sfântul Munte), îl știam o personalitate foarte prețuită în lumea Bisericii Ortodoxe Române, fervent ASCOR-ist în anii ’90, un temeinic admirator și exeget al lui Tarkovsky (despre care pregătește o carte impresionantă, după cum o arată substan țialele fragmente tipărite în 2011 în revista Tabor), și încă altele... Dar numai zilele trecute mi-a fost dat să-i măsor cu ade vărat anvergura, copleșitor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se puteau reîntoarce la viață (Is 26,14), morții aveau puterea de a influența lumea celor vii cauzându-le neplăceri sau beneficii, în funcție de cum erau amintiți și cinstiți. Cu privire la acest aspect există în Biblie doi termeni care au atras atenția exegeților: terăfîm și refă’îm. Primul termen pare să desemneze figura strămoșilor ce aveau un rol important în cultul domestic (Gen 31,19; 1Sam 19,13; 2Rg 23,24 etc.); erau așezați probabil în camera de dormit și prin imaginea lor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Imnul vechi cel mai celebru este Gloria. Ritmica, formularea literară și conținutul teologic i-a determinat pe specialiștii în domeniu să dateze acest imn în prima epocă creștină (secolul II-III). La început, probabil era folosit în cadrul rugăciunii de dimineață; unii exegeți susțin că era parte integrantă din laudele matutine ale zilei de Crăciun, întrucât imnul este o dezvoltare a cântecului angelic menționat de Luca 2,14 în relatarea nașterii lui Isus la Betleem. În secolul al IV-lea devine parte din cadrul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
permis-o durității inimii. Episcopii care au permis unei femei să se recăsătorească atunci când bărbatul mai era încă în viață au acționat, după părerea lui Origen, „contrar legii primitive transmise de Scripturi”. În textele lor asupra divorțului, cei trei mari exegeți ai școlii Antiohene, Teodor din Mopsuestia, Ioan Gură de Aur și Teodoret din Cyr, numesc continuu Gen 2,24, „legea căsătoriei”. Ioan Gură de Aur nu se teme să opună de mai multe ori aceste „legi ale lui Dumnezeu”, care
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
căsătorie; ceilalți, ca Ilariu și Augustin, rămân în încurcătură pentru că nu cred că acest text concordă cu tradiția primită, și nici cu pericopa în care este inserat textul nostru (Mt 19,3-13). În privința acesteia din urmă, aceștia sunt într-adevăr exegeți destul de buni pentru a observa contradicția. Contradicție mai ales între versetul 9 și cel care-l precedă: în fața fariseilor care-l întreabă dacă este de aceeași părere cu laxistul Hillel - oricare ar fi cauza care poate motiva repudiul - împotriva rigoristului
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
o asemenea interdicție este aplicată nu reflectă caracterul aparent unilateral. Un alt exemplu. Acest scriitor din antichitate nu spune niciodată că a doua căsătorie după divorț este autorizată, dar trebuia cu siguranță să gândească acest lucru. De ce? Pentru că este un exeget și nu tratează niciodată dificila problemă pusă de Mt 19,9. Trebuia, deci, să-i dea sensul care pare mai natural pentru autorul modern în chestiune. Dar un studiu al citatelor folosite de el arată că el nu cunoaște versetul
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
incestuoasă, contrară textului din Lev 18,8: „nu vei descoperi goliciunea mamei tale vitrege; este goliciunea tatălui tău. Acest act poartă numele de 1111111, a cărui interdicție notificată creștinilor de către Neamuri în decretul Conciliului apostolic de la Ierusalim înseamnă, după mulți exegeți, aplicarea acestor credincioși a impedimentelor căsătoriei din Levitic și, probabil, și a preceptelor cu privire la puritatea rituală din aceeași carte. Se pune o întrebare: înainte de a obține iertarea, acest bărbat a trebuit să pună capăt acestei uniuni? Nu putem ști, și
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
preceptelor cu privire la puritatea rituală din aceeași carte. Se pune o întrebare: înainte de a obține iertarea, acest bărbat a trebuit să pună capăt acestei uniuni? Nu putem ști, și asta din două motive: înainte de toate, nu este sigur în totalitate, după exegeții contemporani, faptul că iertarea din 2Cor 2,5-11 a ajuns la cel care a fost excomunicat în 1Cor 5,1-5; pe de altă parte, dacă este într-adevăr vorba de același bărbat, Paul nu spune nimic în această privință. De
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
mai departe moștenirea benzilor desenate americane pe care tânărul Pratt le citește în traducere italiană. Dar dincolo de acest punct al tradiției prozei grafice se află complexitatea obiectelor culturale gândite de Pratt. În centrul artei sale, așa cum au remarcat mai toți exegeții săi, se afla un principiu al vaselor comunicante de esență postmodernă și intertextuală.Temele circulă, obsesiile trec de la o carte la alta, iar scenografiile se hrănesc din punerile în pagină anterioare. Ann de la jungle este textul originar din care se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
simbolist - „Serviciul de ecarisaj literar“ - etalează fragmente literare „compromițătoare”, fapt ce va fi atras, desigur, antipatia lui O. Densusianu. A fost oare „simbolistul” Ion Minulescu cel în care integraliștii anilor ’20 recunoșteau un precursor analog lui Apollinaire, un prefuturist? Unii exegeți postbelici înclină să afirme că da. Argumente în acest sens găsim, de pildă, în sinteza despre modernismul românesc a lui Dumitru Micu, Modernismul românesc, vol. II, Ed. Eminescu, București, p. 86). Reținem, din concluziile analizei liricii minulesciene (preluate, în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]