1,687 matches
-
care trăiesc eu și nu-i vreau înlăturați prin pogromuri dezorganizate. Îi vreau exterminați printr-un sistem legal al guvernului"". Partidul nazist, sub conducerea lui Adolf Hitler, a venit la putere în Germania pe 30 ianuarie 1933, și persecuția și exodul celor 525.000 de evrei din Germania a început aproape imediat. În autobiografia sa "Mein Kampf" (1925), Hitler își afirmase deschis ura față de evrei, și a dat ample avertismente cu referire la intențiile lui de a-i elimina din viața
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
dumnezeul evreilor ni se spune că stă de vorbă într-o "adunare de dumnezei" („[. . .] El judecă "în mijlocul dumnezeilor".”) sau „"alți dumnezei se închină Lui"” (Psalm 97:7 - 9) . Aceeași idee a „zeului nostru printre alți zei” este reluată și-n Exod (18:11) unde Ietro, socrul lui Moise, declară: „Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii;” De unde concluzia că folosirea pentru YHWH a substantivului comun plural „dumnezei” („Elohim” pluralul de la „El”/„Eloha”), în afară de a sugera un plural de
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
o statuie de lut fără picioare. Imaginile ei cultice („idolii”) au fost găsite de asemenea în păduri, sculptate în copaci vii, sau sub formă de stâlpi de lângă altar care erau plasați la marginea unor drumuri. Stâlpii Așerei sunt menționați în Exod, Deuteronom, Cartea Judecătorilor și Cărțile Împăraților, a doua Carte a Cronicilor și cărțile lui Isaia, Ieremia și Mica. Termenul apare adesea doar ca אשרה, "Așerah"; acesta este tradus ca „arbori” în traducerea făcută la cererea regelui Iacob I al Angliei
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
pe faptul că recensămintele sârbești din secolul 19 consemnau peste 150.000 de români, adică 10% din populația Șerbiei și majoritatea absolută a estului Șerbiei. La acestea se adaugă sporul natural demografic, precum și considerarea că nu a existat niciodată un exod a populației românești din zonă. Vlahilor din Valea Timocului (Șerbia), vorbitori de limbă română, nu le sunt conferite drepturi deși numără aproximativ 35.330 de oameni conform recensământului din 2011 , cu mult mai mult față de românii din Voivodina. Statisticile și
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
pe faptul că recensămintele sârbești din secolul 19 consemnau peste 150.000 de români, adică 10% din populația Șerbiei și majoritatea absolută a estului Șerbiei. La acestea se adaugă sporul natural demografic, precum și considerarea că nu a existat niciodată un exod a populației românești din zonă. Vlahilor din Valea Timocului (Șerbia), vorbitori de limbă română, nu le sunt conferite drepturi deși numără aproximativ 40.000 de oameni conform recensământului din 2011, cu mult mai mult față de românii din Voivodina. Statisticile și
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
plină: exemplul cel mai grăitor este Paștele. Anul (ebr. Șana) ebraic avea 12 luni lunare (cf. 1Regi 4,7; 1Cronici 27,1-15; Geneză 52,31; Ezechiel 32,1; Daniel 4,26). În cele mai vechi timpuri anul începea toamna (cf. Exod 23,16; 34,22) aproape de Sărbătoarea recoltei (cu privire la acest aspect sunt interesante și aluziile la „campaniile militare” care se verificau la „reîntoarcerea anului”: cf. 2Samuel 11,1; 1Regi 20,22,26; ceea ce corespundea mai mult sau mai puțin cu ritmul
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
par să fi fost puse în legătură cu fenomenele naturale: într-adevăr, cunoscute în mod cert sunt numai lunile: aviv (martie-aprilie); bul (octombrie-noiembrie); ziv (aprilie-mai) și eitanim (septembrie-octombrie), unii cercetători consideră că acestora li se poate adăuga și: „gib’ol” (februarie-martie, cf. Exod 9,31) și „’apilot” (alt apelativ al lunii aprilie-mai (?), cf. Exod 9,32), dar aceste ultime două propuneri rămân nesigure. Anul și numele lunilor par să fi fost aceleași în Iudeea și în Israel; totuși, întrucât autoritatea politică trebuia să
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
în mod cert sunt numai lunile: aviv (martie-aprilie); bul (octombrie-noiembrie); ziv (aprilie-mai) și eitanim (septembrie-octombrie), unii cercetători consideră că acestora li se poate adăuga și: „gib’ol” (februarie-martie, cf. Exod 9,31) și „’apilot” (alt apelativ al lunii aprilie-mai (?), cf. Exod 9,32), dar aceste ultime două propuneri rămân nesigure. Anul și numele lunilor par să fi fost aceleași în Iudeea și în Israel; totuși, întrucât autoritatea politică trebuia să decidă intercalarea lunilor suplimentare, din când în când, ca astfel anul
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
modificări și adaptăriile inerente, a reușit să se păstreze în decursul istoriei în pofida concepțiilor diferite ale anului (cum s-a văzut mai sus). Astfel, Sărbătoarea Paștelui, în care era sacrificat un miel și căreia îi era asociată Sărbătoarea Azimilor (cf. Exod 12,1-20) și oferta primului snop (cf. Levitic 23,10) la începutul secerișului, este fixată la luna plină a primăverii, în ziua a 14 a lunii abib, lună care este precizată ca „prima lună a anului” (cf. Exod 12,2
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
Azimilor (cf. Exod 12,1-20) și oferta primului snop (cf. Levitic 23,10) la începutul secerișului, este fixată la luna plină a primăverii, în ziua a 14 a lunii abib, lună care este precizată ca „prima lună a anului” (cf. Exod 12,2; Levitic 23,5) și care, în cartea Estera (3,7) este identificată ca fiind luna nisan. Calendarul sărbătorilor ebraice este: La sărbătorile Pesah, Șavuot și Sucot credincioșii trebuiau să facă pelerinaj la Ierusalim. Acestea sunt așa numitele „sărbători
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
rele", întrucât la majoritatea dintre ele găsim și "credința în vrăjitoare"; unele dintre aceste religii vorbesc de altfel explicit în textele lor sacre despre vrăjitoare, cum este cazul, de exemplu, cu creștinismul și iudaismul (În Biblie, în "Ieșire" mai exact (Exod 22:18), dumnezeul evreilor și creștinilor cere acestora să ucidă vrăjitoarele: "Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască".). Dar mai mult, există de asemenea numeroase exemple în care credincioșii creștini manifestă credința în semne prevestitoare (de ex. povestea creștină
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
De la sfârșitul anilor 90, mulți etnici germani au emigrat în patria strămoșilor lor, folosindu-se de avantajul legii germane care garanta "dreptul la reîntoarcere", o politică prin care se asigura cetățenia celor care puteau dovedi că au strămoși germani. Acest exod a apărut în ciuda faptului că mulți germani de pe Volga vorbeau puțin sau deloc limba germană. Până la urmă, după un deceniu, Germania a făcut mai dificilă emigrarea cetățenilor ruși de origine germană, în mod special pentru cei care nu vorbeau unul
Germani de pe Volga () [Corola-website/Science/298463_a_299792]
-
său Ramses II sunt singurii faraoni ce au fost circumscriși, motivul exact nefiind cunoscut. Ramses II a continuat munca tatălui său și a construit o serie de noi temple. Perioada domniei lui Ramses II era adesea considerată a coincide cu Exodul israeliților din Egipt. Nu s-a găsit însă nici o menționare a evenimentelor exodului așa cum este descrisă în Biblie, în istoria Egiptului și nici vreo dovadă arheologică. Cu toate că s-au ținut și păstrat descrieri amănunțite a tuturor evenimentelor din regat (chiar
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
cunoscut. Ramses II a continuat munca tatălui său și a construit o serie de noi temple. Perioada domniei lui Ramses II era adesea considerată a coincide cu Exodul israeliților din Egipt. Nu s-a găsit însă nici o menționare a evenimentelor exodului așa cum este descrisă în Biblie, în istoria Egiptului și nici vreo dovadă arheologică. Cu toate că s-au ținut și păstrat descrieri amănunțite a tuturor evenimentelor din regat (chiar și descrierea fugii din Egipt a doi condamnați neînsemnați), nu există în vremea
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
au ținut și păstrat descrieri amănunțite a tuturor evenimentelor din regat (chiar și descrierea fugii din Egipt a doi condamnați neînsemnați), nu există în vremea acestui faraon nici o mențiune despre fuga a sute de mii de sclavi. Episodul șederii și exodului israeliților, ca și povestirea biblică anterioară despre coborârea lui Avraam în Egipt sau istoria lui Iosif, ar putea fi ecoul unor circulații de populații semitice vecine înăuntrul țării și apoi înafara ei, care au avut loc cu certitudine în mai
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
Exodul sau Ieșirea este a doua carte a Pentateuhului, deci și a Vechiului Testament și Tanakhului. În limba ebraică se numește שְׁמוֹת ("Șemoth", "Numele" (pl.)), de la primele ei cuvinte — ואלה שמות ("We-eleh hașemoth", " Iar acestea sunt numele
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
denumită Ἔξοδος, adică ieșire (cuvântul mai poate însemna și marș, expediție militară; procesiune solemnă), de la evenimentul principal al cărții — ieșirea evreilor din sclavia în Egipt. Tradiția iudaică și cea creștină îi atribuie lui Moise scrierea cărții. Conform ipotezei documentare, cartea Exodului a fost pusă laolaltă de redactori folosind trei surse primare: J, E și P. Din J ar proveni Exod 1-17 (pe alocuri în combinație cu E și P) și 34 (cu E). Mai precis, lui E îi sunt atribuite Exod
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
ieșirea evreilor din sclavia în Egipt. Tradiția iudaică și cea creștină îi atribuie lui Moise scrierea cărții. Conform ipotezei documentare, cartea Exodului a fost pusă laolaltă de redactori folosind trei surse primare: J, E și P. Din J ar proveni Exod 1-17 (pe alocuri în combinație cu E și P) și 34 (cu E). Mai precis, lui E îi sunt atribuite Exod 1.15-21 (pasajul despre moașele Șifra și Pua), 3.1-15 (cu J, rugul aprins), 13, 17-18, și, în plus
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
Exodului a fost pusă laolaltă de redactori folosind trei surse primare: J, E și P. Din J ar proveni Exod 1-17 (pe alocuri în combinație cu E și P) și 34 (cu E). Mai precis, lui E îi sunt atribuite Exod 1.15-21 (pasajul despre moașele Șifra și Pua), 3.1-15 (cu J, rugul aprins), 13, 17-18, și, în plus, 19.1-9, 20.1-17 (cu P, Decalogul), 20.18-23.33 (Cartea legământului), 24.1-18 (cu P, ceremonia legămânului) și 32-33 (vițelul
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
19.1-9, 20.1-17 (cu P, Decalogul), 20.18-23.33 (Cartea legământului), 24.1-18 (cu P, ceremonia legămânului) și 32-33 (vițelul de aur). Din P ar proveni 6-7 (cu J), 12-14 (cu J și E), 25-31, 35-40. De obicei, cartea Exodului e împărțită în șase secțiuni: Cele mai multe tratate de istorie a Israelului antic consideră că informațiile despre Exod nu mai pot fi recuperate sau că pur și simplu nu privesc apariția Israelului. Totuși, discuțiile asupra istoricității sale au o lungă istorie
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
legămânului) și 32-33 (vițelul de aur). Din P ar proveni 6-7 (cu J), 12-14 (cu J și E), 25-31, 35-40. De obicei, cartea Exodului e împărțită în șase secțiuni: Cele mai multe tratate de istorie a Israelului antic consideră că informațiile despre Exod nu mai pot fi recuperate sau că pur și simplu nu privesc apariția Israelului. Totuși, discuțiile asupra istoricității sale au o lungă istorie și continuă să atragă atenția publicului, mai rar a istoricilor de profesie. Dovezile arheologice nu susțin relatările
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
apariția Israelului. Totuși, discuțiile asupra istoricității sale au o lungă istorie și continuă să atragă atenția publicului, mai rar a istoricilor de profesie. Dovezile arheologice nu susțin relatările din iar cei mai mulți arheologi au abandonat cercetările asupra lui Moise și a Exodului drept „o activitate lipsită de roade”. Opinia majorității covârșitoare a cercetătorilor biblici moderni este că Pentateuhul și-a căpătat forma finală în perioada post-exilică, deși tradițiile pe care se bazează sunt mai vechi și pot fi întâlnite în scrieri ale
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
finală în perioada post-exilică, deși tradițiile pe care se bazează sunt mai vechi și pot fi întâlnite în scrieri ale profeților din sec. VIII î.Hr. Cât de timpuriu provin aceste tradiții nu se poate spune: „Probabil o poveste originară a Exodului este îngropată sub toate reviziunile și modificările ulterioare, dar secole de transmitere a lor au obturat prezența ei, iar substanța, corectitudinea și data ei sunt azi dificil de determinat.” Intenția globală a cărților Exodului, Leviticului, Numerilor și a Deuteronomului era
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
spune: „Probabil o poveste originară a Exodului este îngropată sub toate reviziunile și modificările ulterioare, dar secole de transmitere a lor au obturat prezența ei, iar substanța, corectitudinea și data ei sunt azi dificil de determinat.” Intenția globală a cărților Exodului, Leviticului, Numerilor și a Deuteronomului era aceea de a ilustra acțiunile lui Dumnezeu în istorie, de a reaminti sclavia și salvarea Israelului și de a ilustra împlinirea legământului cu Israel. Exodul a fost un subiect central al iudaismului: el a
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
sunt azi dificil de determinat.” Intenția globală a cărților Exodului, Leviticului, Numerilor și a Deuteronomului era aceea de a ilustra acțiunile lui Dumnezeu în istorie, de a reaminti sclavia și salvarea Israelului și de a ilustra împlinirea legământului cu Israel. Exodul a fost un subiect central al iudaismului: el a servit pentru a-i orienta pe evrei către sărbătorirea acțiunilor lui Dumnezeu în istorie, spre deosebire de sărbătorile politeiste ale acțiunilor zeilor în natură, în ziua de azi el este menționat zilnic în
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]