1,867 matches
-
aflată la aproximativ 3.000 metri deasupra nivelului mării, chiar pe calota de gheață a Polului Sud unde temperatura scădea până la -100°. În calitate de medic al expediției, el a studiat efectele asupra sănătății exercitate de către traiul în izolare. În anul 1969, exploratorul norvegian Thor Heyerdahl l-a invitat (ca urmare a recomandării președintelui Academiei de Științe a URSS, Mstislav Keldysh) pe Senkevici să navigheze pe nava de papirus Ra și apoi, în urma eșuării primei expediții, pe nava de papirus Ra II (1970
Iuri Senkevici () [Corola-website/Science/308464_a_309793]
-
alături de Heyerdahl și în expediția Tigris (1977-1978), în apele Oceanului Indian. În aceste expediții, rolul său a fost cel de medic al expediției. În anul 1973, Senkevici și-a început o carieră la televiziunea națională sovietică, ca prezentator al emisiunii "Clubul Exploratorilor" (Клуб путешественников). Timp de 30 de ani, el a vizitat ca jurnalist mai mult de 200 țări. În anul 1980 a fost membru al primei expediții sovietice pe Muntele Everest. Pentru contribuția sa de o lungă perioadă în domeniul televiziunii
Iuri Senkevici () [Corola-website/Science/308464_a_309793]
-
(n. 6 iulie 1921, Krokek, Suedia - d. 4 iulie 1997, Stockholm) a fost un etnograf, ecologist și explorator suedez. Printre altele, el a participat în anul 1947 la "Expediția Kon-Tiki", condusă de către Thor Heyerdahl. s-a născut la data de 6 iulie 1921 în localitatea Krokek, comuna Norrköping din Suedia. El a obținut un doctorat în antropologie (Uppsala
Bengt Danielsson () [Corola-website/Science/308482_a_309811]
-
(n. 1914; d. 1972) a fost un artist și explorator norvegian. Printre altele, el a participat în anul 1947 la Expediția Kon-Tiki, condusă de către Thor Heyerdahl. s-a născut în anul 1914 în Norvegia. A urmat mai târziu cursuri de artă la Hamburg. În anul 1947, el a luat parte
Erik Hesselberg () [Corola-website/Science/308483_a_309812]
-
avut contacte cu specia, existând numeroase exemple de gravuri ale acestora, datând cel puțin din anul 1000 î.e.n. Imagini petroglife cu lupul marsupial pot fi găsite la Dampier Rock Art Precinct în peninsula Burrup din Australia de Vest. Când primii exploratori au ajuns pe insulă, animalul era deja rar. E posibil ca europenii să-l fi întâlnit încă din 1642, când Abel Tasman a ajuns pentru prima dată pe țărmul Tasmaniei. În jurnalul lui de călătorie, niște urme descoperite sunt descrise
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
tigrul"”. Marc-Joseph Marion du Fresne, ajuns cu vasul "Mascarin" în 1772, a descris un animal ca fiind „o pisică tigru”, cu toate că dihorul marsupial a fost la fel descris, ceea ce face imposibil aflarea adevărului. Prima întâlnire certă a fost cea a exploratorilor francezi pe 13 mai 1792, precum a notat naturalistul Jacques Labillardière în jurnal său de călătorie, din expediția condusă de D'Entrecasteaux. Totuși, abia în 1805, William Paterson, Locotenentul Guvernator al Tasmaniei, a trimis o descriere detaliată pentru a fi
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
Sir (n. 1552 sau 1554 - d. 29 octombrie 1618), a fost un faimos scriitor, poet, soldat, politician, corsar și explorator englez. Este binecunoscut și datorită faptului că a adus tutunul și cartoful în Irlanda. A avut un rol esențial în colonizarea engleză a Americii de Nord. În 1594 Raleigh a auzit de "Orașul de Aur", în America de Sud și a plecat să-l
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
au părăsit câmpurile de bumbac și tutun ale Sudului venind și stabilindu-se în Chicago, unde au creat o formidabilă cultură a jazzului. Statul a fost numit după râul omonim, Illinois (râu), care la rândul său a fost numit de exploratorii francezi ai zonei după locuitorii nativi ai zonei, Illiniwek, un consorțiu de triburi de origine Algonquian, care populau zona la venirea europenilor. Cuvântul Illiniwek semnifică "trib de oameni superiori." Populația totală a statului în 2010: 12,830,632 Structura rasială
Illinois () [Corola-website/Science/303119_a_304448]
-
de vite. La mijlocul secolului al XVIII-lea regalitatea tutsi și-a consolidat autoritatea asupra pământului, producției și a distribuției cu dezvoltarea ubugabire - o relație patron-client în care populația primea protecția regelui în schimbul tributului și a permanenței pe acele pământuri. Deși exploratorii europeni și misionarii au făcut vizite scurte în regiune în anul 1856, abia în 1899 Burundi a devenit parte a Africii de Est germane. Spre deosebire de monarhia rwandeză care a decis să accepte dominația germană, regele burundez Mwzi Gisbao s-a
Istoria Burundiului () [Corola-website/Science/303115_a_304444]
-
regiunea Kamchatka Vulcanul Koryaksky este localizată pe fusul orar al Kamceatkăi. Diferența față de timpul universal coordonat este de +12/+13 ore. Rusia a revendicat Peninsula Kamceatka în secolul al XVII-lea. Ivan Kamciati, Simon Dejnev, cazacul Ivan Rubeț și alți exploratori ruși au efectuat cercetări în zonă la mijlocului secolului și s-au întors cu povestiri despre o "țară a focului", bogată în pește și blănuri. În 1697, Vladimir Atlasov, fondatorul așezării Anadîr, a condus un grup de 65 de cazaci
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
arme de foc (inclusiv tunuri), au înăbușit rebeliunea. Se afirmă că, față de cei aproximativ 20.000 de băștinași de la începutul secolului al XVIII-lea, la jumatea secolului mai puteau fi numărați numai 8.000. Fondarea orașului Petropavlovsc-Kamceațki în 1740 de către exploratorul danez Vitus Bering a fost începutul "deschiderii" Kamceatkăi către lume, ajutată și de faptul că guvernul de la Sankt Peterburg a început să folosească zona ca loc pentru exil. Guvernul rus a încurajat colonizarea zonei, oferind pământ tuturor celor care doreau
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
Următorii 50 de ani au fost ani fără activitate intensă pentru Kamceatka. Portul militar a fost mutat la Ust-Amur, iar, în 1867, Alaska a fost vândută Statelor Unite ale Americii, Petropavlovskul pierzându-și importanța ca port de oprire și aprovizionare pentru negustorii și exploratorii care se îndreptau către teritoriilor Americane. În 1860 a fost înființată o "regiune Primorski (Maritimă)", Kamceatka fiind plasată sub jurisdicția acesteia. În 1875, insulele Kurile au fost cedate Japoniei la schimb cu insula Sahalin. Populația rusă a rămas la aproximativ
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
vestică cu Polonia, (Ucraina de vest), lăsând sectorul răsăritean, (Ucraina de est), sub sezeranitatea țarului ca un teritoriu autonom - Hetmanatul cazacilor. În răsărit, Rusia a cucerit Siberia de vest în secolul al XVI-lea. De pe acestă bază, negustorii, meșteșugarii și exploratorii au început să avanseze tot mai departe spre răsărit, de la râul Obi spre râurile Enisei și Lena, până la tărmul Oceanului Pacific. În 1648, cazacul Semion Dejnev a deschis traversarea dintre Asia și America. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, Rusia atinsese malurile
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
de pretutindeni și de speranță realizării "visului american" ("American Dream"). Partea de coastă a Los Angelesului a fost prima oara colonizata de Tongva (sau Gabrieleños) și Chumash în urmă cu câteva mii de ani în urmă. Juan Rodríguez Cabrillo, un explorator portughez, a susținut partea de sud a Californiei pentru Imperiul Spaniol în 1542. Gaspar de Portolà și misionarul franciscan Juan Crespí, au atins locul unde în prezent se află Los Angeles pe 2 august 1769. În 1771, călugărul franciscan Junípero
Los Angeles () [Corola-website/Science/302282_a_303611]
-
este prima stație românească permanentă de cercetare și explorare din Antarctica, numită după exploratorul român Emil Racoviță și inaugurată în data de 13 ianuarie 2006 pe amplasamentul unei stații construite în 1986 de Australia și donată României. Stația se găsește în regiunea "Prințesa Elisabeta", în dealurile Larsermann, la 2 km distanță de o stație
Stația Law-Racoviță () [Corola-website/Science/302317_a_303646]
-
stații vecine (rusă și chineză), în cazul folosirii transportului naval. În anul 1986 Australia a construit Stațiunea Law de cercetări polare pe actualul amplasament, aceasta fiind folosită de echipele de cercetare din această țară pentru perioadă de vară polară. Demersul exploratorului Teodor Negoiță de a inaugura o bază românească în Antarctica a demarat în anul 1997, când a început să prezinte lucrări la „Tratatul antarctic”, la care România aderase încă din anul 1971. Nici un român nu prezentase până atunci contribuții evidențiate
Stația Law-Racoviță () [Corola-website/Science/302317_a_303646]
-
sale de cercetare de pe coasta de est a Antarcticii (Stația Law). Semnarea acestui acord a avut loc în prezența ambasadorilor celor două state: România și Australia. Totodată s-a stabilit ca noua stațiune să se numească Stația Law- Racoviță. Astfel, exploratorului român Teodor Negoiță i-au fost recunoscute eforturile de continuare a tradiției începute de Emil Racoviță în urmă cu mai bine de un secol. Cu scopul de a inaugura stația din Antarctica, Teodor Negoiță a efectuat cea de-a XIII
Stația Law-Racoviță () [Corola-website/Science/302317_a_303646]
-
unor state europene, proiecte care sunt finanțate de statul respectiv, Stația Law-Racoviță este o inițiativă privată. Ea se află în subordinea Fundației Antarctice Române, aflată la rândul ei în subordinea Institutului Român de Cercetări Polare, ambele organisme private, conduse de exploratorul polar Teodor Negoiță, primul român care a atins Polul Nord pe schiuri (21 aprilie 1995). Datorită subfinanțării, stația funcționează numai în timpul verii australe.
Stația Law-Racoviță () [Corola-website/Science/302317_a_303646]
-
un „cullawine” în ziua de 26 ianuarie 1798, în timpul unei expediții către Munții Albaștri, deși ceea ce a scris despre el nu a fost publicat decât după aproape un secol în "Historical Records of Australia" ("Analele Istorice ale Australiei"). În 1802, exploratorul francez a văzut animalul atunci când cei doi ghizi aborigeni ai săi, întorcându-se de la o vânătoare, au adus două picioare de koala pe care intenționau să le mănânce. Barrallier a conservat membrele și le-a trimis, împreună cu notele sale, unui
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Ciudad de Mexico, Havana și Hong Kong. Capitala statului Hawaii, Honolulu, de pe Insula Oahu, este singurul oraș mare din stat. Primii coloniști care au ajuns în Hawaii au fost polinezienii din Insulele Marchize,în jurul anilor 300 d.Hr.Polinezienii au fost exploratori calificați.Într-o perioadă în care bărcile lumii occidentale abia ieșeau în larg,polinezienii parcurgeau distanțe lungi peste oceane.Acești oameni locuiau în Insulele Hawaii și erau numiți "menahune". Aceștia au fost urmați de coloniștii din Tahiti,care au ajuns
Hawaii () [Corola-website/Science/302662_a_303991]
-
importanța religiei în viața hawaiienilor antici.Fiecare aspect al vieții lor a fost guvernat de un set de tabu-uri care includea interdicția bărbaților și femeilor de a lua masa împreună. La data de 8 ianuarie 1778, căpitanul James Cook, exploratorul britanic renumit pentru expediția sa în care a descoperit Pasajul de Nord-Vest dintre Asia și Alaska, a acostat lângă Insulele Hawaii. El a numit arhipelagul Sandwich în onoarea lui Earl de Sandwich. Această descoperire a căpitanului James Cook a deschis
Hawaii () [Corola-website/Science/302662_a_303991]
-
sa în care a descoperit Pasajul de Nord-Vest dintre Asia și Alaska, a acostat lângă Insulele Hawaii. El a numit arhipelagul Sandwich în onoarea lui Earl de Sandwich. Această descoperire a căpitanului James Cook a deschis porțile Insulelor Hawaii pentru exploratorii europeni și americani și pentru coloniști. Până la sfârșitul secolului 18,politica instituită în Hawaii constă într-un număr mare de regate conduse de șefi care erau constant în război unii cu alții.Istoria Insulelor Hawaii a luat o întorsătură semnificativă
Hawaii () [Corola-website/Science/302662_a_303991]
-
Insulele Hawaii și-au dobândit în sfârșit suveranitatea ca al 50-lea stat al Statelor Unite pe 21 august 1959. Numărul baștinașilor a fost decimat de contactul cu lumea exterioară. Se estimează că în doar o sută de ani de la sosirea exploratorului britanic, James Cook, în anul 1778, 90% din populația nativă hawaiiană a fost răpunsă de boli aduse de colonizatori și față de care nu dezvoltaseră nicio imunitate, având în vedere secolele de izolare. În 1892, ultimul an al națiunii hawaiiene autentice
Hawaii () [Corola-website/Science/302662_a_303991]
-
de specii noi de animale pe insula (cum ar fi șobolanii și oile), aduse de către coloniști, a avut un impact devastator asupra florei locale, care aproape că a disparut între anii 1930-1960. Numele de „Insula Paștelui” a fost dat de către exploratorul olandez Jacob Roggeveen, primul vizitator european, care a descoperit insula în duminică Paștelui din 1722 în vreme ce căuta o altă insula (Insula lui Davis) și a denumit-o Paasch-Eyland (Insula Paștelui în olandeză). Numele oficial al insulei, în limba spaniolă, este
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
atunci când două corăbii spaniole, Sân Lorenzo și Santa Rosalia, au acostat la țărmul insulei. Vizitatorii din 1770 au menționat faptul că insula era necultivata pe largi suprafețe iar litoralul era plin de siluetele statuilor. Patru ani mai tarziu, în 1774, exploratorul britanic James Cook ajunge pe Râpă Nui. Consemnările acestuia menționează statuile ca fiind în paragină iar câteva chiar trântite la pământ. În 1825, nava britanică Blossom ajunge la țărmul insulei. Rapoartele acestei expediții relatează că nici o statuie nu era în
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]