3,103 matches
-
cu procrearea care se realizează printr-un contact heterosexual. De aici și faptul că metaforele sexuale (sau imaginile) pe care Platon le folosește cu grijă atunci când vorbește despre cum sufletul zărește adevărul suprem, impun o analogie între două tipuri de extaz: acela despre care știm că răsplătește cu adevăratul eros perseverența filosofică, și extazul fiziologic (genital), răsplată a perseverenței în contactul sexual (ibidem, p. 147). Cf. Pierre Hadot, Ce este filosofia antică?, Ed. Polirom, Iași, 1997, nota 1, p. 51. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
că metaforele sexuale (sau imaginile) pe care Platon le folosește cu grijă atunci când vorbește despre cum sufletul zărește adevărul suprem, impun o analogie între două tipuri de extaz: acela despre care știm că răsplătește cu adevăratul eros perseverența filosofică, și extazul fiziologic (genital), răsplată a perseverenței în contactul sexual (ibidem, p. 147). Cf. Pierre Hadot, Ce este filosofia antică?, Ed. Polirom, Iași, 1997, nota 1, p. 51. Iată ce spune Rousseau: „Când Platon zugrăvește pe omul drept închipuit de el (în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vede" are vedenii, halucinații, se poate înșela. Doar ochiul orb are o constantă: bezna. Ea poate fi străpunsă numai de viziunile "ochiului lăuntric". "Neînfrânata lor putere" de consumare a existenței, arderea, va fascina pe Ioana Em. Petrescu. Nu ochiul în extaz, ci ochiul ars cenușa lui. În aparență, autoarea păstrează pentru orb înțelesul "homeric", de inițiat. Lui i-ar corespunde la Eminescu un șir de personaje din "proiectele enorme de tinerețe". Ca și în tradiția antică, orbul este acela care are
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Eminescu. Teodor V. Ștefanelli (Amintiri despre Eminescu, Inst. de Arte Grafice C. Sfetea, Buc., 1914, p. 66) relatează că poetul îl intona astfel: "capul ridicat, cu ochii scânteietori în atitudine dramatică și cuprinde un adevărat sentiment. Era un fel de extaz când îl zicea: vedea ce adânc îl impresiona acest cântec, și din toată atitudinea sa, te încredințai despre nemărginita iubire ce ave el pentru poporul său. Odată l-am întrebat, care e autorul acestui cântec și mi-a răspuns: Ia
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pentru creștere, dezvoltare, acțiune (Gudykunst, 2003, p. 91). Emoția este o stare neural-mentală subiectivă care evocă un răspuns al individului la un stimul. Unele emoții sunt considerate, în general, pozitive (amuzament, altruism, venerație, calm, confort, mulțumire, încredere, dorință, satisfacție, euforie, extaz, bucurie, mulțumire, gratitudine, surpriză, fericire, speranță, bunătate, dragoste, răbdare), altele negative (agitație, furie, angoasă, amărăciune, tristețe, plictiseală, confuzie, depresie, durere, milă, nervozitate, dezamăgire, nemulțumire, dezgust, stânjeneală, invidie, teamă, singurătate, frustrare, durere, vinovăție, umilință, gelozie, remușcare, [auto]compătimire, egoism, ură, rușine
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
deștept! După care adăuga: „Nu vă uitați la mine, v-am spus ce trebuie făcut și n-ați făcut nimic, ați spus că n-ați știut. Vă mai spun ceva: ignorantia non est argumentum!”. Starea În rândul activiștilor era de extaz Înfiorat. Pe undeva, situația se repetă: dacă Năstase le va spune activiștilor PSD-ului că ignorantia non est argumentum, vor rămâne Într-o stare de beatitudine. Mircea Mihăieș: Fiind un om destul de abil, Adrian Năstase Încearcă să folosească mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de sociologie. ideile de bază ale animismului sunt, în esență, următoarele: a) Originea credinței în spirite se află în anumite experiențe speciale, de limită, ale trupului omenesc. Omul descoperă în propriul trup, aflat în stare de inactivitate, alte realități: visul, extazul, transa. „asemenea fenomene conduc la afirmarea existenței sufletului, fapt care-l determină să creadă în existența spiritelor morților, pe care foarte curând le consideră ca pe niște ființe benefice sau primejdioase”; b) Există un dublu al omului; c) Există sufletele
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
aerul primordial 3 - apa 4 - focul 5-10 - cele șase direcții spațiale; i) Kabbala (Cabala) (rădăcina kbl înseamnă „a primi”). Cea mai veche expunere a cabalei apare în Bahir, redactat după „Marele Mister” (Raza Rabba), o importantă scriere ezoterică. În cabala, extazul este pus în valoare de Abraham Abulafia (născut la Zaragoza, în 1240). Abulafia dezvoltă o tehnică meditativă în jurul numelui lui Dumnezeu, aplicându-i știința combinatorie a literelor alfabetului ebraic. autorul se referă și la practici de tip yoga: ritmarea respirației
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de către credincios. V.3. Postul în creștinism și în alte religii În toate marile religii ale lumii, postul este un ritual de asceză spirituală și fiziologică, având un scop multiplu: purificarea, comemorarea unei divinități, intrarea în comuniune cu ea, provocarea extazului. A se observa așadar faptul că igiena trupului și relaxarea stomacului sunt elemente secundare ale postului. Esențiale sunt componentele sale spirituale: reculegerea, iertarea celui ce a greșit, acceptarea semenului diferit, stimularea stărilor meditative și, la limită, comuniunea cu Dumnezeu. Există
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
reculegerea, iertarea celui ce a greșit, acceptarea semenului diferit, stimularea stărilor meditative și, la limită, comuniunea cu Dumnezeu. Există dintotdeauna în marile religii mai multe tipuri de post: a) postul inițiatic ajută la crearea unei stări spirituale menite să provoace extazul și călătoria spirituală în alte lumi sau dimensiuni ale realității. Exemple: postul în șamanism, postul în misterele inițiatice (din Eleusis); b) postul de penitență și purificare are ca model ritualurile de purificare ale divinităților (apollo, Quetzalcóatl etc.) sau pe cele
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
originar din spațiul central-Asiatic. cuvântul șamanism provine din tunguzul shaman. Șamanul coexista, în centrul și nordul Asiei, alături de preot și de capul de familie. O primă definiție dată de Mircea Eliade este cea care echivalează șamanismul cu o tehnică a extazului. Șamanul nu este preot. De ce? Nu are biserică, nu există cler, slujbă codificată. Șamanul nu este vrăjitor. Excepție fac cazurile în care agresează și ucide de la distanță. Șamanul nu este mediu. Lumea spiritelor cu care el comunică nu se reduce
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
unde nu exista o separare a puterilor și o diviziune socială a muncii așa cum ne-o reprezentăm noi, europenii, șamanul era un specialist al sacrului cu multe alte funcții sociale. După cum spunea Eliade, „șamanul este teolog și demonolog, specialist al extazului și vindecător, auxiliar al expedițiilor de vânătoare, protector al comunității și al turmelor, psihopomp și, în anumite societăți, erudit și poet”. a. Ohlmarks, un autor clasic invocat de Eliade, susține că șamanismul ar fi la origine un fenomen exclusiv arctic
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
d) prin voința comunității. Nici în acest ultim caz, alegerea clanului nu trece peste experiența extatică. Dacă ea nu are loc, atunci șamanul nu va mai lua locul celui defunct. așa cum scrie Mircea Eliade în Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, șamanul are capacități fizice și intelectuale neobișnuite. De exemplu, puterea de concentrare și de control Îl fac să se miște într-un spațiu strict delimitat, cu o încărcătură remarcabilă de accesorii șamanice, fără a atinge sau a distruge ceva anume
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
își baza afirmațiile pe datele oferite de misionarul Marcus Bandinus (secolul al XVII-lea). După părerea lui Eliade, românii ar fi trăit spre sfârșitul Evului Mediu într-o unitate politică și culturală cu populațiile Asiatice. În timpul rusaliilor, româncele cădeau în extaz și făceau prorociri. Este șamanism? M. Eliade este convins că nu. Argumentele lui ar fi: a) lipsa vocației, inițierii și uceniciei; b) lipsa costumului ritual și a spiritelor auxiliare; c) lipsa facultății de a provoca transe după dorință și de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
acestor practici neoșamanice? conform antropologului francez claude rivière, o parte a societății occidentale actuale, „pierzându-și credința în sacrul instituționalizat de bisericile creștine, încearcă să regăsească sacrul prin alte mijloace: divinație și vindecare, asceză, călătorie în lumea spiritelor aliate omului, extaz cu sau fără droguri halucinogene”. Capitolul XIX Magia XIX.1. Semnificațiile sociale ale magiei Etimologic, termenul magie are o semantică foarte bogată. Trimiterile sunt la asirianul maga - „sacerdot”; grecescul mAgeia - „vrăjitorie”, „farmece”; latinescul magus - „preot persan”; chaldeeanul maghdim - „înaltă înțelepciune
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de onorabilitate din partea omului muncii", singura motivație părând a fi autodepășirea "într-o cursă la limita imposibilului, într-o încercare de a da tot, un orgasm al efortului, o trăire erotică a crescendo-ului travaliului urmat probabil de clipe de extaz și de epuizare".881 Un al treilea model prezentat tinerilor și probabil cel mai influent, fiind formulat și expus în categorii familiare în materie de vârstă, mediu și preocupări, este pionierul, deși acest pionier ideal din punct de vedere ideologic
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la mit, cu grade diferite de logos, după cum afirma Vasilis Vitsaxis, preluându-l pe Th.Veikos: "de la Parmenide, Platon, Aristotel și până la Locke și Wittgenstein, mitul continuă să funcționeze în cadrul gândirii raționale logice." op. cit., p. 62, nota 37. Mai mult, "extazul rațiunii la filozofi este impregnat de elemente mitice". Ibidem, p. 95. 161 Apud Vasilis Vitsaxis, op. cit., p. 65. D. Mitta desface acest traseu de la mit la filozofie pe trei etape: prima, a mitului, corespunzând contemplării imediate a formelor, a doua
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dorit să știu [e12b] ce a simțit, oare, în clipa aceea de amețeală, [e12c] cînd trecutul și prezentul s-au suprapus; [e12d] aș fi dorit să știu [e12e] dacă fiul pierdut a renăscut și a murit în clipa aceea de extaz, [e12f] sau dacă a ajuns să-și recunoască [e12g] măcar atîta cît o pot face un prunc sau un cîine [e12f sfîrșit] părinții și casa. (Jorge Luis Borges, Făuritorul, trad. Cristina Hăulică, București, Univers 1983: 162-163) 1. O genericitate complexă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
oare 21. în clipa aceea de amețeală, cînd 3.1 trecutul 3.2 ȘI prezentul s-au suprapus; 12 aș fi dorit să știu 41. DACĂ fiul pierdut 51. a renăscut 52. ȘI a murit 22. în clipa aceea de extaz 42. SAU DACĂ a ajuns să-și recunoască măcar atîta cît o pot face 61. un prunc 62. SAU un cîine, 71. părinții 72. ȘI CASA Coeziunea ultimei fraze a textului provine atît din anaforele stilistice (1), cît și din
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
să știu": AȘ FI DORIT SĂ ȘTIU CE a simțit, oare, în clipa aceea de amețeală, cînd trecutul și prezentul s-au suprapus; AȘ FI DORIT SĂ ȘTIU DACĂ fiul pierdut a renăscut și a murit în clipa aceea de extaz, SAU dacă a ajuns să-și recunoască măcar atîta cît o pot face un prunc sau un cîine părinții și casa. Vocea narativă introduce aici o interogație prea puțin conformă cu așteptările unui cititor de fapt divers sau de cronică
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
CHICO). [e10a] Ochii îi străluceau de bucurie [e10b] și părinții izbucniră în lacrimi, [e10c] fiindcă își regăsiseră COPILUL 728(HIJO). [...] [e12d] aș fi dorit să știu [e12e] dacă FIUL (HIJO) pierdut a renăscut și a murit în clipa aceea de extaz [...]. În ciuda acestui fapt, Caillos traduce hijo din [10c] cu enfant. Neglijența traducătorului confundă lexemul trimis în trecut în [e9d] ["în vremea cînd era copil (chico)"] cu cuvîntul ales de Borges pentru a sublinia starea fiului regăsit (hijo). Sub acest detaliu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
liniar, cantitativ, făcut din acțiuni și evenimente succesive. În schimb, întrebarea lui Borges, în P12, se referă la un timp prin excelență calitativ: "clipa aceea de amețeală, cînd trecutul și prezentul s-au suprapus". În clipa aceea de amețeală și extaz, curgerea heraclitiană a timpului este întreruptă, suspendată parcă la ivirea amintirii. Preț de o clipă, într-o buclă a timpului, trecutul și prezentul se amestecă. Într-o conferință despre timp ținută la Buenos Aires în 1978 (1985), Borges explicitează problema identității
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dorim să spunem că o plantă mică este înlocuită de o plantă mai mare. Dorim să spunem că planta s-a transformat în altceva. Altfel spus: aceasta e ideea permanenței efemere. (1985: 215) În Captivul, înainte de momentul de amețeală și extaz, timpul s-a scurs, copilul a devenit bărbat, albul cu ochi albaștri a devenit indianul cu ochii de culoarea cerului. La sfîrșitul primului paragraf, am putea crede că ne-am întors în punctul de unde am plecat, că indianul a redevenit
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dizarmonii intime, iar ca memorialist, mult mai târziu, m-a făcut să arunc vălul biblic peste amintirea lui... E. LOVINESCU Latura cea mai originală a romanelor lui Duiliu Zamfirescu este intenția de a nota intimitatea dintre sufletele fine, clipele de extaz erotic. Deși tratarea rămâne exterioară, apare aici, pentru întâia oară, pagina analitică, întrucât obiectul scriitorului nu e omul, ci o stare în sine, studiată monografic. Luate în chip absolut, aceste pagini sunt încă insuficiente, adesea naive, dar în cuprinsul literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
glas tare, dacă acest lucru e potrivit. Fiecare mantră acționează În strînsă legătură cu simbolul corespunzător, dar mantrele Însele au, la rîndul lor, putere și, atunci cînd sînt psalmodiate, pot aduce energie, impresia de conexiune, stări de calm și de extaz. Am preferat să nu redau mantrele În cartea acesta, dată fiind apartenența lor la tradiția sacră a sistemului Reiki și, chiar dacă ele nu sînt „exclusiviste” - sînt predate oricărui student care urmează Reiki 2 -, rămîn la fel de importante și nu ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]