1,430 matches
-
vocație», pentru a permite dezvoltarea harului, fără a invoca fidelitatea față de carismă cu scopul de a o sufoca. Pentru unii, profesiunea perpetuă poate reprezenta un moment de «trecere» și de «ieșire», în timp ce pentru alții poate să se identifice cu «pământul făgăduinței». Până aici ne-am referit la itinerariul personal, în sensul conștientizării și al sensibilizării față de chemarea interioară, care depinde de contextul în care viețuim. Nu trebui să uităm că, uneori, tocmai constrângerile vieții, la nivel personal, cât și obligațiile istoriei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pustiul care duce în Egipt iar nord ,,rîu”, adică rîul Iordan de la izvoare pînă la vărsare în Marea Roșie. Acest teritoriu pe care neamul lor de prădători pretind că le-a fost hărăzit de către Iahwe, l-au numit cu emfază ,,țara făgăduinței”, ori corect ar fi de fapt ,,țara îngăduinței” pentru că s-au așezat aici numai prin bunăvoința populațiilor băștinașe iar prin mi-șelie pretind ei că le-au supus cu sabia după vreo cinci sute de ani, însușindu-și totul după dreptul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de deplina autonomie a școlii și a bisericii"15. În discursul din 1 decembrie 1932, deputatul Hans Haedrich constata: "Trebuie să așteptăm și azi, încă după 14 ani de la acest act, de la înțelepciunea poporului român, realizarea în sfârșit a acestor făgăduinți solemne din Alba-Iulia"16. În fine, și alți reprezentanți ai minorităților, precum Iosef Fischer, Ștefan Pencoff sau I. Niemirower, completau urările pentru momentul solemn cu trimiteri către programul de la Alba Iulia. Cum era de așteptat, reacțiile din politica și presa
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
-se la arta brâncovenească, căreia i-a consacrat pagini ce trădează o subtilă Înțelegere a legăturii dintre arta și mentalitatea epocii scrie: „Arta brâncovenească este pentru noi semnul că există undeva În lumea formelor și a ideilor o țară a Făgăduinței unde se vor realiza Însușirile noastre artistice. CÎnd analizăm operele acestei epoci de izbînzi și aruncăm pe urmă o privire asupra secolelor premergătoare, vedem Îndată că perioada brâncovenească este aceea În care sufletul românesc a intrat În stăpîninea posibilităților sale
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
e neapărat condamnabil, dimpotrivă... Autorul Vizitatorului are simțul distanței critice, și privește cu aceeași umană înțelegere, lipsită de accente extreme, și lumea lăsată în urmă, cu toate neajunsurile ei materiale, sociale, morale și spirituale, dar și pe cea a tărîmului făgăduinței, unde iluziile se risipesc adesea, iar reușitele presupun nu o dată compromisuri și umi lințe greu de dus. Necazurile îndurate în viața "dinainte", cea a stu denției protagoniștilor, Andi și Carmen, sunt însă schițate cu pudoare și cu înțelepciunea autentică a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din tonul lui Lamennais din Paroles d'un croyant, făcând mare uz de exclamații biblice: "și într-adevăr zic vouă", " Doamne, depărtează paharul". Istoria patriei se evoacă în viziuni enigmatice întrerupte de aforisme și sentințe terifiante, nelipsind lamentațiile, vederea pământului făgăduinței, marile bestii simbolice și apocaliptice: "...colo... departe... unde soarele se vede așa de frumos... unde câmpiile sunt strălucite și pâraiele răcoroase... unde ceriul e dulce, unde pământul e roditor și giuncele sunt albe... copii, acolo e țara!..." Poemul în întregul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Când o vezi la preumblare Feredjeaoa-i se-mlădie Sub iașmac adus din Sam, Pe kiahiul, bogat cerchez, Ca o stea prin nori apare Cu dalga de selemie, Dulcea fiic-a lui Osman. Cu șalvari largi de geanfez... Macedonele nu împlinesc deloc făgăduința, implicată în titlu, a unei poezii de pictură etnografică. Acum și întotdeauna, Bolintineanu se pierde în diminutive și în sensualisme stupide. El e un curios continuator la noi al Secentismului, și cât despre Macedone, ele ar urma să fie niște
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai așteaptă decât moartea. Nu mai are dorințe, sau, mai bine, nu mai știe ce altceva să-și dorească (v. 49). De aceea, să caute Tuticanus în ce mod l-ar putea ajuta și cum ar putea ajunge la îndeplinirea făgăduințelor lui Ovidiu. Reluăm: în sufletul lui Ovidiu se remarcă o dezorientare totală; toate speranțele risipite, toate idealurile frânte. Totul îi devine indiferent și-și lasă până și propriile-i dorințe în grija prietenilor săi și a lui Tuticanus, în mod
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
căzută! poetul Întristat Coloare variate În sînu-ți a aflat...” Tot aici se află și „semnul mîntuinței”, posibilitatea (simbolică) de salvare. Turnul devine, În acest spațiu imaginar, o cîrmă: biblica, vestitoarea coloană de foc care duce poporul lui Israel spre pămîntul făgăduinței: „Să fie nouă cîrma, coloana cea de foc, Coloana ce odată din țara de exil Pe calea mîntuirei ducea pe Israil.” În acest spațiu dominat de semnele morții se declanșează, printr-o curioasă răsturnare de simboluri, energiile cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
retoricii, stă soarele, „cette fleur des splendeurs infinies” (Hugo, Les contemplations: Unite). În lumea de simboluri din poemul lui Alecsandri, soarele este marele arbitru cosmic. El se ivește, Întîi, la sfîrșitul discursului rostit de Ștefan, ca o confirmare și o făgăduință: „Ș-un soare roș În ceruri deodată se ivește.” Este exprimat În poem și un concept moral, tipic medieval, privitor la autoritate și eroism. Îl amintesc pentru că el angajează o retorică specifică, un mod de a defini liric o personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cele strîmpte de pîndă și de tîlnirc, Unde-ți furam cîte-o gură supt a crengilor dosîre, În sfîrșit, locul cel tainic, de fericirea cea mare, Unde, În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine, sacralizarea amorului: Îndrăgostitul stă În genunchi la poalele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai cuprinde. Dacă revedem formele și etapele acestui surghiun, constatăm următoarele: Conachi caută În natură un nou iatac (cronotopul său): un loc tainic, ocrotit, Într-o vale dosnică, sub un copac mare... Aici se desfășoară ceremonia jurămîntului, aici se primește făgăduința, aici, În fine, se petrece „fericirea cea mare”. Voind (afectînd) să fie un anahoret, Conachi rămîne un seducător. Figura ascezei voluntare este, În esență, o figură a seducției. Figura ascezei antrenează și un peisaj liric care, la Conachi, se deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
II-a) 29. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei, vol. III 30. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei, vol. IV 31. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei, vol. V 32. Adrian Nicolescu, Istoria civilizației britanice 33. Dumitru Dorobăț, Din țara făgăduinței. Receptarea literaturii americane în România 34. Ștefan Lupașcu, Universul psihic 35. Jean Baechler, Capitalismul, vol. 1 36. Alexandru Zub, Orizont închis 37. Barbara Jelavich, Istoria Balcanilor, vol. 1 38. Barbara Jelavich, Istoria Balcanilor, vol. 2 39. Pierre Bourdieu, Simțul practic
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Edgar Allan Poe. Pe parcursul câtorva numere redacția polemizează cu „Sămănătorul”. Astfel, la rubrica „Revista revistelor”, un articol nesemnat afirmă că „Sămănătorul” „a venit în lumea aceasta cu năzuințe înalte, cu trâmbițări zgomotoase, cu gesturi și cu îmbrânciri ciudate, [...] cu pompoasa făgăduință că va tăia brazdă nouă în țară”, dar „naționalismul umfla, ca drojdia, frazele cronicărești ale iluștrilor sămănători”. După ce sesizează „lipsa cumplită de colaboratori”, articolul atacă dur: „oricât de conștiincioși suntem față de meritele vechilor poeți Vlahuță și Coșbuc, nu putem ascunde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
care se cabrează. Fumul ieșit din cazanul în care e fiartă balena ucisă se ridică de pe corabie spre cer, întocmai ca fumul ce se înalță deasupra unui sat de fierari; iar în partea dinspre vînt; un nor negru, plin de făgăduința unor furtuni și ploi mari, pare să sporească zorul marinarilor ațîtați. Capitolul LVI DESPRE BALENELE îNFĂȚIȘATE îN UNELE PICTURI, STATUETE DE FILDEȘ SAU DE LEMN ȘI SFIRLEZE DE TABLĂ; PRECUM ȘI DESPRE CELE DIN MUNȚI ȘI DIN STELE Ați remarcat, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
al apelor adînci; de aceea, pentru asemenea oameni care tînjesc după moarte și care mai au încă unele reticențe față de sinucidere, oceanul atotprimitor și generos le pune sub ochi imensa-i cîmpie ispititoare, plină de grozăvii inimaginabile, dar și de făgăduința unor noi și minunate aventuri; din pîntecele infinitelor Pacificuri, mii de sirene le cîntă acestor oameni: „Vino-ncoace, nefericitule cu inima zdrobită! Aici se trăiește altfel de viață, fără ispășirea păcatelor prin moarte; aici poți vedea minuni supranaturale, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îndeplini dorința de a rămâne și a afla o viață desăvârșită în Egipt, Cassian și Gherman se întorc în Betleem după aproape șapte ani (Convorbirea duhovnicească XVII, 30). La întoarcere, cei doi au obținut îngăduința de a se rupe ghimpele făgăduinței făcut superiorilor și fraților pentru a reveni în pustiul sketic. Pustiul Skete sau al Schitului era situat la vest de Nil, într-o regiune cunoscută azi sub numele Wadial-Natrum și era renumit ca centru monahal. Acesta devine casa lui Cassian
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care am adus prinos lui Dumnezeu prin micul dar al râvnei mele, n-am încercat să pun la cale sau să izbutesc ceva, decât răspunzând poruncii episcopale”. În Prefața la volumul ,,Convorbiri duhovnicești“ Sfântul Ioan Cassian precizează: ,,Dator să îndeplinesc făgăduința făcută preafericitului părinte Castor în prefața volumului pe care, cu ajutorul Domnului, le-am alcătuit în douăsprezece cărți, despre așezămintele mănăstirilor de obște și leacurile pentru vindecarea principalelor opt vicii, m-am achitat de cum am putut, în măsura în care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
XXIV-a și ultima (26 de capitole) este susținută de Avva Avraam care, după afirmația lui Cassian, ,,închide în ea moșteniri și învățături de la toți înaintașii”. Cassian consideră că, atunci când va încheia această Convorbire, se va fi achitat de toate făgăduințele făcute și că numărul convorbirilor se potrivește în chip mistic cu numărul celor douăzeci și patru de bătrâni din Apocalipsă care dăruiesc cununile lor Mielului (cap.1). Tema acestei Convorbiri este despre mortificare și în cuprinsul ei Avraam accentuează rolul avut de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dintr-odată populată cu ingineri. Fabricanții de saltele deveniseră „ingineri de dormit”, frizerii deveniseră „ingineri În domeniul Înfățișării”, iar gunoierii erau numiți acum „ingineri sanitari”52. Nu e surprinzător că inginerul devenise noul salvator care Îi va conduce spre tărâmul făgăduinței. Cecelia Tichi a scris: „Inginerul a reînnoit misiunea spirituală Întipărită În experiența națională de mai mult de două secole și jumătate. El a promis, așa se părea, să conducă America industrială direct În noul mileniu”53. În 1922, o anchetă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ceasornicului sau cerințelor eficienței. Americanii se plâng adeseori că noi nu știm să ne bucurăm de viață precum o fac europenii. și nu o vom face, atât timp cât eficiența rămâne unealta noastră cea mai importantă pentru organizarea relațiilor spațio-temporale. Dacă pământul făgăduinței este, În esență, o bună calitate a vieții, nu putem ajunge acolo având drept unic ghid un cronometru. 5. Crearea individului Mulți americani cred că arhetipul individului puternic, autonom și autosuficient este o creație americană. Ne mândrim că nu suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
putea să dea naștere etică universale. În schimb, visul european are toate caracteristicile pentru a pretinde superioritate morală În aventura către cea de-a treia etapă a conștiinței umane. Europenii au trasat un parcurs vizionar către un nou tărâm al făgăduinței, dedicat reafirmării instinctului vieții și indivizibilității Terrei. Nu pun la Îndoială sinceritatea europenilor În această privință, cel puțin printre elite, cei educați și tânăra generație de clasa medie - purtătorii de drapel ai Europei unite. Europenii pe care Îi cunosc au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Noi nu putem rămâne străini de bucuria ce o inspiră conștiința superioară a națiunii americane. Înseamnă ca o zi mare de sărbătoare intrarea ei în război, deplin convinși că tragedia României prin noul nostru aliat câștigă noblețe și câștigă în făgăduințele de a i se realiza ținta cu o oră mai curând.” Este util de precizat că, în coaliție, S.U.A. și-au rezervat un loc aparte, de asociat al Aliaților, pentru a-și păstra o anumită libertate de acțiune în război
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
darul cel bun și toată harisma dumnezeiască vine omului prin credință”. (Sf. Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, cap. 29, în Filocalia..., vol. XI, p. 52) „.... să ne fie atât de puternică credința noastră, ca și cum am și vedea înaintea noastră împlinite făgăduințele”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXXIV, V, în PSB, vol. 22, p. 11) ,,... nimic mai puternic decât credința”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cinci cuvântări despre Ana și Samuel, cuvântul I, în vol. Omilii și cuvântări
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a Domnului Iisus, ca de la început să se înlăture orice tulburare ce ar fi putut fi provocată de un nume nou. În Scriptură se spune că Iisus al lui Navi, urmând lui Moise, a dus pe poporul iudeu în pământul făgăduinței. Aceasta e preînchipuire. Iată acum și faptul! Iisus al lui Navi a dus poporul iudeu în pământul făgăduinței; Domnul Iisus a dus pe poporul Său în cer și la bunătățile cele cerești. Iisus al lui Navi, după moartea lui Moise
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]