1,988 matches
-
Timpul trece cu grăbire, Clipele se duc în zbor, Ca o blândă- amintire Din trecutul meu de dor. E scurge timpul neîncetat Se duce și iubirea, Iar sufletul nemângâiat Își pierde strălucirea. Se scutură salcâmii, Pe-aleea -ntunecată Ștergând urma fărâmei De dragoste uitată.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93433]
-
aduc aceleași mulțumiri pentru îndrumări și aprecieri. Nu pot fi uitați nici ostenitorii Tipografiei Trinitas, care au făcut ca această carte să vadă lumina tiparului într-o formă atât de îngrijită și de accesibilă cititorului, doritor de a afla o fărâmă de adevăr despre trecutul și suferințele poporului român în perioada comunistă. Tuturor le doresc o viață lungă și plină de satisfacții. Dumnezeu să binecuvinteze întreaga Sa creație.“ Savel ține cartea în mână ca pe o comoară. Rămâne pe gânduri, calitatea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
strigă și jap! o nouă lovitură cu rigla și pe urmă iar „Încheiedura mai sus!“, așa n-o să ajungă el să cînte niciodată cu simțire și n-o să facă progrese, dacă o ținea tot așa o să-și piardă și ultima fărîmă de simțire. Dintr-o dată Îi veni chiar să-i spună: lasă-mă În pace, domnișoară, dar ceva Îl făcea s-o ierte, poate nevoia de a-și da seama ce se petrece În această casă? clădire? șir de camere?, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-și aducă aminte că ieri umpluse vasul, dar i se șterse totul din minte și nu-și mai amintea să-l fi umplut vreodată, clipi din nou, nu o deranja de loc faptul că rămăsese lipsită pentru totdeauna de această fărîmă de trecut. Se Întoarse fiindcă priza era lîngă fereastră, din nou o bătu soarele În față, o orbi complet. Se aplecă pentru a pune fierul În priză, stînd pe vine descoperi că nu mai avea corp, era toată o uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
obosească, soarele asfințea, și ea Își ațintea privirile la el din ce În ce mai des, dar nu vedea nimic; umezi mîneca unei cămăși, se lăsă orbită de soare, o văzu apărînd și dispărînd, venea, dar o acoperi vasul cu apă care, Într-o fărîmă din trecutul ei, acum o clipă, căzuse pe jos. Se Întreba ce-o fi cu picăturile astea pe pînza scîndurii, dar chiar ele o făcură să se aplece ca să ridice vasul, zîmbi cînd o văzu venind, pocăită, rușinată, venea ascunzîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a-l purta pe sus, răsucindu-l Într-o parte cu o senzație de greață, se duse dracului legea gravitației, Într-o clipă pierdu tot ce reușise să Încropească În atmosfera lui, pînă și Întunericul se destramă, umplîndu-se de nenumărate fărîme de culori ce se roteau intermitent, nu mai rămîneau decît niște fîșii negre de care se putea sprijini ca să se odihnească Între două amețeli. Dar, Încetul cu Încetul, ținîndu-le piept, Înșelînd una după alta nenumăratele fărîme de culori, Lester izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
destramă, umplîndu-se de nenumărate fărîme de culori ce se roteau intermitent, nu mai rămîneau decît niște fîșii negre de care se putea sprijini ca să se odihnească Între două amețeli. Dar, Încetul cu Încetul, ținîndu-le piept, Înșelînd una după alta nenumăratele fărîme de culori, Lester izbuti să găsească momentul potrivit pentru uriașul efort care-i Îngădui să se ridice dintr-odată și să evite astfel Încă o rotire a acelui carusel turbat, simți taburetul vertical și profită de ocazie ca să apuce paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
răi - trebuie să vină, nu?, toți copiii au tătic, el de ce să n-aibă? - o să se bucure dacă o să-l vadă cum arată acum, cât de mult a crescut și ce multe lucruri știe. Întinde mâna spre vietatea cea mică. Fărâma de viață i se urcă, fără pic de teamă, pe deget, apoi pe mână. “Gărgăriță, riță, Unde oi zbura Acolo m-oi însura...” Paul repetă de câteva ori acest cântec, chiar dacă nu-i înțelege toate cuvintele. Se pare că nici
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
scriu eu în locul tău, nu va fi necesar decât să-mi dai voie să-ți pun numele sub ele. În rest, ți-am spus, vei fi complet liber... P: Dimpotrivă. Atunci voi putea spune că mi-am pierdut și ultima fărâmă de libertate. Dar, să admitem că aș consimți la toate acestea, să admitem că aș veni acolo unde zici... Z: Ar fi splendid! S-ar găsi ceva de făcut și pentru doamna, am găsi noi. Iar pentru ăștia micii, ar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
înțelegerii ei de asistentă socială. — Deci unde-i criza? Nu e ca și cum cineva te-ar obliga să-ți respecți niște promisiuni publice. Dacă asta e o chestie care te interesează, unde e vinovăția? Se aplecă spre el și culese o fărâmă rătăcită de rizoto din barba lui. Suntem doar noi doi, Bărbate. Marele public nu trebuie neapărat să știe că tu nu știi ce-i în capul tău. El gemu și scoase e-mailul împăturit din buzunarul pantalonilor lui încă boțiți. Atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Neil să deseneze un teren de baseball. Neil și-a plasat jucătorul third base chiar la marginea liniei pitcher-ului. Chiar și în memoria lui Neil, când își amintea întâmplările zilei, partea stângă a lumii se năruia și se făcea fărâme. Când închidea ochii și se închipuia în fața casei, Neil vedea garajul din dreapta, dar nu și veranda din stânga. Când dădea indicații pe stradă, acestea erau exclusiv o înșiruire de viraje la dreapta. Deficitul trecea dincolo de vedere. Neil nu vedea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Promit că nu te mai trag de limbă. Nu-i nevoie. Ca să-ți spun drept, e plăcut să vorbești despre... lucruri adevărate. Nu prea am ocazia... Se uită în altă parte. Văzu un crâmpei din viața ei, disperată după orice fărâmă de contact intelectual aici, în locul unde singură se exilase, un loc care n-avea încredere în intelect și care nu suporta cuvintele. Poate că era singurul motiv pentru care reacționase la el. —Ești... singură? N-ai prieteni? Nu ești măritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
căci Îl văzusem de multe ori - și strădania lui măruntă și vrednică de milă de a-și duce existența mizeră, Însă plină de speranță, cum putea mai bine, sub un cer străin, În inima unui oraș imens și indiferent, o fărîmă de răsplată neînsemnată pentru truda sa amară și tenacitatea sa răbdătoare - țelul modest, dar poleit, alcătuit din siguranță, libertate, descătușare și liniște, pentru care toate ființele de pe fața pămîntului au muncit și-au suferit. Iar nepăsarea fără egal cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
degetele urii mele acea uriașă și mișcătoare lume de forme și fantome, dar n-am reușit. N-am reușit să ajung la izvorul său palpabil, n-am reușit să ajung la o certitudine fatală. Cuvinte, șoapte, rîsete, chiar și o fărîmă de carne trădătoare, toata țesătura uriașă și mișcătoare a acelei lumi crude și fantomatice era intangibilă și zbura pe lîngă mine, legenda veșnică și invincibilă a disprețului și a Înfrîngerii. Apoi, chiar cînd stăteam acolo, În stradă, groaza oarbă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta uriașă de superstiții urîte și Învechite. Vai, tu, biată făptură plămădită din aluat și untură, hrănită cu mîncare puțină și adăpată cu băuturi proaste. Ai rătăcit pe străzi Îndrugînd fraze răsuflate ce scrîșneau ca pietrișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lovitură - ... dacă un negru blestemat Îndrăznește să-ntoarcă vorba unui alb! Trosc! O lovitură stîngace și distrugătoare se abate peste gura care se transformă brusc Într-o masă sîngerie, din care negrul, cu ochii țintă la licărul oțelului, scuipă automat fărîme de dinți. — O să-i zdrobesc creierii blestemați... cioroiul dracului... Îl Învăț eu minte dacă... trosc! Lovitura cade pe creștetul lînos al capului și acum, cu craniul despicat pînă la baza frunții Înguste, trupul negru și puternic se clatină ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
legenda marilor distanțe - un fel de singurătate atomică. Fiecare din ei este un grăunte de rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește fără odihnă, pe Întinsul uriaș și sălbatic al pămîntului - o fărîmă de cenușiu murdar și de cafeniu mizer, agățată de barele de frînare ale unui marfar Încărcat. Este acel tăciune uman aruncat prin spațiu, gol, fără nume, fără rădăcini, iar tot ceea ce a fost cîndva particular și individual În voința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Și, totuși, chiar și la aceste femei sărmane, istovite În chip brutal, chinuite de spaime, se putea găsi ceva, ca o jalnică și indestructibilă sămînță vie, un fel de blîndețe ascunsă, o dorință timidă, aproape speriată, de a găsi o fărîmă de prietenie, de duioșie, chiar de dragoste, În mijlocul vîrtejului de bărbați decăzuți și rătăciți pe care-i slujeau. Iar această dorință timidă și totuși inerentă de a stabili o legătură mai caldă și mai delicată, chiar și În practicarea meseriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era bucuroasă și fericită ca și noi, parcă o dată cu sosirea primăverii se născuse o lume nouă, cu oameni noi - tot ceea ce era urît, stătut, vechi și aspru dispăruse, străzile scînteiau de viață și de lumină. Vedeam tot, mă simțeam o fărîmă din acest tot, voiam să stăpînesc tot și-mi doream atît de mult să spun ceva, Încît mă durea gîtul, și totuși nu puteam spune nimic, pentru că nu-mi găseam cuvintele potrivite. Nu-mi venea nimic altceva În minte - mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a părut că o cunosc de-o veșnicie, mi s-a părut că face parte din ziua aceea, din ceasul acela, din anul acela, că face parte oarecum din tot ceea ce s-a petrecut În noaptea aceea; că este o fărîmă din tata și din cei doi preoți și din domnul Gates, din tînărul șofer și din toate acele chipuri hăituite, de actori, din toate cîntecele pe care le-am cîntat În anul acela, din tot ce am spus și ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aer serios și poruncitor. — Ia stați o clipă, fraților, zice el. Nu sînt chiar așa de sigur de treaba asta. Nu cred că Jim a spus o prostie chiar așa de mare cum ziceți voi. Am impresia că e o fărîmă de adevăr În vorbele lui. — Bun! exclamă Joe cu un aer hotărît. Nu v-am spus eu? E plin pămîntul de ăștia. Iată Încă unul care-i de partea mea. Dar abia acum Începe cu adevărat disputa: continuă cu furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ce-i drept, totdeauna l-am socotit un om de nimic: un bărbat care Închide ochii la așa ceva și-și lasă nevasta să-și facă de cap... dar, de ce să nu recunosc, se vede că tot Îi mai rămăsese o fărîmă de curaj: n-avea de lucru, dar s-a dus În Johnson City, Tennessee, și-a intrat funcționar la un hotel. Și după aia i-a scris și i-a zis să vină la ei. Dar ea n-a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și nădăjduiesc că ai să-i poți purta“ - am zis. I-a pus imediat și i se potriveau de parcă erau făcuți pentru el. Să-ți spun drept, o fi fost el ucigaș, dar a dovedit că tot mai are o fărîmă de suflet, mi-a luat mîna și-a-nceput să plîngă: „N-am să uit niciodată ce-ai făcut pentru mine. Spune-mi ce să fac ca să te răsplătesc“ - zice. „Ai putea face ceva“ - am zis - „chiar În clipa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oricare altul. Ecleziasticul ține la patrimoniul revelat și demn de crezut, dar și la datoria de a străbate calea iubirii (via amoris), pentru că este calea străbătută de Cristos: „Exact ca Newman, el nu suferă deloc tentația de a reduce în fărâme marea moștenire a gândirii, ce ne-a fost încredințată pentru timpurile noastre de oameni ca sfântul Irineu, sfântul Atanasiu, sfântul Augustin sau sfântul Toma. [...] Dar intransigența credinței, atașamentul față de tradiție, în adevăratul om al bisericii nu se transformă niciodată în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
urca și le cobora în fiecare seară și în fiecare dimineață. Am privit tăblița cu numele, strălucitoare și lustruită și la mînerul de alamă al clopoțelului, la clapeta pentru discuțiile cu comis-voiajorii necunoscuți; printre gratiile ușii chiar am surprins o fărîmă din marmura albă din hol. Atunci, stînd aproape de casă, am privit drept în sus de-a lungul fațadei, dincolo de obiectele de folosit pe mare care aglomerau balconul, dincolo de ferestrele înalte de la primul etaj și de cele două etaje de mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]