2,688 matches
-
se vâră în orice, cum îi interesează totul, cum se avântă spre marea descoperire. Imaginează-ți, deci, ce durere trebuie să simți când ești legat de un gard și în jurul tău totul freamătă de viață - și joacă și idei și fascinație - și totul se derulează în imediata apropiere a frânghiei țintuitoare. Am înțeles dintotdeauna că America e pământul șansei. Corcitură viguroasă, America e o țară în care succesul plutește în ozon, lumea nouă a întreprinzătorilor și a naratorilor, tărâmul unde norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care ne amintește de sfârșit, dezintegrare compactată a vitalității, totodată viu și carnal, topit în rădăcini și trupuri. Urâtul se naște din tot ceea ce ne împământenește, din tot ceea ce ne clasifică în efemer, uman, destinat morții, dezintegrării corporale și spirituale. Fascinația urâtului e asumarea definitorie a totalului, a dezordinii dependente de personal, de sentiment, de stare și de unicitatea întamplării, o asumare a complexului, reinventarea frumosului și extinderea sa către latura unică, îndepartată de formele în serie, de cercul și cubul
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
ce ocupa aproape tot peretele din dreapta lui Vultur-în-Zbor. O singură privire către creatura pictată în culori impresionante a fost de-ajuns. Aceasta era pasărea Roc a lui Sindbad, pasărea Phoenix din mit: Simurgul însuși. Scârțâitul se dovedi mai puternic decât fascinația lui Vultur-în-Zbor. Prepelicarul trecu repede printr-o altă ușă, aflată la celălalt capăt al încăperii. Au urmat-o și ei imediat, pătrunzând într-o sufragerie electrizant de frumoasă, cu tapiserii vechi pe pereți și covoare vechi întinse pe podea. Farfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
proprie și mă silea să mă supun dorințelor sale. Eul din mine era slăbit, vlăguit de șocul subsumării. Am rămas așa și m-am uitat la Trandafir, mult, foarte mult timp. Protuberanța de pe tulpină părea să exercite asupra mea o fascinație imensă, o atracție magnetică. Poate că partea de el din mine era cea care făcea asta. Deodată am apucat Trandafirul. De protuberanță. încăpea bine în mâna mea. Apoi am țipat. Și Media a țipat. Am țipat de durere. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai hălăduiau prin fumul cafenelei, plină de alți studenți, de alt zumzet și de alte iluzii și vagi chemări. Teodora se așezase în seara aceea la masa noastră. Nici nu se uită la mine. O privea lung, ca într-o fascinație, pe Ester. Luă și sorbi din paharul ei cu nectar și prinse a murmura un fel de jelanie gâjâită, înfundată. Îi prinse mâna și i-o mângâia ușor, abia atins, șoptindu-le parcă degetelor lui Ester, degetelor ei prelungi, fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se juca de-a răsăritul, copil alintat, râzând, dând din mâini și zvâcnind de picioare când mama îl desfată, să-i schimbe pelincile, să-i curețe dusul somnului. Aici, în București, de la primele mele contacte cu universul lui, am trăit fascinația înserărilor. Amurgurile de toamnă, în special, au o molcomeală nesfârșită. Adeseori le-am asociat - fără să fac cine știe ce joacă metaforică, poetizantă - cu oboseala lentă care pogoară după pătimașe îmbrățișări. După împreunări mistuitoare, când trupul ei a devenit tu, când carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă gândesc, a fost o continuă întoarcere. Nu am vocația desprinderilor. Înaintez cu corpul mereu întors spre „în urmă“. Abia părăsind un loc, acesta mă cuprinde, mă fascinează, rămâne în mine. Nu sunt al despărțirilor, ci al revenirilor. Nu am fascinația înaintării, ci a unei mereu întoarceri. Nu plecare, ci mereu revenire. De fapt, nu am plecat niciodată. Am revenit mereu, întors ca dintr-o continuă despărțire, pribegie. Cunoașterea, întâlnirea mea cu locuri străine a fost mereu ca o revedere. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a unei mereu întoarceri. Nu plecare, ci mereu revenire. De fapt, nu am plecat niciodată. Am revenit mereu, întors ca dintr-o continuă despărțire, pribegie. Cunoașterea, întâlnirea mea cu locuri străine a fost mereu ca o revedere. Nu am trăit fascinația întâlnirilor cu locuri străine, neobișnuite - chiar atunci când am avut astfel de experiențe -, ci totul era parcă revenire. Mai fusesem cândva pe acolo. M-a atras nu necunoscutul, neștiutul, mi-i străină fascinația aceasta, ci mereu încercam, acomodându-mă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost mereu ca o revedere. Nu am trăit fascinația întâlnirilor cu locuri străine, neobișnuite - chiar atunci când am avut astfel de experiențe -, ci totul era parcă revenire. Mai fusesem cândva pe acolo. M-a atras nu necunoscutul, neștiutul, mi-i străină fascinația aceasta, ci mereu încercam, acomodându-mă cu un loc nou, să-i descopăr cele deja știute. M-am simțit, pretutindeni și oricând, mereu acasă. Mi-au conferit aceste sentimente puterea de a nu fi singur, chiar dacă mă încercau tristețea înstrăinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
demnă, bucuriile mărunte ale fiecărei zile, cu mirosurile ei de bălegar, de fân, de gutui sau de rufe zvântate pe ulucile gardului. I-am dorit simplitatea plecărilor și revenirilor, muțenia sub care se trec cele mai adânci bucurii sau dureri, fascinația cu care se deschideau permanent unor orizonturi fabuloase, enigmatice, cu interdicții cumplite, dar și cu dezlegări miraculoase. O lume pe care am moștenit-o în sângele meu, dar de care m-am îndepărtat pentru că așa a fost să fie drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în așa fel încât ocolesc Bulevardul. Ocolesc pe străzi lăturalnice care, adeseori, îmi par necunoscute, deși le-am străbătut de-atâtea și de-atâtea alte ori. Am constatat, scriind la această carte, coborând în text, descoperind puterea textului, misterioasa lui fascinație, halucinatoria lui putere de absorbție, că încă nu sunt pregătit pentru a duce până la capăt cele ce mi se oferă. Nu-i început. Nu-i sfârșit. Nu am început nimic scriind. Nu voi sfârși nimic, încheind aceste pagini. Începând, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
incursiune erau acolo. — Vino, vreau să-ți arăt ceva, am zis. Nu o dată am rătăcit traseul și am fost nevoiți să ne Întoarcem o bucată de drum În căutarea ultimului semn. Bea mă observa cu un amestec de Îngrijorare și fascinație. Busola mea mintală Îmi sugera că ruta noastră se pierduse Într-un amalgam de spirale ce urca Încetișor spre măruntaiele labirintului. În cele din urmă, am izbutit să-mi refac pașii prin hățișul de culoare și de tuneluri, pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ridice, cînd ușa camerei se deschise Încet și silueta unei femei se profilă În prag. Pentru o secundă, Julián crezu că era vorba de Jacinta, Însă Îndată pricepu că era doamna Aldaya, care Îi privea fermecată, Într-un raptus de fascinație și repugnanță. Izbuti să bîiguie: „Unde-i Jacinta?“. După care se Întoarse și se Îndepărtă În tăcere, În timp ce Penélope se ghemuia pe dușumea Într-o agonie mută, iar Julián simțea că lumea se prăbușea peste el. — Du-te acum, Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
au recunoscut pe dată În fumul cafenelei Novedades. Aldaya era bolnav, mistuit de o stranie febră pentru care Învinuia insectele din junglele americane. „Acolo pînă și țînțarii sînt niște nemernici“, se lamenta el. Fumero Îl asculta cu un amestec de fascinație și repulsie. El venera țînțarii și insectele În general. Le admira disciplina, puterea și spiritul de organizare. La ei nu exista lene, obrăznicie, sodomie ori degenerarea rasei. Specimenele sale predilecte erau arahnidele, cu rara lor știință de a țese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și pentru satisfacerea curiozității (curiositas); prima categorie grupează în general ceea ce este frumos, armonios, aromat, gustos, plăcut la pipăit, adică toate senzațiile pozitive provenind de la cele cinci simțuri, în timp ce a doua categorie se definește prin contrariul lor, ca de exemplu fascinația exercitată de vederea unui cadavru. Augustin trasează o linie de demarcație între uzul pozitiv, orientat către Dumnezeu, al bucuriei simțurilor, și cel negativ, reprezentat de lumea materială. Bucuriile auzului la ascultarea cântecelor bisericești pot contribui la înălțarea sufletului, în timp ce bucurile
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
oprimate, e un militant și un răzvrătit . În acest context, romantismul provoacă translarea răului din spațiul teleologic în cel estetic, altfel spus profită estetic de “caracterul crepuscular” al răului. Dar pe de altă parte, cade în primejdia de a angaja fascinația răului într-o depășire a demersului estetic drept critică a contemporaneității. Pentru demersul noastru, romantismul este important în special deoarece creează terenul propice pentru îmbogățirea teoriei conceptului de urât: Friedrich Schlegel, Jean Paul, Lessing, Victor Hugo sunt scriitori și teoreticieni
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și că nici un fel de glonț nu va putea să ajungă până la ei, dar, probabil din cauza imaginației, conversația nu se mai lega deloc pe timpul tragerii. Sau poate zgomotul Îi Împiedica să se concentreze. Stăteau amândoi nemișcați, Într-un fel de fascinație a cărei cale tot nu era clar dacă era auzul sau imaginația și evitau să se privească. Un glonț țiui la mare Înălțime deasupra dealului și Zare comentă: — Sunt unii care trag ca la nuntă! Izbucniră amândoi În râs, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dea de băut fiecărui călător care voia să-l treacă. Roland primi cupa și a dat conținutul pe gât. Dar îndată ce a făcut aceasta creierul începu a i se învârti, uitând cu totul de scopul călătoriei sale. Sub înrâurirea acestei fascinații, el o urmă pe fată într-un măreț și splendid castel. Iar aici s-a pomenit în mijlocul unui mare număr de cavaleri, pe care nu-i cunoștea și care nu se cunoșteau între ei, deși, dacă n-ar fi fost
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
deseori cu ajutorul trupului ei. Eficacitatea politică a acestei femei era atât de formidabilă, încât n-a fost nici o clipă subestimată, considerată o susținătoare oarecare sau o diletantă. În cel mai rău caz, numai rațiunile și mentalitatea ei erau considerate dubioase. Fascinația lui Eisler față de Claire a continuat și după ce relația lor s-a încheiat. A rămas prietenul ei în pofida legăturilor amoroase ale femeii cu bătăușii hispanici, a perioadelor de dezintoxicare de la clinica lui Terry Lux, a demonstrației de penitență din perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e mort, e transparent. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Imagini de interior În a doua vizită de seară, Ioana ne-a atras atenția mie și Adinei asupra unor detalii din interior care ne scăpaseră - din pricina emoției, dar și a fascinației pe care mătușa de poveste o exercita asupra noastră. Am văzut capul în bronz al Maestrului, sculptat de un artist italian, m-am uitat pe îndelete la cele treizeci de cărți în germană, franceză și engleză scrise despre marele dirijor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să-l aibă în grijă. Cum nu spunea nimic, am continuat: - De altfel, utilizarea rațională a focului a dus la micșorarea barierelor nopții și a dat înaintașilor tăi o nesperată șansă de a revendica o poziție privilegiată în cadrul Naturii. Totodată, fascinația plasmei a dus la remarca transformării ireversibile a materiei vegetale, vii, în cenușă, materie nevie. Această conștiință nemijlocită le-a dublat însă impotența. - Care impotență? Ce mă-ta, mă! Ăi fi și tu vreun pui de filosof ateu! Mă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
câte ore n-a mai stat pe o toaletă civilizată și începe să plângă. Sir Wyndham, care în treizeci și cinci de ani de serviciu în străinătate n-a văzut o femeie în actul excreției, o urmărește cu oroare, dar și cu fascinație. Și Minty procedează la fel. Dumnezeule! Aude mișcare în spatele ei. Nababul a aruncat scara de frânghie și coboară. Nu și dumneavoastră...? întreabă sir Wyndham. Nababul nu-i răspunde. Imediat după plecarea lui, prințul Firoz ghemuit într-o poziție aproape fetală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Femeile din Falkland Road începură să folosească școala ca pe o creșă ocazională pentru copiii lor, iar misiunea își găsi treptat locul în ecologia zonei. Elspeth le zâmbea mamelor îmbrăcate țipător, ele îi întorceau zâmbetul, fiecare încercând să-și ascundă fascinația reciprocă. În același timp, Elspeth observă cum le privea Andrew. Priviri agonizante. Forțat dezaprobatoare. Începu să se întrebe ce fel de joc juca el, la ce fel de test se supusese. Andrew părea că atrage violența. O dată provocă o revoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau Ugrain, amerindienii de nord, turci, Paroean sau mongoloizii de sud, polinezienii, neo-amerindienii, Tehuelche, amerindienii de nord-vest... și așa mai departe. Toate sub-grupele rasiale, așa cum le-a menționat Haddon. Mai sunt și alte lucruri. Hărți. Tabele de distribuții și frecvențe. Fascinația sa față de clasificări pare la fel de acută ca a lui Macfarlane. Nu schimbă în timpul lecțiilor cuvinte care nu țin de subiectul orei. Cei doi comunică în date simple, înșiruiri de fapte, tipologii. Deși simte că ar trebui să fie flatat, Macfarlane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Amândurora li se par, de fapt, sinistre momentele în care stau în mansarda lui Macfarlane, făcând cercetări. O fi ca într-un joc de-a privitul, crede Bobby. Cine clipește primul? Nici el nu înțelege de ce insistă, care este sursa fascinației ciudate pe care o găsește în lecțiile cu Macfarlane. Și simte că răspunsul e foarte aproape când îl urmărește pe preot la lucru, în studiile sale fotografice. Felul în care prinde modelul cu mâinile și-l aranjează să stea nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]