5,283 matches
-
În gamelă fasole și un calup de mămăligă aproape cât o cărămidă. Și unu’ a făcut pariu că mâncă o gamelă de-aia de fasole și doi calupi de mămăligă. Toată lumea curioasă... S-o pus ăla, o mâncat gamela de fasole, a mâncat calupii și, la un moment dat, i s-o umflat burta și i-o venit rău și-o zis că moare... Ș-atuncea, cum aveam o curte mare, În mijloc era pomi și pe margine așa, un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cană de așa-zisă cafea, era pe atunci din aia, „Unica”, sau nu știu cum Îi spunea, din orz sau grâu, și o feliuță de pâine, care, dacă nu mă Înșel, avea 75 de grame. La prânz era ori o zeamă de fasole În care alergai să prinzi două-trei boabe... și nu exagerez, și-o bucățică de mămăligă sau o feliuță de pâine ca aceea de dimineață, sau varză murată, sau paste..., sau mâncare de cartofi..., de fapt, un fel de zeamă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când am văzut ce mănâncă el. Nu-mi venea să cred... Este greu atunci când ești Înfometat de luni de zile să-ți iei ochii de la un castron de mâncare În care vezi altceva... Eu nu mâncasem În toată Securitatea atâta fasole cât avea el Într-un castron... Și bucata lui de pâine era cât mâncam eu În trei zile. Și l-am Întrebat de ce are mâncarea diferită de a mea. Mi-a zis că este TBC-ist; că are regim special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șarpe, și la propriu, și la figurat. El se numește Șarpe, dar e o viperă... Mi-ați băgat o viperă În celulă să mă tragă de limbă și trebuia să-l prind. Cu asta-și plătește blidul ăla de mâncare, fasolea aia boabe și bucățica aia de pâine pe care o mănâncă.” Reacția lui Enăchescu a fost neașteptată. S-a schimbat la față, a rămas crispat..., era pornit să lovească cu pumnul În masă pentru că eu nu recunoșteam. A rămas cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toată intimitatea. Deci, era un avantaj. Mâncarea cum era? Mâncarea era greu de suportat. Bază la Gherla era ciorba de murături, ciorba de varză... Dar varza era deja Împuțită, stricată... Foarte rar primeam câte o zeamă În care fusese fiartă fasole... arpacaș, turtoi și o feliuță de pâine de dimineață. Cum se purtau gardienii cu dumneavoastră? Agresivitatea gardienilor era maximă. Oricare dintre ei avea dreptul chiar să te ucidă, fără să răspundă. Eu zic că am făcut parte dintre cei rebeli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bine la Jilava? Totul e ca lumea, sunteți tratați nemaipomenit?” Pac! Pac! Și au Început unii să spună: „Domnul colonel, nu ne ajunge mâncarea! Domnul colonel, murim de foame!”. Că erau perioade când era jale... dădea câte o supă de fasole cu câteva boabe, de făceai excursie ca să prinzi o boabă... Și asta era mâncarea la prânz. Și totul era derizoriu În perioadă de foamete... Și deținuții se plângeau: „Aaa, ne e foame”... El așa În trecere și-n scârbă: „Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a fost coruptă, că era marele comisar-șef cutare, cutare..., și ăla avea mâncare mai bună, restul, cei cu grade inferioare, subcomisarii, agenții... vai de ei. Atunci mi-am dat seama cum aici se putea trăi cu gamela aia cu fasole, că dincolo, la ei, nici urmă nu era... Deci erau câțiva potentați care mâncau, și restu’... răbdau. Și, după ce au trecut cei doi ani, de la Târgșor am plecat la Securitate la Ploiești, și de acolo mi-a dat drumul. Vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
frumoase... Și de-aia Îmi spusese șefa de cameră să am grijă, să nu-i mai dau și eu de lucru. Cum era mâncarea la Jilava? Jilava o fost groaza groazelor... Mâncarea, nu vă spun..., oribilă. Câteodată mai primeam și fasole, dar, În rest, tot timpu’ ne ținea numa’ cu arpacaș, da’ În care se găsea tot felu’ de intestine de vită. Acolo se aduceau de la abator intestinele și fălcile, și... toate lucruri care nu să puteau vinde. Știți? Și probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o dat o dată o mâncare... da’ cel puțin dacă spăla mațele alea și cu burta, cel puțin să fi fost curate, să nu fie mizeria aia... N-am putut să o mănânc. Și ne-o dat o dată o supă de fasole cu ciorha de la vacă... Știți ce Îi aia ciorhă? Locul pe unde fată vaca... O jumătate de castron am avut... Când am văzut... am crezut că Îmi dau mațele afară. Și zic către un consătean: „Auzi, mă, mănânci?”. „Mănânc, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mine a reprezentat o Îmbunătățire a regimului... Lucrai la munci agricole și exista și un mic spital pentru cei bolnavi, unde puteai fi trimis... Noi lucram mai ales În gospodăriile de stat ale Ministerului de Interne, la prășit porumb, floarea-soarelui, fasole, soia, dar și la recoltare... Unii dintre noi se specializaseră pe anumite culturi. Norocul meu În tot acest timp a fost faptul că, deși nu eram prea voinic, eram un om perfect sănătos, fiindcă făcusem mult sport, și astfel am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am auzit că unii au murit din cauza sfeclei furajere... Au murit, au murit, că sigur erau oameni care, dacă dădeau de vreo sursă din asta, mâncau mult, după perioade lungi de Înfometare... De exemplu, o dată au dat la toată lumea niște fasole de aia ungurească, d-aia neagră, care are un procent mai mare de grăsime, și unii au mâncat până au crăpat... Da’ special au dat, ca să moară! Și au murit și de la porumb. Mergeam iarna la cules de porumb din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întins În pat... Și noi n-am declarat că e mort, să-i mai mâncăm două zile mâncarea, porția lui... Vă dați seama ce Înfometați eram? Ne dădea câte-o săptămână arpacaș: dimineața, la prânz și seara. Câte-o săptămână fasole. Câte-o săptămână, cartofi. Așa (râde - n.n.). La-nceput, vă rog, să mă credeți, când ne-a dat primu’ arpacaș, n-am putut să mănânc d-ăla câteva zile... Când m-a răzbit foamea, Închideam ochii, plângeam și băgam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
regulament, adică sunt prea bătrâni (55 aniă sau prea tineri (sub 14 aniă, multi dintre ei sunt bolnavi și inapți de muncă.” Ziua de lucru este de 10 - 14 ore, „mâncarea este proastă și se compune dintr-o supă de fasole, 200 grame de pâine și 200 grame de mălai”, oamenii nu capătă îmbrăcăminte, „dorm pe jos în pădure, deseori în noroi, sub ploaie, deoarece nu există nici macar bărăci”. Politică regimului „titoist” este „național-șovinistă, rasială de tip fascist, de asuprire bestiala
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
când O’Bannion a fost doborât în florile din curtea lui de cineva care își ținea tocul revolverului într-o strânsoare prietenoasă - purtând toate acestea, Coblin cobora din mașină. Prânzul îl lua într-un restaurant bun, sau la Reicke pentru fasolea gătită ca la Boston și pâinea neagră. Apoi se ducea la întâlnire, unde responsabilul cu circularea ziarelor își ținea discursul. După aceea, plăcintă a la mode și cafea în zona de sud a cartierului Loop, urmate de un spectacol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și stai nemișcat, i-a spus Einhorn. Poliția de stat o să-i prindă oricum înainte să ajungi tu în tren, și probabil că n-o să ai de îndurat ceva mai groaznic decât un drum pe aglomerație și un prânz de fasole. Comisarul, care cam suferise cu sănătatea în ultima vreme, a strigat din pat: Hai să te vedem, Cholly Chaplin, înainte să pleci. Și când Dingbat, cu o mutră lovită, și cu picioarele îmbrăcate în pantalonii ăia diformi, i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prost, Augie, nu cădea în prima capcană pe care ți-o pune în față viața. Tinerii ca tine care au crescut în restriște sunt primii care umplu închisorile - școlile de corecție, toate instituțiile. Pentru ei statul pune deoparte pâine și fasole încă înainte de a încălca legea. Se știe clar că se va găsi mai mult ca sigur un segment de populație care să le mănânce. Sau se știe câtă piatră trebuie pentru construcția unei străzi și se știe bine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
conducea exact după pofta inimii. N-am mai pomenit altă sală de biliard în care să fie tot timpul o femeie, cum era Tillie Einhorn, care ședea în spatele tejghelei cu gustări. Servea un chili con carne excelent, omlete, ciorbă de fasole, și învățase să se descurce și cum să facă cafea, știa exact când să arunce în ea sare și un ou crud ca să o limpezească. A primit această schimbare din viața ei cu mare energie, și cumva, din punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prea afurisite ca să mai poată fi influențate; cârâielile și bătăile și urletele obscene și tărăboiul n-aveau cum să înceteze, și nici n-au încetat. Ea a reușit cumva să se integreze. Văzându-și doar de chili, de cârnații cu fasole, de cafea și de plăcinte. Criza economică îl schimbase și pe Einhorn. În retrospectivă, pe vremea Comisarului fusese cam naiv, și întrucâtva nedezvoltat pentru vârsta lui. Acum nu mai era al doilea de la conducere, ci avea primul și ultimul cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
hotel a cuiva, sau chiar la foco rojo unde se muta uneori jocul. Acolo erau târfele în fundal; în față era un băruleț pe unde o frecau soldații, înainte să devină bârlogul preferat al turiștilor. Soldații citeau benzi desenate, mâncau fasole, și beau pulque. Pe grinzi umblau șobolanii. Fetele găteau, măturau sau citeau și ele, sau își spălau părul în curte. Un copchil pe jumate despuiat cu un chipiu pe cap țăcănea la clapele unei marimba; bilele mici și negre de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vrut să separe partea de sus și de jos a bărbii. Mi-a spus: Ce-ar fi sssssă llll-uăm pppp-rânzul? Am mâncat o mâncare oribilă - pastă de scoici, ceafă afumată, pe care a tăiat-o el în felii, cartofi fierți, fasole și cafea reîncălzită. M-a cam amărât că un milionar te putea invita la un prânz cu o mâncare așa de proastă. N-a vorbit decât el. Întâi trebuia să îmi dea niște coordonate despre el, mi-a zis. În calitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Ce mai moment glorios a fost ăla! A făcut mare balamuc, mânuind cu înverșunare sprayul, plin de pofte sângeroase, respirând cu un șuierat la fel de puternic ca al sprayului însuși, în timp ce insectele se prăbușeau la fel de grase ca niște bobi mari de fasole sau o ștergeau de nebune, la fel ca într-o goană după terenuri din Oklahoma, în toate direcțiile. Surprins într-o astfel de postură, Robey a încercat să-și domolească emoția și să se poarte de parcă n-ar fi urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pur și simplu pentru că nu e atât de agreabil statornică precum o pisicuță. Dumnezeu știe că e un lucru trist. Vocea umană conspiră ca să profaneze totul pe acest pământ.“ „Astă-seară, cină la familia Fedder. Foarte bună. Vițel, piure de cartofi, fasole verde cu boabe grase, o frumoasă salată verde cu ulei și oțet. Ca desert, ceva preparat chiar de Muriel: un fel de cremă de smântână înghețată, cu zmeură pe deasupra. Aproape că mi-au dat lacrimile. (Saigyo spune: «Ce-i acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pe masă, lângă mine. Se vede că Muriel i-a spus doamnei Fedder că eu îmi torn ketchup pe orice. Aș da nu știu ce s-o fi văzut pe M. spunându-i mamei ei că eu torn ketchup chiar și pe fasole verde. Fata mea scumpă! După cină, doamna Fedder a propus să ascultăm programul de la radio. Entuziasmul ei, nostalgia pentru emisiunea noastră, mai ales pentru vremurile când ne produceam eu și Buddy, mă stingherește. În seara asta s-a transmis de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de vreo 60 de grade“. Probabil că, asemenea lui John Buchan, păsările ți-au inspirat și ție multe gânduri emoționante; nu mă îndoiesc că ți-ai amintit că „Sitarul cu creastă aurie, care are un stomac cât un bob de fasole, traversează Marea Nordului! Ploierul-fluierar, care se înmulțește în regiunile nordice atât de îndepărtate încât doar vreo trei oameni i-au văzut cuibul, își petrece vacanțele în Tasmania“. Ar fi prea frumos dacă propriul meu cititor obișnuit s-ar nimeri să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fereastra zgîlțîită de vînt, apoi, înainte ca femeia să-i răspundă în vreun fel, se întoarce. Vrea să treacă de partea cealaltă a autoservirii și dă colțul, încercînd să se strecoare printre capătul raftului și o piramidă din cutii cu fasole. Schimbă coșul din mîna stîngă în dreapta, să nu atingă piramida și, atent la lada de scîndură plină cu pateuri de ficat, atinge cu colțul coșului sticla din capătul raftului cu băuturi alcoolice; sticla se răstoarnă, lovește o alta și amîndouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]