1,569 matches
-
în vedere emigrarea, cultura ebraică era într-un mare pericol de dispariție"1587. Ca urmare, România trebuia să aștepte să fie adoptată mai întîi legea aflată la momentul respectiv în atenția Congresului, ca să poată solicita acordarea "Clauzei națiunii celei mai favorizate". Nici propunerile lui Findley și Mondale-Brooke și nici eforturile susținute ale lui Bogdan n-au putut separa problema României, în cursul dezbaterilor ulterioare din Congres. Aceste discuții s-au axat, în primul rînd, pe dreptul Moscovei de a beneficia de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mesajul trimis de sovietici. Moscova se achitase de partea ei de învoială și pe 19 aprilie, președintele Comitetului de Mijloace și Resurse a declarat ziarului "Washington Post" că sprijinise cererea președintelui de a acorda Uniunii Sovietice "Clauza națiunii celei mai favorizate"1589. Deși Mills avea să comenteze mai tîrziu pe această temă, Administrația a considerat că sprijinul lui este suficient pentru a asigura aprobarea pachetului de legi. Avînd suportul lui Mills, Camera Reprezentanților avea să legifereze dreptul președintelui de a acorda
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de legi. Avînd suportul lui Mills, Camera Reprezentanților avea să legifereze dreptul președintelui de a acorda Clauza și chiar dacă Senatul respingea această prevedere, Mills era "convins că comitetul consultativ pentru legea comerțului va repune în drepturi" "Clauza națiunii celei mai favorizate". Așa stînd lucrurile, Administrația nu prea vedea de ce ar fi cooperat sau de ce ar fi ajuns la niște compromisuri cu acei congresmeni care se opun Clauzei. Strategia Administrației se baza pe faptul că "atitudinea lui Mills față de Clauză este mult
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
au dat demisia de la Casa Albă. După două săptămîni, pe 9 mai, Comitetul de Mijloace și Resurse al Camerei Reprezentanților a început audierile pentru Legea reformei comerțului, din 1973, în formularea Jackson-Vanik. Aceasta prevedea interzicerea acordării "Clauzei națiunii celei mai favorizate" țărilor care nu au economie de piață, care nu respectă dreptul cetățenilor la emigrare sau le condiționează emigrarea de anumite taxe nominale. La deschiderea audierilor, Administrația și-a prezentat depoziția în favoarea proiectului de lege care includea și dreptul președintelui de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
permitea Congresului să-i interzică președintelui să acorde Clauza unei țări fără economie de piață. Mills se opunea încă dreptului de veto al Congresului asupra unei hotărîri prezidențiale. Nixon a sugerat o alternativă: dacă ar acorda "Clauza națiunii celei mai favorizate" unei anumite țări și, în consecință, aceasta ar impune noi taxe de emigrare, el i-ar retrage apoi Clauza. El a explicat că Administrația s-ar fi opus propunerii în mod public, dar în particular i-ar "determina pe prietenii
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a solicitat o întrunire cu președintele interimar al Comitetului de Mijloace și Resurse, Al. Ullman, un democrat din Oregon. Comitetul încheiase analiza primei jumătăți a proiectului, dar mai avea de lucrat la Capitolul V, ce trata "Clauza națiunii celei mai favorizate" pentru țările comuniste și la Capitolul VI, referitor la regimul preferențial generalizat de taxe vamale pentru țările în curs de dezvoltare. Președintele voia să discute cu Ullman și cu adjunctul său, Herman Schneebeli, congresman republican de Pennsylvania, înainte de a încheia
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
el reușise să-i facă pe sovietici să anuleze taxa de învățămînt și să promită că "emigrarea va continua într-un ritm substanțial". Nixon a subliniat că "dacă anumite condiții legislative m-ar împiedica să acord " Clauza națiunii celei mai favorizate", acesta ar fi un obstacol major în calea politicii externe, care ar pune în pericol demersurile pentru pace și reducerea înarmării și ar putea agrava represiunea din URSS". El înțelegea poziția Congresului și era dispus să accepte un compromis rezonabil
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
taxe vamale, dar legislativul putea recurge la dreptul de veto pentru a contrabalansa puterea președintelui. Proiectul permitea Statelor Unite să lărgească în mod dramatic sfera comerțului, mai ales în ce privește economiile de piață. Administrația fusese frustrată doar în privința "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru țările fără economie de piață. Versiunea finală a proiectului, votată de Comitet, includea amendamentul Jackson-Vanik sub forma Capitolului IV. Singura derogare de la amendament era cea referitoare la credite, și aceasta datorită unei mici diferențe de voturi. Se putea reveni
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
din perioada cît fusese guvernator de Maryland. În cele din urmă, la începutul lunii noiembrie, Nixon l-a invitat pe Ceaușescu la Washington, pe 4 decembrie. Obiectivul principal al președintelui român era acela de a susține "Clauza națiunii celei mai favorizate" pentru România. El și-a exprimat, de asemenea, și dorința de a aprofunda posibilitatea unui acord pe termen lung cu Statele Unite. Pe 14 noiembrie, Grupul de Lucru al Comitetului de Politică Comercială Est-Vest al Departamentului de Stat a purtat discuții
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu omologii lor americani. După întrevederea cu Nixon, Ceaușescu s-a întîlnit cu cei de la Camera de Comerț și le-a spus că este încîntat că și ei "vor căuta cea mai rapidă soluție" la problema "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru România 1614. Eforturile lui Ceaușescu în acest sens l-au determinat pe Peter Frelinghuysen, reprezentant de New Jersey, să declare în Camera Reprezentanților că România este îndreptățită să beneficieze de Clauză 1615. Nu toată lumea a fost, însă, impresionată de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu care susținea principiul că fiecare țară, fie ea mare sau mică, are dreptul să fie independentă și liberă. Toastînd pentru Ceaușescu, lider al "unei mari națiuni prietene", Nixon a evitat cu grijă orice referire la "Clauza națiunii celei mai favorizate" sau la un acord pe termen lung1620. În dimineața celei de-a doua zile, la ora 11:00, Ceaușescu și Nixon s-au întîlnit în Cabinetul Casei Albe, pentru a semna o Declarație comună de principiu, ceea ce reflecta în mod
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Economic româno-american, desemnat în ziua precedentă, care se axa pe relațiile dintre companii. După încheierea formalităților, Ceaușescu s-a dus la Capitol Hill, pentru a se adresa membrilor Congresului. El le-a cerut să acorde României "Clauza națiunii celei mai favorizate", care ar fi dat produselor românești o "bază de sprijin egală" pe piața americană. Ceaușescu a menționat că România importă din ce în ce mai multe produse americane, adăugînd însă că "totodată, trebuie să și exportăm către Statele Unite". Un comerț liber nu era numai
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nu poate accepta așa ceva și putea exercita presiuni asupra Senatului, în vederea anulării acestor prevederi. În particular, el îi putea asigura pe sovietici că va opune un veto asupra proiectului de lege dacă Senatul refuza să separe "Clauza națiunii celei mai favorizate" de emigrare. Consilierii economici ai lui Nixon își dădeau seama că adoptarea Legii reformei comerciale era necesară pentru ca Statele Unite să-și sporească, pe plan comercial, competitivitatea în raport cu Europa de Est și Japonia. Mai mult decît atît, negociatorii americani aveau nevoie de o
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
fac cu atît mai multe concesii cu cît le ceri mai mult. Ca urmare, el nu era dispus să recurgă prea ușor la compromisuri 1640. Kissinger i-a sugerat ideea ca Senatul să le acorde sovieticilor "Clauza națiunii celei mai favorizate" și să le revizuiască procedurile de emigrare o dată la doi ani. Jackson a refuzat. El voia o garanție scrisă că Moscova își va spori substanțial numărul de emigranți 1641. În ziua următoare, secretarul de stat a făcut o depoziție în fața
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
egalității și drepturilor umane. El le-a spus delegaților de la Conferința pentru Securitate și Cooperare Europeană că România vrea să abolească toate restricțiile impuse în comerțul internațional și a cerut adunării să adopte o "Clauză universală a națiunii celei mai favorizate"1653. Ceaușescu era, de asemenea, conștient că Statele Unite erau din ce în ce mai preocupate de drepturile omului. Ca urmare, în martie, le-a povestit reporterilor din Argentina despre diversitatea religioasă din România, unde erau recunoscute 14 culte religioase distincte 1654. La o lună
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
palatul prezidențial, delegația americană s-a întors în Statele Unite, pe 1 iunie 1659. Între timp, la Washington, Comitetul de Finanțe al Senatului susținuse audieri privind proiectul Legii reformei comerciale. Cîteva persoane au depus mărturie în sprijinul "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru România. Atît Max Berry, membru al comitetului de conducere al Consiliului pentru Comerțul Est-Vest, o organizație comercială, cît și G.W. Fincher, de la General Tire International au pledat pentru clauză. Și organizațiile etnice, precum Liga Românilor Liberi și-au
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pe toți evreii să plece", fără a-i da, însă, lui Nixon, asigurări speciale 1669. Conștienți de impasul în care se afla comerțul și emigrarea sovietică, Bogdan și Ceaușescu au încercat să readucă în discuție problema "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru România. La sfîrșitul lunii mai, ambasadorul luase prînzul cu Mike Dunn, secretarul adjunct al Comerțului pentru Afaceri Internaționale și îi amintise cît de importantă este "Clauza" pentru România 1670. După cîteva zile, Claude Brineger, secretarul Transporturilor, a făcut o
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
întrevedere cu Vanik, Javits și Ford, în Cabinetul Oval. Kissinger și Jackson au semnat scrisorile și cu aceasta au ajuns și la compromis. Jackson avea să-și schimbe amendamentul, stipulînd că președintele poate acorda Uniunii Sovietice "Clauza națiunii celei mai favorizate" pentru o perioadă de optsprezece luni, dacă primește asigurări din partea sovieticilor că procedurile lor vor duce în mod "substanțial" la o emigrare liberă. După acest interval, președintele putea supune anual statutul de "Clauză" pentru Uniunea Sovietică unui eventual veto al
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
merge bine între Washington și București. Pentru a-l liniști, Kissinger a făcut o vizită în România, pe 3-4 noiembrie. El a declarat presei că speră ca, după votarea proiectului legii comerciale, România să poată primi "Clauza națiunii celei mai favorizate". A discutat cu Ceaușescu și, pe 4 noiembrie, cei doi au dat publicității un comunicat comun, care se resimțea aproape ca o necesitate în România și prin care se treceau în revistă recentele succese ale relațiilor româno-americane și se anticipa
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
13 decembrie, Mondale și-a reînnoit cererea, adăugînd că amendamentul său ar asigura sistemul de taxe preferențiale doar țărilor comuniste membre ale Acordului General pentru Tarife și Comerț și ale Fondului Monetar Internațional, care beneficiază de "Clauza națiunii celei mai favorizate" și care sînt dominate de mișcarea comunistă internațională. Senatul a aprobat amendamentul 1695. Acest fapt nu avea un efect imediat asupra României, dar acesta avea să se resimtă mai tîrziu, după acordarea "Clauzei". Fiind o "țară în curs de dezvoltare
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
apoi, pe 14 ianuarie, o declarație publică privind poziția adoptată de Uniunea Sovietică. Proiectul Legii reformei comerciale nu a înlesnit destinderea sovieto- americană, așa cum se scontase inițial, în schimb a oferit României posibilitatea de a obține "Clauza națiunii celei mai favorizate". Mai întîi, Bucureștiul trebuia să negocieze un acord bilateral cu Washingtonul și apoi să îndeplinească toate condițiile amendamentului Jackson-Vanik. Aceasta însemna că România trebuia să-l asigure verbal pe președintele SUA că prin politica ei internă favorizează în mod considerabil
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să facă o derogare și Congresul nu se opunea hotărîrii. Bogdan și Ceaușescu zăreau, în sfîrșit, o lumină la capătul tunelului, în raza căreia se putea citi cuvîntul "Clauză". CAPITOLUL XIII Un acord comercial româno-american și "Clauza națiunii celei mai favorizate" Negocierea acordului comercial Faptul că Ford a aprobat Legea comercială din 1974 și Moscova a respins acordul comercial cu SUA din 1972 a constituit un impuls pentru relațiile româno- americane. Bucureștiul și Washingtonul puteau relua tratativele privind "Clauza națiunii celei
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
acordului comercial Faptul că Ford a aprobat Legea comercială din 1974 și Moscova a respins acordul comercial cu SUA din 1972 a constituit un impuls pentru relațiile româno- americane. Bucureștiul și Washingtonul puteau relua tratativele privind "Clauza națiunii celei mai favorizate" fără să le subordoneze negocierilor comerciale sovieto-americane. Anul 1974 se încheiase în mod favorabil în ceea ce privește relațiile româno-americane. Pe 13 decembrie, cele două țări și-au prelungit cu cinci ani Acordul de cooperare și schimb cultural și științific 1697. La o
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sau chiar să submineze piața de desfacere pentru anumite mărfuri 1703. Pe de altă parte, negocierile vizau problema emigrării. Acesta era un subiect delicat. Ceaușescu a precizat în repetate rînduri că nu există nici o corelație între "Clauza națiunii celei mai favorizate" și emigrare. Însă, după cum arăta Barnes, aceasta "era pentru uz intern". America voia asigurări că "lumea poate pleca într-un mod rezonabil"1704. Și totuși, Bucureștiul nu-și putea pierde controlul asupra unei probleme interne atît de importante precum emigrarea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pînă cînd nu se va fi pus la punct întregul pachet de măsuri al României. Acest pachet includea asigurări de emigrare, reluarea creditelor Eximbank și un acord comercial ce prevedea acordarea reciprocă a statutului de "Clauză a națiunii celei mai favorizate"1705. În acest timp, Administrația Ford continua să pună în practică diverse aspecte ale Legii comerciale din 1974. Capitolul V îi permitea președintelui să implementeze sistemul generalizat de taxe preferențiale împreună cu alte 18 țări dezvoltate. Astfel, Statele Unite puteau scuti de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]