2,317 matches
-
de Ben, și gestul ei de acum de a se apropia de el mai adaugă o dovadă bănuielii mele. E prea timidă ca să urce treptele și să stea lângă el, dar vrea să-i arate că-l susține. În lumina felinarelor de pe stradă, părul ei roșcat pare un nor înconjurându-i capul, iar culoarea sa, între auriu și portocaliu, pare că luminează în umbra crepusculului. Casa era cufundată într-o liniște de mormânt înainte să sune Ben la ușă, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o prostituată era o curtezană, una care ținea salon, azi ar fi una care se ocupă de relații publice, tu numești curvă o femeie care se ocupă de relații publice, ca și cum ar fi o matracucă dintr-alea care-și aprind felinarul la marginea drumului pentru camionagii?” În clipa aceea Riccardo trecu din nou pe lângă ea și o apucă de un braț. „Vino să dansezi”, zise. Stăteau În mijlocul sălii, schițând mișcări ușoare, un pic cam absenți, ca și cum ar fi bătut Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fac un copil cu Lia, mi-am zis. Iar pe el (sau pe ea) am să-l Învăț să cânte imediat la trompetă, imediat ce-o să poată sufla. 57 În fiecare al treile copac, pe ambele laturi, era atârnat un felinar, și o minunată fecioară, Îmbrăcată și ea În albastru, le aprinsese pe toate cu o torță strălucitoare, iar eu am adăstat, mai mult decât era nevoie, să admir spectacolul, care era de o frumusețe nespusă. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la etajul unu, mă șfichiuiește cu privirea madam Istrate. Zestrea fiică-sii a mai scăzut cu câteva sute de molii. La capătul străzii arunc sacul pe capota unui Nissan argintiu. Norul de molii se ține după mine ca după un felinar. Până să ajung în parc mi-au halit toate hainele. Mă întind pe bancă, mi-e frig. Înainte de a adormi vreau să-mi șterg nasul cu o frunză de pătlagină. Inutil. Mi-au mâncat și nasul. C IV Citind printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trei fără remorcă. Așa, ca un Ferrari. Singur în curte. Noaptea e mai greu. Dorm cu trei bulane de cauciuc în casă. Unul sub pernă, unul la ușa camerei și ultimul la intrare. Întunericul din jurul casei e sinistru. Lumina de la felinare se prelinge printre crengile salcâmilor, cireșilor, merilor. Dacă pe tabla casei cade un măr din pomul care își întinde crăcile peste acoperiș, sar în picioare și pun mâna pe bulan. Încetul cu încetul mă obișnuiesc, însă. Nu-mi mai pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
așa de deciși, amigos, haideți înăuntru! Mergem aveugle! Presupun că, la un moment dat, vom primi îndrumări de la regie, cât de cât, despre cum avem s-o scoatem la vopsea. Urcară treptele de la intrare și trecură pragul, printre cele două felinare metalice supradimensionate, de la exteriorul clădirii. Imediat, fură luați politicos tustrei, în primire: Bonsoir! Sunt profesorul Georgescu, gazda și ghidul dumneavoastră, din această seară, custode și curator al muzeului! Tresărind, vizitatorii înregistreză surprinși impunătoarea apariție, a unui bărbat sărit de cincizeci
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din pleoape! Când le deschide, Moartea și Îngerul se prăbușesc încleștați, în Abis. Vino, Stăpâne, giuvaerule al lumii, vino! Adu-le slujitorilor tăi prea plecați, bucuria întunecată a rușinii și a patimei...! De surpriză, Fratele se poticnește de tija unui felinar metalic, pentru candelă și se lungește pe sol, julindu-și amarnic bărbia. Ghinionul dracului! Pe loc, câțiva morți-vii se aruncă spre el, tălăngindu-și ciolanele. Cu coada ochiului, îl observă pe Șobolan, apărut în pragul ușii capelei, pe trepte, cu Momocilă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mâna să se despartă, se apropie un țigănuș cu ziare, țipând cât îl ținea gura: ― Adevărul, ediție specială!... Adevărul!... Specială! Cumpărară amândoi. Titlul gras sărea în ochi: Tulburările țărănești în discuția Camerei. Fără o vorbă, se retraseră împreună sub un felinar să citească. O interpelare prilejuise o dezbatere furtunoasă în jurul dezordinilor țărănești, care se întindeau vertiginos. Câțiva deputați din opoziție acuzau guvernul că n-a fost capabil să împiedice izbucnirea nemulțumirilor, apărau pe țărani și protestau vehement ca nu cumva să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi fulgeră iar prin creier gândul care-l frământase toată ziua și pe care-l înlăturase mereu. Te pomenești că țăranii vor crede că mi-a fost frică și..." Ajunsese la marginea grădinii, unde începea ogorul. Conacul rămăsese în urmă. Felinarele din curte pâlpâiau galben de departe, ca niște sfioase candele de veghe. Se opri și se întoarse pe loc să mai vadă cum ardea conacul lui Buruiană. Bătrânul avu subit o strângere de inimă. Privind de aici, focul părea că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-mi povestească despre voiajul făcut cu un an în urmă la Leningrad, de plimbările pe malul și pe podurile Nevei, în zorii albi ca laptele. Mi-o imaginam singură și visătoare trecând, cu părul înfoindu-se de curentul apei, pe sub felinarele de fier forjat, pe lângă leii de piatră, sau stând pe o bancă într-un parc distrus de toamnă și de amurg. Apoi îmi povestea cum, la mare, înotase pe raza soarelui reflectată în apă. Sau îmi relua la nesfârșit scene
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cataclisme, potopuri, incendii, dezastre. Sub stele, foarte adânc, pe strada mea care părea un fund de fluviu, se mișcau alte lumini, vălurind ciudat. Călcând cu tălpile goale peste cărămizile aleii, printre tufănele și trandafiri, am ieșit la poartă. Cu lanterne, felinare sau lumânări în mâini, se îndreptau spre câmp sute de oameni, în grupuri mici sau unul câte unul forfecați în toate felurile de clarobscurul care-i înfășura: femei tăcute, întunecate, enigmatice, bătrâni șchiopătând, aplecați înainte și cu genunchii-ndoiți, copii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
furată de cineva? ― Ce are a face, și acela poate să-mi fie prieten. Se așeză pe rogojină, cu bărbia rezemată de genunchi, și mă privi o clipă cum îmi beam ceaiul. Se înserase bine. Jos, în stradă, se aprinsese felinarul, și umbra cocotierului crescuse ciudat de mare și de albastră. Mă întrebam ce vor fi făcut celelalte suflete din această casă, de ce nu le aud niciodată nici gura, nici pasul, dacă nu cumva e o conspirație să ne lase întotdeauna
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcut celelalte suflete din această casă, de ce nu le aud niciodată nici gura, nici pasul, dacă nu cumva e o conspirație să ne lase întotdeauna singuri, de astă dată chiar în odaia ei, drept singura lumină numai boarea albastră a felinarului. ― Astăzi începe prietenia noastră, nu e așa? mă întrebă Maitreyi foarte dulce, luîndu-mi ceașca goală. ― De ce astăzi? Eram prieteni mai de mult, de când am început a vorbi împreună serios. Se așeză iarăși pe rogojină și îmi spuse că, dacă am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și țipă, ferindu-și gura. Mi-a fost teamă să nu ne audă cineva și-î dădui drumul. Fugi din brațele mele cu un suspin care mă umili, dar nu se ptă spre ușă, ci spre fereastră. Acolo, la lumina felinarului din stradă, o putui vedea. Mă cutremurai. Avea o căutătură stranie, desperată și plânsă, părul i se răvășise pe umeri, buzele și le mușcase. Mă privea ca pe un duh sau ca pe un nebun. Îmi arătă cu degetul locul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în numele Dumnezeului meu, în numele mamei mele, în numele d-nei Sen. Mă cutremurai și tăcui. O lăsai să se ridice singură. Își șterse lacrimile în fugă, își potrivi părul, mă privi, fără s-o văd, căci eu eram în lumina palidă a felinarului, iar ea la întunerec, și plecă oftând. M-am întors în odaia mea, agitat, zeci de sentimente străbătîndu-mă, chinuit și de bucuria că este a mea, și de orgoliu, de remușcare, de teamă. N-am putut face nimic până la masă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fluierai și eu; nu mi se răspunse nimic. Trebuie să fie în balcon, gândii; și, deschizând cu multă luare-aminte ușa odăii mele și ușa, mai grea, a coridorului, ieșii în verandă. Nu mă încumetai să cobor în stradă, căci lumina felinarului era prea puternică. Fluierai din nou. ― Allan, Allan! mă auzii chemat din balcon. Îmi spunea întîia oară pe nume. Mă coborâi și o zării rezemată de balustradă, numai cu un șal pe umeri, părul atîrnîndu-i negru peste brațe, printre glicine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o zării rezemată de balustradă, numai cu un șal pe umeri, părul atîrnîndu-i negru peste brațe, printre glicine. Era o apariție legendară, de basm oriental, forma ei aproape nudă printre ciorchinele de flori, într-un balcon luminat palid de un felinar de cartier. Am privit-o fără să-i spun un cuvânt. După moleșeala brațelor abandonate peste balustradă și după resemnarea cu care își sprijinea capul pe umăr, înțelesei că nici ea nu mai are putere să spună ceva. Ne priveam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de câteva luni în India, cutreierând Himalaya în căutarea unei mânăstiri care s-o primească, îmi făcu de la început impresia unei exaltate reci, lucide, exaltată mai mult din dezamăgire decât din sete pentru un altfel de adevăr. Când paznicul aprinse felinarul cel mare, am privit-o mai de aproape; destul de tânără, fără expresie; fața rotundă, ochii albaștri, glas de fetiță, contrastând cu trupul ei bine legat, înalt, puternic, cu brațe vânjoase și piept larg. Era îmbrăcată ciudat, într-o toaletă de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urmărea mai ales fulgerele care cădeau, către apus, pe colinele stâncoase care se revărsau abrupte dinspre munte. Ploaia torențială s-a potolit pe nesimțite și, pe la 3, cerul a început să-și piardă culoarea de păcură. Curând s-au aprins felinarele electrice și, de la fereastră, putea vedea acum strada până la catedrală. A așteptat să înceteze ploaia, apoi s-a coborât și s-a îndreptat spre postul de poliție. - Puțin timp înainte de amiază, începu pe un ton neutru, pur informativ, două doamne
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-ntregul, reluă Colomban. Căci, după cum vedeți, adăugă după ce plăti șoferului și coborî din taxi, a mai rămas o parte din trunchi... Au înaintat câțiva pași și s-au oprit în fața grilajului care împrejmuia monumentul. Nu era iluminat, dar la lumina felinarelor din square se vedea destul de bine. Roca era impresionantă, așa cum se înălța, pieziș, din pământ, și bustul căpătase o nobilă patină, aproape melancolică. În spate se profila trunchiul gros și mutilat al stejarului. Se distingeau încă mari porțiuni, carbonizate, alături de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să stea sub umbrar, și cu o ulcică, două de turburel, și mititei, și fudulii de berbec, și-un pic de ghiudem, și pastramă de capră, momițe, numai ei doi, la o masă, printre răzoarele viei... La urmă, se-aprindea felinarele cu gaz și-ncepea lăutarii, și omu ei se fudulea să vie să-i cânte și lui la ureche. La urmă, se dregea c-o ciorbă de burtă, era cu chef și pleca acasă cu birjă ; de câteva ori, a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aurii în aerul umbros al încăperii, prin care mișună infuzori de praf. Dar nimeni nu pare să fie în fața intrării. Nu mai are nevoie să deschidă ușa, pentru că se vede foarte clar din vestibul : nimeni nu este la ușă, sub felinarele de fier forjat. în fața ușii masive de la intrare nu este nimeni. A avut o halucinație în plină zi sau ce-a fost asta ? Urcă din nou, cu pași înceți și grei, treptele scării de lemn, deschide fără niciun chef ușa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adâncime sunt ochii lui galbeni, plutind în orbitoarea lumină albă a zilei - și doar vârful cozii i se mișcă printre frunze, lejer. Și deodată, motanul zdupăie din păr, pierzându-se în iarba înaltă. Peronul, acum. Cele trei trepte de la intrare. Felinarele de fier forjat, gustul Sophiei care a patronat renovarea. Deloc potrivite cu restul clădirii și prea noi, prea lucitoare, ca într-o casă de proaspăt îmbogățiți, susține Profesorul... Cu mintea golită dinadins de orișice gând, apeși pe buton, dar țârâitul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să moară, el era mulțumit ca niciodată în viață, mai ales de casa ce abia o terminase, nu doar de construit după modestele lui planuri, dar și de amenajat înăuntru. Era plăcut și liniște și, nemaidând ochii decât rar cu felinarele vopsite în albastru, mi s-a părut deodată că nu mai există război ; și, bineînțeles, nici drama mea intimă. La cină, Sophie nu a venit, trimițând vorbă că se simte rău. Am avut impresia că și Margot afecta o anume
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul șiroind. Mașina se hurduca pe pietre, zornăind și bubuind. Când George se lansa într-una din crizele lui de furie, Stella rămânea de obicei tăcută. Dar de astă-dată prinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]