2,230 matches
-
aduce la credință pe cei ce-și doresc să devină creștini: „Dacă vezi că s-a lăsat convins de cărți, fie de cele canonice, fie de comentariile folositoare ale Bibliei, despre acestea să-i vorbești la început, lăudându-le pentru felurite merite datorate autorității lor canonice ori zelului priceput al exegeților lor. În privința scrierilor canonice, vei pune în valoare în primul rând smerenia mântuitoare a profunzimii lor demne de admirat, iar în privința celorlalte, fiecare în funcție de talentul cu care a fost scrisă
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
român.” își găsiseră locul nimerit , într-o pitorească devălmășie, pe rafturile, polițele, măsuțele , prichiciurile și pe pereții lungilor culoare muzeistice luminate de opaițe, candele sau vr-un bec pricăjit: ulcioare, ulcele, oale, oloaie, străchini și străchinoaie, zeități, lame de silex și felurite unelte și obiecte din ceramică, multe reconstituite din cioburi și ipsos. Alături de ele se înșirau uitate scule și lucruri gospodărești, ragile, piepteni, melițe, chiuie, căușe, coveți, covățele, talgere, tigve , linguri, polonice, scafe, sfeșnice, cățui , fluiere , prima mea pereche nouă de
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Slab, ori tare, ori chiar tunet, Iar a omului voință, înăscută-n stăruință, Din zidirea largii firi, A cules, pe rând, numiri Ce chiar dânsa și le-a spus, Nu că el, cumva, le-a pus. Scurte vorbe răsărite, La prilejuri felurite, Ca istețe îngânări, S-au făcut vii descântări De luat în stăpânire Bucățele de prin fire, De avut mereu în mână Cea drept omenească vână Brâncitoare de hodină, Că-i de una tot în vină Pentru calda naștere A tot
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
și aducător de roadă multă și bogată. Căci slujba sfântă (ierurghisirea) cu adevărat nu este numai lucrarea celor dumnezeiești, ci și împărtășirea și dăruirea bunătăților către alții. Cuvântul care pornește prin rostire la învățătură este felurit și se alcătuiește în felurite chipuri, din patru feluri: cuvântul de învățătură, cel din citire, altul din faptă și altul din har. Apoi, precum apa este una prin fire, dar se preface și se schimbă, după însușirea felurită a pământului din care vine, într-o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
învățătură este felurit și se alcătuiește în felurite chipuri, din patru feluri: cuvântul de învățătură, cel din citire, altul din faptă și altul din har. Apoi, precum apa este una prin fire, dar se preface și se schimbă, după însușirea felurită a pământului din care vine, într-o calitate sau alta, încât este simțătă la gust o dată ca amară, altă dată ca dulce, iar altă dată ca mirositoare, așa și cuvântul rostit, schimbându-se după starea morală a fiecăruia, se cunoaște
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
necesare cunoștinței oamenilor despre lucrurile văzute și nevăzute, cerești și pământești..., pentru că îngrijește și vindecă tot felul de păcate săvârșite de trup și suflet și pentru că în ea sunt tot felul de virtuți în fapte și în cuvinte și în felurite daruri duhovnicești”. La rândul său, Sfântul Ioan Gură de Aur (†407) afirmă că: „Biserica... este mai înaltă decât cerul și mai întinsă decât pământul”, iar Fericitul Augustin (†430) mărturisește că: „Biserica vine din timpul lui Abel și durează până la aceia
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai plăcut decât această desfătare? Căci și cu psalmi ne desfătăm, și cu rugăciuni ne răcorim, și cu lecturi ne hrănim. Într-adevăr, după cum unii comeseni sunt desfătați de felurimea mâncărulor, tot așa sufletele noastre se îmbogățesc printr-o lectură felurită și prin cântarea imnelor”. În viziunea nicetană, cântarea în biserică este simbolul credinței, al evlaviei și al iubirii față de Dumnezeu, dar și un îndemn la iubirea semenilor. Pentru ca această laudă să fie auzită de Dumnezeu și răsplătită așa cum se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care a generat-o și care a dus la multiplicarea sa în numeroasele fațete ale neoclasicismelor. Din acest punct de vedere, doctrina clasică a demonstrat că a reușit, într-un fel, să descopere "elixirul tinereții", al unei regenerări nesfârșite prin feluriții săi avatari. II. Tradiție vs. inovație la querelle des Anciens et des Modernes II.1. Delimitări generale Ritmul evolutiv al istoriei ce presupune o neîncetată succesiune a generațiilor înregistrează invariabil în momentele cheie ale sale conflicte între admiratorii trecutului și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a aserțiunilor poetului despre talent: "Acesta (Aristotel n.n.) zise că poezia e fiia aplecărei ce are omul pentru imitație, d-aici Boileau a tras o idee mare în arta sa poetică, idee ce s-a comunicat în cei posteriori sub felurite chipuri: omul are aplecare pentru ritm și cântare..."236 În prefața sa, Baronzi identifică două vârste ale poeziei cea antică și cea modernă. Maniera în care sunt conturate coordonatele primei vârste este una evident admirativă, sugerându-se implicit o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
absurd. Astfel, dacă fiecare era în stare să creeze întregul univers, ce trebuință a fost de mulți, odată ce fiecare a fost suficient pentru a face totul? Apoi ar fi absurd ca opera să fie una, iar înfăptuitorii ei mulți și feluriți, odată ce o lege naturală arată că unul și desăvârșitul e superior celor mulți și diferiți. Dar trebuie știut și aceasta, că dacă lumea s-ar fi făcut de către mulți, ar avea și mișcările deosebite și neasemănătoare. Căci depinzând de mulți
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
unii care s-au ridicat și peste aceștia. Alții i-au întrecut și pe aceia. Și iarăși alții se întind și peste aceștia, pe drumul de sus. Și peste tot Dumnezeu primește pe fiecare în cetatea lui proprie, după varietatea felurită a voii lui, împlinind pe toți după vrednicia lor și dând celor mai mulți răsplățile bunătăților, dar măsurându-le și celor mai mici”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XV, în PSB, vol. 29, p. 325-326) „... va fi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vor ajunge la viața viitoare întru fericire, lângă Hristos, a Cărui lumină iubitoare îi va umplea pe măsura apropierii duhovnicești de El, sporită în viața pământească. Dar cei mai fericiți în iubirea gustată, nu se vor simți 85 „Pentru că precum felurită este viața sfinților, așa e și a cununilor, Dumnezeu măsurând răsplata potrivit cu faptele fiecăruia”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaptesprezecea, în PSB, vol. 38, p. 612) „... Hristos, prin Care și în Care duși în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la streini. Istoria ne arată un tablou destul de trist. Armiile de invazie streine, în principate, erau mai totdeauna călăuzite de români ambițioși. Unii alergau la poloni, alții la unguri, alții la turci, alții la hanul de tătari, cărora le promitea felurite avantage, toate cu perderea dreptului de autonomie al țărei."25 Bolintineanu făcea aceste observații tocmai în momentul când intelighenția din principate se străduia să realizeze o minimă coeziune între combatanții pentru Unire, ceea ce Eminescu va numi împăcarea antitezelor. Semnalul de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
din toate: sentimentul patriei și ethnos (motive de realizări poetice cu totul remarcabile), mituri și ethos, timp, psihologie și arte, schițe de portret, fragmente de jurnal, transpoziții "în chip de vers" din O samă de cuvinte ori din Istoria Ieroglifică. Felurite glose, mai toate dând utilizare paradoxului, rostirii în contrasens, toate purtând sigiliul unui spirit nonconformist, sunt destinate, aparent, lecturii de-sine-stătătoare; ele sunt însă imperios necesare, în ansamblu, oricărui demers hermeneutic vizând fenomenul Stănescu. Chiar dacă nu toate punctele de vedere stănesciene
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Vămile pustiei este un analog la Vămile văzduhului, metaforă multiseculară în patristica grecească. Pe scurt, vămile, stadii existențiale sau postexistențiale, sunt etape sau trepte spre lumina din urmă; potrivit imaginarului colectiv (informează S.Fl. Marian), sufletele răposaților trec prin vămi felurite: șapte, nouă, douăsprezece sau chiar nouăzeci și nouă (Înmormântarea la români). La Dante, saltul postum, cel din Infern spre Paradis, implică treapta Purgatoriului. În eschatologia creștină, scara mântuirii (descrisă de Ioan Climax) e subiect de frescă murală exterioară la Mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lansată de Giorgio de Chirico se preconiza "relația structurală dintre elementele precis conturate și în sine banale și nesemnificative ale piesei care numai întreagă poate da efectul artistic". Marginalii la volume de versuri, pagini memorialistice ori de ficțiune (pe fundaluri felurite), monologuri și aforisme veritabile eșantioane de scriitură artistă constituie materia unei cărți de vădit rafinament: Zidirea (1978, reeditare întregită 2004). Eseistul cu imaginație glosează vioi despre "construcția" prin limbaj; termenul "zidire", străvechi, îi pare mai elocvent: "O adevărată construcție impune
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
medievale franceze și germane; ecouri se semnalau la noi, anterior, la Eminescu, mai târziu la Emil Botta, la Virgil Gheorghiu ori la uitatul Simion Stolnicu. Spaimă și vacuitate, premoniții și peregrinări în absurd, un subliniat demonism și coșmare, acestea și felurite neo-simbolisme configurează un cadru constrictiv, anxios. Prin cetate mișună șobolani; realul inculcă aprehensiuni, nimeni necunoscând Calea. Totuși, Țara lui Ieronim e "țară sfântă". Deasupră-i: "un cer cu îngeri și cu păsări și cu sfinți". La picioarele unei nimfe (în Inima
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
repere de mentalități rustice; li se adaugă un fel de mag enigmatic, orb, pe nume Row. Nordul lui George Vulturescu nu e nordul geografic, ci un septentrion interior implicând frig, nămol, urlet de lupi, vânt negru și mai ales aprehensiuni felurite. "Nordul este o pâclă, zice Ion"; "Nordul te alege: urlă!"; "râul de Nord" e "un fluid / în care se ridică trombe de reflexe"; "Nordul în care ești este / Nordul tău"; A vedea în Nord este un act religios"; "Nordul este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de acest tip, le descalifică moral. Lovituri perverse te pîndesc la tot pasul, atît de bine camuflate încît nici nu știi de unde vin. Soluția e să fii modest și să înghiți ce ți se servește. Laboratoarele vanităților inter-potențate pregătesc mereu felurite sur prize. Am citit ultima carte a lui Nassim Nicholas Taleb, intitulată inspirat Antifragil. Într-adevăr nu poți lupta eficient împotriva dezordinii, a arbitrariului și incertitudinii, a umi linței chiar, decît nemaifiind fragil, cîștigînd în putere prin ridicarea spiritului și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
banilor și al puterii. Oameni buni, salvați-vă sufletele, cît mai puteți! Probabil însă că nu o vor face, iar sistemul, încet-încet, îl va marginaliza pe cel care a "defectat". Unii încear că să pună batista pe țambal, alții construiesc felurite scenarii, în care nu cred nici ei. Ba că Turcescu joacă teatru, ba că e impostor, ba că e un măscărici și servește nu știu ce interese obscure în interesul nu știu cui și dorind să se răzbune pe nu știu cine, ba că e prăbușit
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
respirația își încetineau ritmul, iar împietrirea se răspândea cu iuțeală, cuprinzând măruntaiele continentului. Sub această magie neagră, trupul alb al Europei se prefăcea în stană de piatră. Se prăvălea în verdele ierbii, iar pe corpul ei se puneau a mișuna feluriți gândaci. Și, totuși, inima ei a refuzat înmărmurirea, continuând să pompeze sânge în vene. Așa a fost posibil să fie întreținut focul lăuntric. Treptat, din trupul ei, au început a se desface bucăți din încremenire, iar, odată cu ele, să se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se scufundau meleagurile noastre, ignoranța continua să prospere. Înfuleca pe nemestecate din sufletele și mințile oamenilor simpli de prin aceste locuri. Să nu facem totuși greșeala de a reduce apaticele domnii fanariote numai la căpușarea și parazitarea țărilor române de feluriți venetici împotriva cărora s-a ridicat Tudor Vladimirescu. Au existat și principi luminați care au promovat reforme complexe. Așa a fost cazul lui Constantin Mavrocordat, care a abolit șerbia, ori a lui Alexandru Ipsilanti și Scarlat Calimach, care au reorganizat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
avea să devină decât o chestiune de timp. Putem discuta și de un imbold rus în construcția statului modern după modelul francez. Astfel s-a înființat un aparat funcționăresc la care a avut acces boierimea mică și mijlocie prin preluarea feluritelor dregătorii. Putem fi îndreptățiți să vorbim de o formă incipientă de democratizare care s-a produs în țările noastre. Bineînțeles, una cu un impact limitat atât timp cât Adunarea Obștească, puterea legislativă, a rămas în mâinile marii boierimi. Așa a apărut însă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Să îndrăznim a ne uita spre izolare nu doar ca la o cortină, dar și ca la un iconostas. În spatele lui s-a ascuns altarul unde s-a înfăptuit miracolul românesc. Catapeteasma a ferit enigma mioritică de privirile hămesite ale feluritelor imperii. Elementele naturale, dublate de anumite realități sociale, au indus un caracter limitativ pentru spațiul nostru. Această restricție ne justifică de ce pământurile românești au fost un punct de interferență între diverse puteri aflate în expansiune. Dar mai ales, ne arată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să-l alunge în zadar din minte. Așa că aștepta răbdător să fie lingușit de boieri pentru că avea scoase la mezat câteva isprăvnicii și moșii... Acești ranchiunoși și becisnici erau mușterii lui cei mai statornici. În lăcomia lor fără de margini, agoniseau felurite dregătorii și proprietăți chiar dacă nu le erau de niciun folos. Se împopoțonau cu diverse zapise domnești ce mărturiseau despre multele lor moșii și isprăvnicii 55. Tronul și chiar capul lui vodă depindeau de grăsimea peșcheșului. Trebuia să-l facă să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]