1,521 matches
-
ca și poziții și curente filosofice, sociologice, estetice exprimând toate „fețele” veacului al XX-lea: de la Henri Bergson la Jean-Paul Sartre, de la Ludwig Klages la Theodor Adorno, de la Max Scheler la Edmund Husserl, de la Emil Staiger la Roger Garaudy, de la fenomenologie la existențialism, de la marxism la spiritualismul catolic. Chiar dacă nu toate punctele de vedere au darul de a convinge, ele suscită interes, impun reanalizări. Menționând că „asimilarea temelor schopenhaueriene se produce la Eminescu într-un mod cu totul personal”, exegetul exagerează
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
informații, se repede la ziarele adunate, vrînd parcă - scrie Drabkina - să le parcurgă dintr-odată. În același timp, roagă să i se trimită „150 de jurnale și reviste rusești, germane, englezești și italiene, (plus) două tomuri de Marx și Engels, Fenomenologia spiritului și știința Logicii de Hegel”. Nu se inventaseră încă buletinele de „sinteze”, de care beneficiază conducătorii de azi. Reîntors la Kremlin, Lenin manifestă aceeași voință de recuperare și în treburile restante. Din 2 octombrie pînă în 16 decembrie 1922
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
60, se ocupă de lumea contemporană, ca și cel din 1980, Umbrele nopții, înfățișând, moralizator, drama unui sculptor român exilat în Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973) până la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca părți constitutive ale unei „fenomenologii narative a spiritului românesc”; ele ilustrează o „literatură cu program”, teoretizată în diverse studii și articole, pe o linie oarecum protocronistă, „idee” perimată astăzi, dar de mare actualitate în anii ’70-’80. Scriitorul urmează și o altă filieră, ortodoxist-mistică și
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
în două volume intitulate Teologie și estetică și Ipostazele artei. O altă carte, Biserici și mănăstiri ortodoxe (1988), ilustrează aceleași teze despre perspective inter și transdisciplinare: teologie dogmatică, istoria artelor, culturii și civilizației, poietică, părinții Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă (2001), conține în mare toate teoriile lui D. despre roman și natura specifică a epicului. SCRIERI: Visele au contururi precise, București, 1963; Culorile sângelui, București, 1973; Gib I. Mihăescu, București, 1973; Adevărul retorului Lucaci, București, 1977; Umbrele nopții, București
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
București, 1982; Speranța București, 1984; Depărtarea și timpul, București, 1986; Sacrificiul, București, 1988; Biserici și mănăstiri ortodoxe, București, 1988; Istorie și valori, București, 1994; Prelegeri de estetica ortodoxiei, I-II, Galați, 1996; Istoria literaturii daco-romane, București, 1999; Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă, București, 2001. Repere bibliografice: D. Micu, „Visele au contururi precise”, CNT, 1963, 24; Zaharia Sângeorzan, O reconstituire mediocră, CRC, 1973, 49; Popa, Dicț. lit. (1977), 189; Virgil Cândea, Chipul interior al trecutului, LCF, 1978, 18; Sultana Craia, Întoarcerea fiului
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
a fost redactor la „Scânteia tineretului” (1966-1968) și la „Luceafărul” (1968- 1970). S-a stabilit în 1970 în Germania, unde și-a continuat studiile. Între 1970 și 1976 a urmat la Universitatea Tehnică din Aachen studii de filosofie (specializare în fenomenologie), romanistică și comparatistică. Din 1976 este lector și cercetător la Universitatea Liberă din Berlin, în cadrul Institutului de Filologie Romanică, unde predă limba și literatura română și literatură comparată. În 1977 și-a susținut doctoratul la Heidelberg, sub îndrumarea lui Walter
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
ale criminalității sociale promovate de orânduirile marxist-utopice, spre a le reda cu o minuție și o exactitate proprii individualității. El este un excepțional poet al cruzimii, întrucât există o corespunzătoare poezie, iar atitudinea sa față de cruzimea considerată în autonomia, în fenomenologia ei, garantează modernitatea operei sale, în măsura în care modernitatea în sine poate alcătui o valoare. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Camera de alături, București, 1968; Ostinato, tr. Marie-Thérèse Kerschbaumer, Frankfurt, 1971; ed. (La Cellule des libérables), tr. și pref. Alain Paruit, Paris, 1971; ed.
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
mai multe tipuri de texte. Putem vorbi, o dată cu democratizarea lumii, despre democratizarea cărții, și poate nu e Întîmplător că majoritatea cărților grele din cultura europeană au apărut În perioade de ascensiune a ideilor politice totalitare: În vremea lui Napoleon apare Fenomenologia spiritului (1807), Heidegger scrie În anii 1930, Lacan Începînd cu aceiași ani ’30... La fel de interesantă este deplsasarea scrisului, din pagină - acolo unde rămîne - În mediul virtual, acolo unde are soarte vorbei private - spre deosebire de cea publică, acuzată de criticii logocentrismului). Tinerii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
puternice consecințe, pentru că, astfel definit, stilul este marca textului care permite anihilarea principiilor genericității și al convenienței. Există În acest punct o interferență, pe care Jacques Rancière nu o discută poate pentru că nu intra În atribuțiile tratatului de față, cu fenomenologia. Se știe Îndemnul lui Husserl - mergeți drept la lucruri! - care caracterizează fenomenologia ca „știință riguroasă”, fundamentată printre altele pe principiul epoche-ului, al suspendării percepției (un concept altminteri stoic). Epoche-ul prescrie exact ceea ce prescrie și privirea absolută a stilului: a vedea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
principiilor genericității și al convenienței. Există În acest punct o interferență, pe care Jacques Rancière nu o discută poate pentru că nu intra În atribuțiile tratatului de față, cu fenomenologia. Se știe Îndemnul lui Husserl - mergeți drept la lucruri! - care caracterizează fenomenologia ca „știință riguroasă”, fundamentată printre altele pe principiul epoche-ului, al suspendării percepției (un concept altminteri stoic). Epoche-ul prescrie exact ceea ce prescrie și privirea absolută a stilului: a vedea lucrurile În ele Însele, detașate de rețeaua afectivă În care ele intră
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fantasmează cît pentru cinci Penthouse-uri - ca eșanjismul, sodomia, blow-job, ca să nu mai vorbim de felație și cunnilingus, pigmenți răsăriți adesea brusc la capătul unor paragrafe de nimic prevestitoare, lipsiți de veșmînt metaforic. Directețea descrierilor lubrice contribuie În fapt la o fenomenologie a conștiinței sexuale de care, crede Houellebecq, scriitorii se tem și-o livrează În diverse ambalaje. El renunță la ele aproape cu totul. De exemplu: “Seara, venea acasă atît de obosită Încît nu mai avea putere să facă dragoste, și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Încerca să propun două ordine de criterii prin care autoficțiunea să poată fi izolată și recunoscută ca atare. Primul se referă la modul de apariție a eului, al doilea la modul de funcționare a limbajului autoficțiunii. Trebuie Început cu o fenomenologie a eului În autoficțiune. Nu orice scriere la persoana I e o autoficțiune, și asta ține seama nu numai de protocolul nominal, convenție strict formală. Eul autoficțiunii nu are interior, este un sîmbure gol. El este În mod explicit irepresibilitate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se oprește după 1973, criza se adîncește În jurul lui 1980; structuralismul devine steril, la fel și muzica serială abstractă, laolaltă cu muzica ușoară franceză, la chanson franșaise, primul fiind Înlocuit de o gîndire tot mai politică sau de derivații ale fenomenologiei, apoi de pragmatismul teoriilor culturale, iar a doua Înghițită de jazz-ul, pop-ul și rock-ul anglo-saxone. Pe de altă parte, anticomunismul sau liberalismul n-au reușit să-și găsească voci carismatice. Nici Furet, nici Aron, al căror succes
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adevărat sisific de a deplasa locul sensului din transcendență, negată, În el Însuși. Blanchot a fost contemporan cu Noii Romancieri, congener cu Beckett (doar cu nu an mai tînăr). O Întreagă gîndire a sfîrșitului Îl continuă astăzi, mai ales În fenomenologie. Fără să-l uite, Însă, literatura contemporană l-a lăsat să reprezinte o epocă astăzi terminată: cea a modernității al cărei voluntarism ajunsese să fie pus doar În propria lui slujbă, a continuării propriei agonii. Noii Romancieri au reușit remarcabile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
narator, ocazia de a retrăi primele emoții de spectator - filmul devine un test de viață, reperul În funcție de care ceilalți sunt judecați, borna de la care ceilalți, spectatorii, pot fi Înțeleși de narator, conținutul reprezentatabil al conceptului de lume. Tanguy Viel face fenomenologie: quand je le visionne avec des amis, pourvu que ce soit la première fois pour eux, alors je les regarde du coin de l’oeil, je surveille leurs attitudes, c’est comme un miroir de moi, dis-je en moi-même, ma
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acesta nu este privit ca un atentat absurd la libertatea umană sau la sensul vieții. Moartea, la personajele lui Jean Rouaud, este una - oximoronul trebuie luat ca atare - efemeră: moarte-accident, moarte vaccinată, moarte vie, brodată de pânza infinită a vieții. Fenomenologia morții, desprinsă din literatura romancierului francez, este una În care moartea intervine În conștiința martorului doar printr-o modificare, nu neapărat și, de fapt, aproape deloc dureroasă, produsă asupra vieții acestuia. Mătușa (“la tante”) naratorului din Les Champs d’honneur
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cere să știi spațiile barbiliene? Sigur, Patul lui Procust sau Ultima noapte de dragoste... sunt romane ok, nimeni nu ne Împiedcă să le citim. Îmi amintesc Însă că, În liceu, prin Camil Petrescu am ajuns la teoria fluxului conștiinței, la fenomenologia husserliană și la vitalismul bergsonian. Nu era mai normal să fi ajuns aici pe altă filieră, prin Proust? (Unde mai pui că Husserl e una, Bergson, alta, că, dacă tot conectăm literatura la gîndirea epocii, de ce n-am conecta-o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
panoramă a contribuțiilor românești în estetică. Aceasta e considerată filosofie aplicată la artă și literatură și, mergând pe urmele lui Blaga, după care arta nu poate fi gândită la nivelul ei cel mai înalt decât prin filosofie, H. abordează simultan fenomenologia artei și sistematica sau filosofia acesteia. Astfel, în Metapoetica reunește informație și interpretare pentru a defini principiul intern și universal al organizării artei și, totodată, pentru a susține, prin sistemul dedus, „metateoria”, adică „știința generală a artei” - o sinteză de
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
dincolo de indivizii ce se nasc și mor. La fel sunt și cunoștințele științifice și credințele religioase, cu instituțiile și ritualurilor lor. În secolul al XIX-lea filosofia istoriei, potențată intens de HEGEL, semnala conștiința individuală doar ca un element al Fenomenologiei Spiritului Filosofia științei, care s-a dezvoltat mult în secolul XX odată cu „teoria teoriilor științifice”, a adus în prim-plan realitatea ontică și dinamismul istoric al științelor, în corelație, pe de o parte, cu limbajul supraindividual, iar pe de altă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
poziția de „el” și poate fi studiat științific, dar mai ales poate fi caracterizat, de obicei, prin dialogul dintre „eu” și „tu”, dintre „noi”; - perspectiva persoanei a doua (tuă este mai puțin comentată de cognitivism, dar a fost abordată de fenomenologie și existențialism. E vorba de relațiile interpersonale intime, duale, dintre „eu” și „tu”, care presupun apropiere și interpătrundere reciprocă. Multe dintre sensurile eului interferează cu cele ale sinelui (selfă și acesta a avut o carieră filosofică, mai ales în înțelesul
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cerebrală a diverselor funcții, interesul pentru trăsăturile faciale ca expresie a caracterului omului se restrânge treptat, în paralel cu declinul portretului. La vremea lor însă, ideile lui Gall erau atât de importante încât Hegel le-a comentat pe larg în Fenomenologia Spiritului (1807Ă. Cercetările de fisiognomie în tradiția inițiată de Lavater continuă și în prezent, mai ales în școala franceză, care se consideră urmașă a lui Sigaud. De exemplu, Spinetta (1987Ă ia în considerare aspectul general al feței, fruntea, nasul, maxilarele
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
grupul Esprită. S-au mai semnalat școli personaliste la Cracovia (prin Ingarden, profesor al lui Karol Wotiek, viitorul papă Ioan Paul al II-leaă și la Praga. Personalismul a pătruns, explicit sau implicit, și în Germania, la filosofii de orientare fenomenologică. Fenomenologia lui Husserl pune accentul pe conștiință, subiect și subiectivitate, fără a comenta persoana, deoarece nu imaginează raportarea „față în față” a indivizilor umani. În ultima perioadă în care tema alter-ego-ului a devenit centrală, Husserl (1994Ă a dezvoltat ideea unei „intersubiectivități
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
comenta persoana, deoarece nu imaginează raportarea „față în față” a indivizilor umani. În ultima perioadă în care tema alter-ego-ului a devenit centrală, Husserl (1994Ă a dezvoltat ideea unei „intersubiectivități transcendentale”, fără a face apel la conceptul de „persoană”. Totuși, în cadrul fenomenologiei unii autori au analizat tema persoanei. Cel mai pregnant a făcut-o Max Scheler, care, pe bună dreptate, este considerat „personalist”. În lucrarea sa fundamentală Etica materială a valorilor Scheler reia principalele teme ale lui Kant, pe care încearcă să
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
identitatea și ansamblul acesteia, mediată prin sine și cultură. Ea se articulează în prezent tot mai mult cu doctrina sinelui (selfă, cu care însă nu se poate confunda de vreme ce aceasta implică trăirea subiectivă directă, experiențială, precum și conștiența nemijlocită, în sensul fenomenologiei. Psihologia narativă a persoanei este, poate, nivelul cel mai global și exterior al exprimării acesteia, care nu exclude, ci pretinde și alte nivele și perspective. Ea este tot mai mult invocată în psihopatologia persoanei (Phillips, 2005Ă. Direcțiile actuale ale psihologiei
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
tradiția eului și a conștiinței de sine, care vizează și integrează intențional lumea. Tradiția filosofică a conștiinei de sine s-a reafirmat în secolul XX, de exemplu prin opera lui Jaspers. Prima jumătate a veacului a fost dominată însă de fenomenologia lui Husserl, care punea accentul pe tradiționala conștiință și pe eu, nefolosind explicit conceptele de „sine și „persoană”. Această fenomenologie a sinelui le preia în mare parte, și anume: intenționalitatea în sensul de vizare intențională a lumii și a propriului
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]