1,523 matches
-
Unamuno, Le sentiment tragique de la vie, Gallimard, Paris, 1937. A. Schopenhauer, Sie Welt als Wille und Vorsfellung. Mai exact spus, psihologia se constituie ca „domeniu epistemic” despre persoana umană, iar psihopatologia ca un „discurs epistemic” despre anormalitatea acesteia. C. Enăchescu, Fenomenologia Nebuniei, Editura Paideia, București, 2003. C. Enăchescu, Tratat de psihologie morală, Editura Tehnică, București, 2002. C. Enăchescu, Tratat de igienă mintală, Editura Polirom, Iași, 2004. P. Accoce; P. Rentchnick, Les nouveaux malades qui nous gouvernent.? P.P. Negulescu, - Destinul omenirii, vol
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
abisale cum crede Blaga, fiindcă deplasările de populație și lipsa unor orașe-state explică în mare parte situația 379. Determinarea filozofiei imanente a limbii Între analizele concepțiilor filozofice antice și moderne, B l a g a își exprimă opiniile și în legătură cu fenomenologia (numită de el fenomenologism). Ca efect al determinării formei abstracte a esenței fenomenelor conștiinței, fenomenologia întrunește aprecierea gînditorului român, dar, prin reducerea filozofării la investigarea unei singure probleme, este considerată o inadmisibilă îngrădire ("deci-mare") a problematicii filozofice 380. Oprindu-se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
parte situația 379. Determinarea filozofiei imanente a limbii Între analizele concepțiilor filozofice antice și moderne, B l a g a își exprimă opiniile și în legătură cu fenomenologia (numită de el fenomenologism). Ca efect al determinării formei abstracte a esenței fenomenelor conștiinței, fenomenologia întrunește aprecierea gînditorului român, dar, prin reducerea filozofării la investigarea unei singure probleme, este considerată o inadmisibilă îngrădire ("deci-mare") a problematicii filozofice 380. Oprindu-se asupra lucrărilor lui Martin Heidegger, el constată o "dezesperantă" monotonie în revenirea perpetuă asupra cîtorva
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dar, prin reducerea filozofării la investigarea unei singure probleme, este considerată o inadmisibilă îngrădire ("deci-mare") a problematicii filozofice 380. Oprindu-se asupra lucrărilor lui Martin Heidegger, el constată o "dezesperantă" monotonie în revenirea perpetuă asupra cîtorva idei inițiale. În plus, fenomenologia apropie prea mult filozofia de filologie, mărginindu-se la a da indicații pedante în legătură cu semnificația cuvintelor. În aceste circumstanțe, fenome nologismul cu spiritul lui "anticonstructiv" nu poate fi începutul unei noi mișcări filozofice, ci, mai degrabă, un moment final al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a400 este dominată de sistemul lui G. W. Fr. H e g e l, dar el convertește spirala filozofului german în cerc și modelul triadic (teză-antiteză-sinteză) în unul tetradic (temă-antitemă-teză-temă) în care extremele se ating 401. Dintre lucrările lui Hegel, Fenomenologia spiritului, pare a-l fi atras în mod deosebit pe Noica 402, dar formația sa include și elemente din alte sisteme, de la cele antice, pînă la cele contemporane. Sub raport ontologic, gînditorul român este însă tributar în mod deosebit concepției
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
spirit, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Enciclopedia științelor filozofice, Partea a treia: Filozofia spiritului, Humanitas, București, 1996 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Enciclopedia științelor filozofice, Partea întîi: Logica, Editura Academiei, București, 1962 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, 1965 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Prelegeri de istorie a filozofiei, Editura Academiei, București, vol. I-II, 1963-1964 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Știința logicii, Editura Academiei, București, 1966 Heger, Klaus, La linguistique et sa place parmi les
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o notă extinsă din Originea românilor, vol. II) și, apoi, Iorgu Iordan (Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, Editura Academiei, București, 1962, p. 89-103). 117 În germană, Sprache corespunde atît lui limbaj, cît și lui limbă. 118 Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, l965, p. 108. 119 Ibidem, p. 197-198. 120 Ibidem, p. 248. 121 Ibidem, p. 276 ș. u. 122 Adeziunea lui Coșeriu la teoria hegeliană este enunțată explicit în paginile lucrării sale Die Geschichte der Sprachphilosophie von
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în sine și pentru sine și, de aceea, ea pare a nu fi o posesiune omenească". 361 Aderența sau neaderența generalizată la aceste idei nu reprezintă un aspect relevant din acest punct de vedere. 362 Vezi, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, 1965, p. 108 și 276. 363 Eugeniu Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 21-23. 364 Vezi, pentru aceasta Lucian Blaga, Opere, vol. X, p. 574-575. 365 Nici esteticul nu se reduce, de altfel, la procesele intropatice. 366
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
casa lui Schlick, în decembrie 1929: „Fizica - spunea Wittgenstein - vrea să stabilească regularități; ea nu se interesează de ceea ce este posibil. De aceea, chiar și atunci când este complet dezvoltată, fizica nu dă o descriere fenomenologică a stărilor de lucruri. În fenomenologie este vorba întotdeauna doar de posibilități, adică de sens, nu de adevăr și de falsitate.“62 Unei cunoștințe din ultimii ani ai vieții, care l-a întrebat de ce a revenit la filozofie în 1929, Wittgenstein i-a dat un răspuns
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
constituie prin difuzarea pe baza imitației a comportamentului actorilor percepuți ca dominanți și care impun reprezentările cele mai favorabile poziției lor: ei stabilesc regulile jocului care să ducă la o reproducere a acestuia. Avem astfel de-a face cu o fenomenologie a câmpului ca rezultat al acțiunilor strategice, pe de o parte, dar și al presiunilor izomorfe, pe de altă parte. Managerii organizațiilor din industria confecțiilor care produc pentru export În sistem lohn constituie, la nivel cognitiv, o categorie distinctă ce
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
orientarea istorică, conformă poziției sociale a individului, a semnificațiilor subiective asociate acțiunii, mai precis a mijloacelor și scopurilor. El funcționează, spune Bourdieu, „ca o matrice a percepțiilor, evaluărilor și acțiunilor” (Bourdieu, 1977:95). Termenul apaține lui Wrong (1961). Într-o fenomenologie a sociabilității, pe baza studiilor empirice realizate, D. Sandu concluzionează că „[...] relațiile, Încrederea generalizată și toleranța tind să acționeze segmentar, să Își structureze tipuri sociale specifice” (2003:127); aceasta dă substanță diferenței teoretice cu care operăm Între conformarea instituțională generalizată
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
înainte, să ne apropiem poporul în punctul în care el este filosoful". Pe căi diferite, Berkeley, Rousseau, D. Hume și Kant au formulat interogații cu privire la puterea rațiunii. Cel care va îndrepta însă o critică virulentă împotriva Luminilor va fi Hegel (Fenomenologia spiritului, Partea a VI-a). Principalele sale reproșuri vizau sectarismul și abstractizarea: sectarismul, întrucât filosofii Luminilor ar fi operat o împărțire irefutabilă între rațional și irațional (obscurantism și religie), incapabilă să conceapă raționalitatea în acțiune în cultura religioasă; abstractizarea, pentru că
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a știut dintotdeauna. Surpriza, uimirea sa e una specifică: ea are loc nu sub regimul unei straneități, ci sub cel al unei familiarități, al unei intimități (chiar dacă ocultată, în primul moment, de o senzație a bizarului și a neașteptatului). O fenomenologie a percepției artistice care, pentru poietică, nu poate fi obiect decît în măsura în care este și facere artistică, ar putea fi nuanțată în acest sens: artistul "vede-lumea-cu-ochii-uimiți-ai- unui-copil", adică o percepe conform unui mecanism analogic care o deformează, dar această imagine deformată
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
individual (delincvență, marginalizare socială, moarte datorată supradozei sau prin suicid, transmiterea unor boli infecțioase - SIDA, HVC - sau reemergența TBC), familial și social. Drogurilor „tradiționale” - alcool, tutun - li s-au adăugat alte categorii de droguri ca heroina, cocaina, canabisul etc. Datorită fenomenologiei dependenței de droguri, cât și diversității factorilor care o determină, abordarea acestui fenomen complex trebuie să se facă dintr-o perspectivă globală și integrată, cu 3 niveluri de bază în actualitate: • reducerea cererii; • reducerea ofertei; • cooperarea internațională. Este, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
utilizeze termenul de comunitate, datorită conotației acestuia de integrare și solidaritate. Ultimele două paradigme se situează la nivel microsocial, dar oferă explicații extrem de utile pentru înțelegerea comunității. Psihologia socială, curentele și paradigmele integrate ei sau înrudite cu ea interacționism simbolic, fenomenologie, etnometodologia analizează simbolurile comunitare, atitudinile, percepțiile, modelele de interacțiune și se axează mai ales asupra proceselor de comunicare, negociere, interacțiune. Aplicațiile asupra comunității încadrate în paradigma psihologiei sociale, sunt interesate fie de modele de interacțiune și simboluri, fie de percepții
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de oarecare durată. Tradiția rezistenței intelectuale și civice era complet absentă. Scriitorul a fost și a rămas totdeauna cu guvernul, în primul rând din motivele salariale amintite. A operat, apoi, pe scară foarte largă, șantajul de diferite tipuri (problema și fenomenologia sa ar merita studiată cu atenție) el continuă, de fapt, și azi din plin sub forma dosarelor dar și, din lipsă de perspectivă istorică, mitul situației ireversibile. Se poate cere însă unei întregi literaturi să nu mai scrie, să se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Pavlov. El folosește pentru prima dată termenul psihopatologie experimentală și accentuează rolul experimentelor pe animale pentru înțelegerea patologiei umane. Psihopatologia experimentală este orientată studiului comportamentului patologic experimental sau studiului experimental patologic. Psihopatologia fenomenologică își are rădăcinile în filosofia germană. Influența fenomenologiei a determinat două direcții principale în psihopatologie. Prima direcție este cea a lui Jaspers K. (apud Hoeksema, S.N., 1998)11 în care psihopatologia este descrisă ca ocupându-se de ceea ce trăiesc bolnavii, de analiza stărilor sufletești, încercând să le descopere
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
tulburări hidroelectrolitice, carențe nutriționale grave. D. Factori de mediu (psihosociali): > carențe afective grave; > hospitalism de orfelinat. E. Cauze necunoscute încă (30-50%). 5.4. Tulburările psihice la copil și adolescent 5.4.l. Tulburări de comportament Din punct de vedere al fenomenologiei clinice de manifestare, se împart în două categorii: A. Tulburări de comportament neepisodice, când acestea se înlănțuiesc, trec una din alta și aproape că nu le poate fi sesizat începutul; nu au caracter de boală, ci pur și simplu un
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Desire in Narrative . Narațiunea este abordată în asocierile ei cu deconstrucția de Jacques Derrida în La loi du genre , J. Hillis Miller în Line și Barbara Johnson în The Critical Difference: BartheS/BalZac. Narațiunea este studiată în relația ei cu fenomenologia de Dorrit Cohn în Transparent Minds: Narrative Modes for Presenting Consciousness in Fiction sau cu rasa de Edward Said în Culture and Imperialism , Henry Louis Gates Jr. în Thirteen Ways of Looking at a Black Man și Homi K. Bhabha
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
să reconcilieze Atena și Ierusalimul. Pe acest drum al Ileității, al unei alterități nerostite, dincolo de Eu și Tu, își situează Raluca Bădoi tentativa de restituire a unei împreună reflecții asupra subiectivității și limbajului, înscrisă în demersul contemporan filosofic și de fenomenologie a religiosului al unor autori precum Janicaud, Greisch sau Stéphane Habib. Calea eu-lui se comunică, dar niciodată integral, alunecarea "cuantică" între rostire, nerostire, rostire incompletă, indicibil și tăcere constituind tot atîtea grade de înțelegere a limbajului lévinasian, pe care autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în lirica stănesciană), ambele apărute în 2003. Cu un limbaj prețios și o hermeneutică ostentativă, S. pare să aibă în atenție, mai mult decât anterior, exercițiul diversității metodelor de interpretare - de la decriptarea, în linia Bachelard - Durand, a simbolurilor imaginarului până la fenomenologie, fără să omită referiri la alchimie, cosmologie, ontologie etc. -, și nu o nouă lectură de ansamblu a operei. Pe de altă parte, criticul dialoghează polemic cu detractorii lui Nichita Stănescu, încearcă să explice mecanismele „clasicizării premature” și ale „mitizării” poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
mai subtilă a „explicării” și „dezvăluirii” este „încifrarea” și „încriptarea”. Dublul sensibil al acestui vertij teoretic este poezia, cu pulverulența semnificațiilor și ambiguitățile sale creatoare. Relația dintre poet și gânditor este abordată de I. printr-un „discurs oblic” - strategie proprie fenomenologiei sacrului -, care presupune circumscrierea obiectului prin învăluirea sa în cercuri hermeneutice succesive. Schizomorfia teoretică heideggeriană a „gândirii” și „numirii” - avatar al angoasei existențiale - se resoarbe, astfel, în certitudinea calmă a „chemării” pascaliene a sacrului, care împacă neliniștile și tensiunile existențiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
e același: "Noul J. l. continuă în general programul vechi cu excluderea aspectului popularizant. Pornind de la punctul actual el va străbate literatura istoric, problematic și critic, în viziune sferică, mergând până la valorile universale și până la un concept despre lume prin fenomenologia artistică." G. Călinescu publică aici eseurile: Istoria ca știință inefabilă și sinteză epică, Universul poeziei, Poezia "realelor", "Domina Bona, Marino și Gongora etc. 1949 Trei nuvele; note de călătorie: Kiev, Moscova, Leningrad. G. Călinescu e ales membru al Academiei Române, director
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se adaugă alții, unii dintre cei mai obscuri. În 1846 scriitorul își propunea să publice o "bibliotecă universală", în a cărei secție filozofică găsim anunțați pe Platon, Aristot, Bacon, Descartes, Spinoza, Locke, Leibniz, Wolff, Berkeley, Hume, Kant, Fichte, Schelling, Hegel (Fenomenologia Spiritului, Enciclopedia științelor filozofice). Autodidacticismul lui Eliade mai are drept consecință tratarea cu ușurință a celor mai grave probleme, trecerea neașteptată de la idei de bun-simț la cele mai nebune teorii. Când scotea Gramatica, în 1828, știind mai puține, scria ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dar se oprește mai ales asupra omului corupt. Până acum, de fapt, am folosit termenul „corupție” și am vorbit despre ea: studii, cercetări, rapoarte și analize se concentrează, în mod evident, asupra corupției și rămân cel puțin la suprafața unei fenomenologii despre omul corupt. Riscul - după cum știm - constă în faptul că științele sociale, ținând cont de abordarea de valori, restituie o viziune morală neutră despre corupție. A conduce reflecția de la corupție la omul corupt, are indubitabil avantajul de a demonta convingerea
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]