KorAP: Find »[drukola/base=feri & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...514 >

12,837 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

te temi tu, dragul meu Anton, am putea să facem chiar schimb de chestionare. Chiar crezi că asta e ideea? Că... Încerca să găsească un cuvânt potrivit. Că e vorba despre tine și inhibițiile tale? Nu, te rog, termină. Își feri urechea de limba pe care o uitasem acolo ca să alung aerul solemn al situației. Răspunsurile tale servesc unui scop, dacă nu ți-ai dat seama Încă. Îl ajută pe Froehlich să descifreze mai bine comportamentul uman - ceea ce sper că le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Se pare că, declară expansiv, mulțumit că e stăpân pe situație, această femeie, Wilms, are un dosar atât de gros. Cuprinse o fâșie de aer cu indexul și degetul mare. Și așa o să ai și dumneata, tovarășe, dacă nu te ferești, contiunuă plesnind masa cu palma. L-am Întrebat politicos dacă șeful lui Îi Împărtășea punctul de vedere. — Adică doamna inspector Manetti. Sau v-a trimis inspectorul Wickert? — Manetti? Diels cântări cuvântul. Wickert? repetă colegul său. S-au uitat unul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
am mulțumit pentru ospitalitate. Apoi am băgat cheia În yală și am plecat. O oră mai târziu am ieșit În lumina orbitoare la sud de cimitirul lângă care locuiesc. Sub picioarele mele, metroul zgomotos Își continuă drumul În lumea subterană, ferindu-se de lumină. Pe maidanul unde fusesem jefuit cu câteva seri În urmă, Chérie alerga În cerc, fascinată de un capriciu În care se complăcea. Un ziar și o pătură zăceau lângă frunzișul des. Chiar când mă gândeam să iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
smocuri de păr care-i Încadrau capul stăteau vâlvoi și, ca toți bătrânii, nu era bărbierit la fel de meticulos peste tot. Pe alocuri Își lipise bucăți de hârtie igienică pe fața ruginită. Am Încercat să le dezlipesc, dar domnul Vogelsang Își feri chipul și arătă spre ușa mea - degetele Îi tremurau și buzele, de asemenea. — Vezi-ți de treabă, Knisch. O chiurasă face plecăciuni doar În fața superiorilor. Și adăugă indignat, de parcă asta ar fi avut legătură cu ceea ce spunea: Data viitoare ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

a șușoteală. Suntem pe cale să discutăm despre migrenele lui taică-meu. — Alex, n-a avut el azi toată ziua o migrenă de aproape că nu mai vedea de durere? Face o pauză ca să se asigure că el n-o aude. Ferească Dumnezeu s-audă ce gravă îi e starea, s-ar împotrivi zicând că-i o exagerare. — N-o să meargă săptămâna viitoare să-și facă analize, să vadă dacă n-are vreo tumoare? — Da? — „Aduceți-l încoace“, a zis doctorul, „o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
și înțelegătoare, de-mi vine să le iau pe toate la gâtuit!) - nici nu știu ce-i ăla mersul, Dumnezeu să-i binecuvânteze. Așa că o iau la fugă. Mamă, și ce mai fug! Asta după ce am stat vreo două minute cu ea, ferindu-mă încontinuu - două minute din timpul meu prețios, deși, nu mai departe decât cu o zi în urmă, medicii îi vârâseră sub cămașa de noapte (așa mi-am închipuit eu faza până să-mi amintească mama de „cuțit“, de cuțitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mă sfătuia mama. „Ia vezi dacă așa o să obții ceva, băiețelul meu strălucit.“ Oho, și cât îmi mai dădeam silința! Cât mă mai izbeam de pereții bucătăriei! Domnul Tărâță-Încinsă! Domnul Dă-Cu-Curu-De-Pământ! Domnu Sare-Bâzdâc! Iată poreclele pe care le-am dobândit! Ferească Domnu’ să se uite careva chiorâș la tine, Alex, viața lui nu mai face nici doi bani! Domnul Are-Mereu-Dreptate-Și-Nu-Greșește-Niciodată! Ne vizitează Morocănosul, Unul din Cei Șapte Pitici, Tati! Ei, Hannah, Frate-tău, Posomorâlă, Ne-a Onorat Cu Prezența Lui În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Crimele comise nu-i tulbură mai mult decât o simplă indigestie! Iar eu, eu îndrăznesc să pun la cale o poantă un pic mai ușchită, și pe deasupra în vacanță - iar acum nu mi se mai scoală! Adică, vreau să spun, ferească Sfântu’ să rup eticheta de sub saltea, pe care scrie „Ruperea etichetei se pedepsește conform legii“ - ce-or să-mi mai facă atunci, or să mă pună pe scaunul electric? Îmi vine să urlu când mă gândesc ce mică mi-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

mare cochetă, flirtează Întruna. Nu-mi place să bârfesc, chiar deloc, știți doar, căci consider că nu e bine, dar se pare că Sophie e mereu Încurcată cu mai mulți bărbați decât ar trebui. N-ar fi rău să te ferești de ea. —Marci, ne-am căsătorit acum patru săptămâni. Nu cred că o să se dea la un proaspăt căsătorit, i-am spus, deloc Îngrijorată. —Să nu crezi că dacă sunteți căsătoriți, asta o să o oprească pe Sophie. Ea se Încurcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, de păreau să se mărească văzând cu ochii, rozalindu-se mai mult de fiecare dată. Când termină, buzele ei arătau ca doi cârnăciori durdulii de cocktail. Chestia asta este genială. Portar, să te ferești! Dumnezeule, sper că sunt foarte stridentă, nu? Tinsley Începuse să se dea la puști, la propriu. La momentul acela, se distra, cum Îi plăcea ei să spună, cu portarul ei de optsprezece ani, sus-menționatul Nicky, dar și cu puștiul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

copilul morți. Poți să stai și să te uiți cum îi ucide lumea. Te uiți cum soția îmbătrânește și devine tot mai plictisită pe zi ce trece. Te uiți cum copiii descoperă toate lucrurile de care ai vrut să-i ferești. Drogurile, divorțul, conformismul, boala. Cărțile, muzica și emisiunile cuminți. Distracția. Da, așa îți vine să le spui oamenilor ăstora cărora le-a murit copilul: n-aveți decât! Simțiți-vă vinovați! Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de presă. Să trec prin câteva role de microfilm. — Vezi să nu te uite Dumnezeu acolo. Să nu crezi că, dacă Duncan a murit, ai scăpat de treaba aia cu copiii morți. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar ferește-te și de vorbele cele blestemate. După cum aflu din microfilm, în 1983, în Austria, la Viena, o asistentă medicală în vârstă de douăzeci și trei de ani i-a administrat o supradoză de morfină unei bătrâne pe moarte. Femeia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
consideră că un criminal este prea periculos ca să fie lăsat în libertate. Sau numai ca să dea un exemplu. Sau ca să se răzbune. Bine, sistemul nu e perfect. Dar măcar nu e arbitrar. Helen își duce o clipă mâna la ochi, ferindu-și privirea, apoi ia mâna și se uită la mine, zicând: — Și cam cine crezi că mă sună să-mi dea comenzi? O sună guvernul Statelor Unite? — Uneori, zice ea. În general, e vorba de alte țări, țări de toate felurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

aruncă spre el un colț de privire dojenitoare, clintindu-și puțin capul în interiorul albului polar ce-i dă un aer de prințesă. Degetele actorului împăturesc febril ziarul, să-l poată ține mai comod, în timp ce se îndeasă cu umărul în fereastră, ferind pagina de privirea vecinei. Ei nu, au înnebunit! murmură, ridicîndu-și gulerul hainei de blană, să nu simtă răceala geamului. Altă lovitură! Fața relaxată a femeii, de prințesă fără griji, a cărei piele fină, bine întinsă și rumenă te trimite cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
colț, urcînd cele cîteva trepte, spre ușa biroului, în vreme ce Mihai rămîne locului, ciulind urechea spre sală. Deși, cu vreo săptămînă în urmă, și-a promis să nu vadă nimic din spectacol pînă la vizionare, bagă totuși capul printre ușile batante, ferind puțin draperia plușată. Pe scenă, regizorul execută în liniște cîțiva pași calmi, explicînd, prin gesturi, cum ar vrea să iasă mișcarea, în timp ce actorii îl privesc cu atenție. Mihai se retrage încet, să nu facă zgomot. Dă colțul și urcă cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Doina voia neapărat să te întîlnească, probabil să-i dai o invitație. Hai pe la teatru să-ți iei invitațiile pentru premieră; directorul tocmai le semna. Ies amîndoi din hotel și pornesc spre teatru, întorcîndu-se mereu cu spatele înainte, să se ferească de fulgii tot mai deși, învăluiți de vînt. Nu vrei să citești? arată secretarul literar cu vîrful pantofului o revistă "Actualités roumaines" aruncată pe marginea aleii, sub un arbust, pe care vîntul o răsfoiește nervos. I-o fi scăpat blondei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să cadă cu zgomot în furcă, ar fi auzit-o pe Maria Săteanu, la celălalt capăt, scăpîndu-și un "porcule!" printre buzele subțiate, cu toate că atunci cînd interceptează convorbirile se abține cît poate, să nu se dea de gol prin vreo vorbă, ferindu-și chiar și răsuflarea precipitată de graba cu care scoate aparatul și-l pune în priza de lîngă noptieră imediat ce aude sunînd telefonul, sau cînd își dă seama că se vorbește la telefon. "Uite, nu mai am de ce să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în pace cu toate aranjamentele tale! Te pomenești că nu-ți mai convin! explodează Paula. Și te rog nu mai vorbi așa tare spune domol. Radu face un pas spre ea, o înșfacă de braț și-o duce lîngă fereastră, ferind perdeaua, arătîndu-i viscolul de afară: Ce-ai zice dacă ai fi tu acolo, în viscol, departe? L-aș da Dracului pe acela care trebuia să vină cu mașina înaintea mea îl înfruntă cu calm Paula -, iar dacă n-aș avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se întoarce să mai ia o bucată de hîrtie împăturită, privește într-acolo: bărbatul se agită, spunînd tot felul de nimicuri, cu urși, vrăbii, căței și altele, numai să înghită copiii ce au în gură, în vreme ce femeia, țîfnoasă, și-a ferit puțin scaunul, semn că-i întoarce spatele, lăsîndu-l să se descurce. De proști nu trebuie să-ți fie milă. Lazăre, mă uimești! șoptește fata. Mă uimești tu, care studiezi Astronomia chiar și pe viscol rîde încet Lazăr. Asta-i soarta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
începe o conversație cu amîndoi, pe limba lor, convertindu-le imediat plînsul în zîmbete cu întreg șirul de dinți mici dezgoliți. Afară, Lazăr și țăranul taie pe rînd trunchiul unui stejar mai subțire. Țăranca și tatăl copiilor caută pe sub zăpada ferită cu piciorul, reușind cu greu să adune cîteva ghinde. Merg apoi în bucătărie, cer un cuțit și le curăță de coajă. Le prăjesc eu; dumneavoastră mergeți la copii spune femeia, făcînd un semn cu capul spre sală, unde băieții, de cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
degetul mijlociu și arătător, ca din întîmplare, doar să-l simți, și-l strîngi de mai multe ori, dar numai ca o atingere. Dacă se întărește, e timpul să treci mai departe; cobori sărutul de pe gît pe piept; dacă poți, ferești sutienul cu buzele, să poți sorbi mamelonul, și-o faci mult, pînă te roagă ea să treci mai departe..." Gura lui Mihai stă deja pe sînul Mariei, sorbindu-l pînă simte cum palmele femeii, ridicate în aer și rămase în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fata asta?! De ce-a venit?! Din dragoste? Poate, florile... Și-atunci, toată comportarea ei, ciudată de-a dreptul, din clipa cînd am întrebat-o... Prea repede mi s-a dăruit și prea violent a reacționat cînd, vrînd s-o feresc de un eventual necaz... Ia stai! Nu cumva... venise tocmai ca să aibă necaz, ce?, nu i-ar conveni o căsătorie cu un inginer?... Stupid!" Sare din scaun și începe să se plimbe, oprindu-se mereu lîngă ferestre, să potrivească mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și stătusem la Vicențiu pînă la prînz... Mama însă era total schimbată; zăcea pe canapea într-un fel de inconștiență, cu privirea pierdută; abia auzea ce-i spun; doar zîmbea uneori... Seara nici n-a coborît la masă; parcă se ferea de mine..., apoi traistele cu alimente, lemnele de foc..., primul om pe care l-a căutat cînd am fost dată afară din facultate a fost Theo, cel cu care rămăsese să se certe un tînăr frumos, înalt, cu o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

Da, asta ești - un violator!... Nenorocitule! Nenorocitul dracului... O, Doamne! Ura colora vocea profesorului ca cerneala turnată în apă. Ecoul spuselor sale mai dăinuia încă în compartimentul prăfuit, emanând val după val de agresivitate. Eram șocat. Prea șocat să mă feresc de ochii lui holbați și de buzele care împroșcau venin, prea șocat să mai spun ceva. Era evident că profesorul se schimba sub ochii mei, iar schimbarea afecta și natura poveștii sale. Era limpede că aceasta nu exista de una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
ce dorește povestitorul. Nu scobesc după sensuri ascunse, nu caut dincolo de aparențe după profunzimi „psihologice“ pe care, de fapt, eu însumi le-am pus acolo, printr-un șiretlic al minții mele. Îmi place să spun lucrurilor pe nume... Nu mă feresc să zic cioroi sau negrotei ori să descriu cum un armăsar din ăsta futăcios își vâră scula lui purpurie, mare cât toate zilele, în gaura căscată și sângerândă a curului unei biete fătuci albe, frumoasă și delicată ca o floare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]