2,319 matches
-
1. b. Locul desfășurării acțiunii Trecerea de la generic la derularea propriu-zisă a filmului se face prin fondu, mijloc de punctuație filmica, ce delimitează în mod clar genericul de momentele acțiunii cinematografice. Întrucât da informații referitoare la raportul dintre real și ficțional 34, genericul de film are același rol că și afișul de teatru, iar fondu-ul care desparte cele două lumi (realul de ficțional) este echivalentul cortinei de teatru.35 În filmul lui Arrabal, fondu-ul se deschide în imaginea panoramarii
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în mod clar genericul de momentele acțiunii cinematografice. Întrucât da informații referitoare la raportul dintre real și ficțional 34, genericul de film are același rol că și afișul de teatru, iar fondu-ul care desparte cele două lumi (realul de ficțional) este echivalentul cortinei de teatru.35 În filmul lui Arrabal, fondu-ul se deschide în imaginea panoramarii 36 cimitirului. Cameră pleacă apoi în travelling 37 pentru a se opri asupra planului mediu al părții ștăngi a unei mașini. Farul din
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
principali și cel al creatorului filmului, nume care îi face recognoscibili în lumea realului, identitatea lor nonficțională și precizarea că vor fi prezenți în film, deci își vor schimba statutul, actorii contopindu-se cu personajele, regizorul-creator, devenind demiurg al lumii ficționale. 35 "Le rideau dit, par să présence, l'absence même, absence constitutive de tout désir et de toute représentation (théâtrale ou autre). Telle la bobine que l'enfant décrit par Freud faisait disparaître et réapparaître comme pour évoquer la présence
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
punct comun: suferința. Jenică găsește alinarea în scris compune poeme despre insule fantastice unde boala și suferința nu există. Trăiește cu iluzia că se va vindeca într-o zi. Incursiunile sale în imaginar, ,,trecerile dincolo" se relaizează prin intermediul scrisului. Universul ficțional pe care-l creează este de fapt spațiul dezirabil în care vrea să trăiască. Naratorul notează la prietenul său ,,diversitatea subtilă și admirabilă a visului"9. Un alt text, publicat de Blecher, în revista Frize In-Mix-Fix, aduce în prim plan
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
prin excelență. Statutul de creator al lui Blecher se justifică prin asumarea într-o manieră proprie a ,,paratopiei constitutive" a propriului său discurs literar realitatea ca irealitate, el-ul topic un exterior întunecat, macerat de boală ca el-ul nomad, ficțional o vizuină luminată. Paratopia lui Blecher se reduce astfel la doi termeni societatea și spațiul literar irealitatea imediată. În tremenii lui Maingueneau, paratopia este atât lucrul de care trebuie să te eliberezi prin creație, cât și lucru pe care creația
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
necesitatea interpretării textului literar din perspectivă interdisciplinară. Tablourile lui Edvard Munch și Salvador Dali, și nu numai, devin ,,oglinzi de legitimare" a textului blecherian. Nu în ultimul rând, o analiză completă a textului literar trebuie să aibă în vedere ,,nivelurile ficționale"174 ale textului sau ceea ce teoria literară numește mise en abyme. Textul vorbește despre el însuși prin aceste ,,niveluri ficționale". În cazul lui Blecher, ,,lumea" și mesajul textului se reflectă în halucinațiile, viziunile și scenariile onirice pe care le are
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
legitimare" a textului blecherian. Nu în ultimul rând, o analiză completă a textului literar trebuie să aibă în vedere ,,nivelurile ficționale"174 ale textului sau ceea ce teoria literară numește mise en abyme. Textul vorbește despre el însuși prin aceste ,,niveluri ficționale". În cazul lui Blecher, ,,lumea" și mesajul textului se reflectă în halucinațiile, viziunile și scenariile onirice pe care le are personajul. Acestea vorbesc, în fapt, despre ceea ce însuși textul enunță: drama unui eu captiv într-o identitate nedorită. În afara identității
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la Wassily Kandinsky, și nu numai, care recreează lumea din imagini izvorâte din interior. Natura, în cazul lui Kandinsky, nu este decât mijlocul prin care artistul își dezvăluie lumea spirituală. O reprezentare grafică a creatorului de lume, care zămislește universul ficțional ce se naște din interiorul său, o identificăm în tabloul lui Frantisek Kupka, The Novelist pictură reprezentativă pentru întreaga operă expresionistă. De altfel, valoarea acestei picturi a fost recunoscută, devenind emblematică pentru poetica pe care o exprimă. Într-adevăr, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Iași, Institulul European, 2007. 170 Dominique Maingueneau, ,,Lumea operei", în op .cit., p. 215. 171 Ibidem, p. 216. 172 Dominique Maingueneau, ,,Oglinzi de legitimare" în op. cit., p. 218. 173 Dominique Maingueneau, ,,Oglinzi indirecte" în op. cit., p. 223. 174 Dominique Maingueneau, ,,Nivelurile ficționale" în op. cit., p. 228. 175 Ibidem. 176 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 19. 177 Max Blecher, Vizuina luminată. Jurnal de sanatoriu, ed. cit., p. 12. 178 Nicolae Manolescu, op. cit., p. 74. 179Søren Aabye Kierkegaard, ,,Formele acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
din care să rezulte clar că psihanaliza deschide posibilități de cercetare a operei unui scriitor total precum Camil Petrescu. Deocamdată, ne mulțumim să observăm că "oglinda este disponibilă", secvență metaforică prin care Starobinski valida oportunitatea metodei într-un anumit context ficțional. Iar Serge Doubrovsky este cel care stipulează avantajele oferite de o atare grilă de lectură. Dacă opera literară este produsul imaginației și afectivității unui scriitor, dacă acesta își trăiește plenar existența în interiorul cărții, atunci ce altă cale decât cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai ales în romanul Patul lui Procust la nenumărate comparații, ca o încercare de racordare a ficțiunii sale în real. De foarte multe ori, comparația include elementul acvatic și, contrar intenției, efectul narativ este invers: în loc de o conversie a "lumii ficționale" la realitatea concretă se resimte o glisare a povestirii către imaginar. Am precizat deja avertismentul dat de Doubrovsky, de a nu se comite imprudența de a confunda fictivul cu imaginarul. Pentru C.G. Jung, conceptul de imaginar stă în strânsă legătură
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
că explicația își are originea chiar în reprimare. Cine își refulează Anima renunță, voluntar sau nu, la o anumită componentă a propriului psihic, își repudiază imaginea ideală pe care sufletul său a proiectat-o asupra unei femei. Interpolând în opera ficțională conceptul de imaginar, care, între altele, se definește ca o formă de manifestare a gândirii indirecte, ajungem la ipoteza că actul creator înseamnă, la Camil Petrescu, renunțarea la Eros. Cu intenția de a-și desăvârși jurnalul, Fred Vasilescu sacrifică sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
adus suficiente argumente pe această temă în paginile anterioare. Să reamintim doar că prietenii și colegii lui Camil Petrescu au văzut în donquijotism o principală trăsătură a omului pe care l-au cunoscut, o stare intimă, pe care o transferă ficțional și măștii sale romanești care este Ladima. Așadar, ca o explicație complementară a comportamentului exterior al membrului de la "Sburătorul" citind cu nervozitate, megaloman la o primă impresie, se alătură aspectul, mai luminos moral și deatic, al unui idealist și perfecționist
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lămuririle sunt de obicei zadarnice."301 Garanția de autenticitate și atenuarea convenției caracterului fictiv al gestului inițial au determinat, se pare, respectiva trimitere în afara-textului. Este o retorică, aparent tipic realistă, ce urmărește să creeze iluzia realității și să întemeieze ficțional opera (subiect/intrigă, personaje, decor, instanță narativă). Stricto senso, deosebirea dintre ceea ce, îndeobște, se numește "real" și ceea ce reprezintă mit/legendă/ficțiune (depinde de context) o sesizează cititorul experimentat. "...orice element transversal, orice fapt ce stânjenește acțiunea, orice notă secundară
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pronumele de conivență și făcând referire la o scrisoare pe care se presupune că cititorul ar cunoaște-o. Cititorul trebuie că e familiarizat, îl însoțește, ca să zicem așa, pe narator în trecerea dinspre "exterior" către "interior" pătrunzând progresiv în lumea ficțională. Tipul de text, care a suscitat maximum de interes și variate interpretări, tentative de a-l denumi/redefini, este cel existent în subsolul paginii. Analizând structura romanului Patul lui Procust în succesiunea materială a secvențelor, constatăm tocmai acest numitor comun
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sensul că accesul narativ și vizual al cititorului este brusc oprit de un "zid" al inacesibilului, al neimplicării, asemeni atitudinii personajelor din tablourile lui Manet, Berthe Morisot sau Gustave Caillebotte 363. Privirea nu se mai îndreaptă ca filtrată spre lumea ficțională, ci o denunță și renunță. Edificator este fragmentul care relatează reacția eroinei după moartea lui Fred: "Totuși pe doamna T. n-am putut-o întâlni decât peste o jumătate de an, la începutul lui iunie. A doua zi după incinerarea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Petrescu, au concluzionat că un autor obsedat de luciditate, autentic și de cazurile exemplare de conștiință nu poate avea nimic în comun cu meandrele inconștientului. Aserțiunea e doar în parte valabilă, multe dintre teoretizările eseistului nu se regăsesc în registrul ficțional al operelor sale. E suficient să amintim de doctrina anticalofilă, fervent susținută în eseul Amintirile colonelului Grigore Lăcusteanu și amărăciunile calofilismului ca și în subsolul romanului Patul lui Procust, dar care nu se poate susține la nivel stilistic în beletristica
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de registruw. Dar ce s-ar fi întâmplat cu avizorii protectori ai purității moralei socialiste dacă Luca Pițu ar fi desenat porțiuni din imaginea farului de la "Leningrad" (aflat nu departe de clădirea Bursei) deplasând legenda dinspre informația referențială spre una ficțională (prin asociere cu un text semnat de Jarry sau cu celebra Prose du Transsibérien a lui Cendrars, de exemplu). Și asta pentru că dincolo de construcția convențional-simbolică, aspectul plastic (stâlpul care pătrunde o serie de ambarcațiuni purtând forme feminine evidente) este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
introjecțiejjjj, dacă nu cumva o intersecție a lor. În fapt, pentru o înțelegere adecvată asupra actelor de limbaj (și a limbajului actanțializat) din spatele "lumii lui Pițu" (în mod evident decalată față de cea a avizourilor din Flota Fantomă păzitoare a imaginarului ficțional), trebuie să pornim la o călătorie în inefabilul Pays du Tendre. Dacă vreți să intrați în holonul discursului savant, trebuie să comparați două hărți, una desenată din perspectivă terestră (pentru pedestrașikkkk), cunoscută drept Carte du Tendre, alta pentru marineri și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
o parte sunt atribuite unei surse cu pregătire intelectuală diferită de cea a locuitorilor din Froggy-Gallilandia, chiar dacă apar ici și colo erori lingvistice și conexiuni bizare pentru un personaj frecventând medii culturale cu oarece pretenții. O fi oare vreo pro-creație ficțională, pe care un respectabil doctor a trebuit s-o "andoseze" după 1990, "strâns cu ușa documentului scris", în mod public, pentru a proteja un pacient cu galoane chinuit de "delir fabulator în formă agravată"? Aici trebuie să mă despart de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
engleză din 2010, București, Editura For You). Dacă am indica și lucrări mai aplicate, am intra sub zodia erudiției inutile. În colecția EFIGII au apărut: In honorem Elvira Sorohan Coordonatori: Bogdan Crețu, Lăcrămioara Petrescu Adrian-Dinu RACHIERU Romanul politic și pactul ficțional Theodor Codreanu în imaginarul criticii Ediție îngrijită de Lina Codreanu Maria CHEȚAN Ștefan Aug. Doinaș Ipostaze ale operei: evocări, proză, teatru, aforisme Carmen-Ecaterina CIOBÂCĂ Lucian Blaga et ses versions en français : figures de style et traduction Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de a nu capitula, asemănându-se prin încăpățânarea cu care întorc spatele morții. Un alt mod, doar simbolic, de a evada este povestea, vraja poveștilor pe care domnul Ferne le țese pe clapele pianului său la Saint-Martin, satul-ghetou, sau magia ficțională a lumii geniilor repovestite de bătrâna Aamma Houriya pentru tinerii de la Nour Chams. Căci nimic nu era mai fascinant decât istoria începutului lumii, a paradisului pierdut din tradiția orală a celor două civilizații. Esther și Nejma vor rămâne, atât timp cât răul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
recunoaște ineficiența măștii ("Sabia cade. Lucitoarele lucruri./ Memoria./ Căința./ Dar dacă/ acest chip împietrit nu este al tău?"), Carmelia Leonte nu-și refuză nicicum voluptatea acoperirii, a dezvelirii prin acoperire, procedeu atestat în literatura noastră încă din vremea primelor ieroglife ficționale. Într-un loc, poeții-mânuitori abili ai măștilor, dar și potențiali vraci, mântuitori ai iluziilor astfel întreținute sunt invocați tocmai pentru a justifica preferința pentru o atare formă a alterității interioare: "Dumnezeul măștilor și al iluziilor/ dansează./ Pare un demon care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu realitatea este aceea de a le formula în termeni de iluzie referențială (Compagnon: 1998, 127), pe linia lui Roland Barthes, care vorbea despre efect al realului sau, douăzeci de ani mai târziu, Toma Pavel, teoretician în ale cărui lumi ficționale textele literare nu [mai] descriu stări de lucruri care le-ar fi exterioare; totul este regizat, încât în afara textului nu înseamnă decât efectul înșelător al unui joc de iluzii. La nivelul mitului, regăsim aceeași schemă tridimensională: semnificantul, semnificatul și semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Se află în derulările lor narative suficiente detalii care să-l includă pe autor în galeria romanticilor (deopotrivă europeni și americani), însă există, concomitent, și o doză vizibilă de unicitate ce subliniază, indubitabil, originalitatea lui Edgar Allan Poe. Întregul decor ficțional se mulează pe un motiv dominant, asemenea mănușii pe degetele întinse perfect. Este vorba despre motivul morții, față de care autorul a avut, se pare, o fascianție bizară și care merită o discuție separată. Analizînd obsesia morții la Poe, Liviu Cotrău
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]