54,757 matches
-
Cu toate că Brăila nu s-a ilustrat întotdeauna ca un centru științific și cultural asemănător altor orașe ale țării, ca Iașiul și Clujul, de pildă, totuși aici, printr-o insondabilă alcătuire a naturii, a peisajului și a atmosferei specifice, a plămădirii ființei umane, în tainicele ei structuri spirituale și morale, s-au creat căile de afirmare a "rasei brăilene", a numeroșilor oameni care au întrupat în mod exemplar inteligența, cugetul și simțirea românească. In literatură, scriitorii și publiciștii brăileni se afirmă încă
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
întrețină futilitatea asta își consumase ea toată bruma de minte. O prostie, o mare prostie aprecia ea acum. Cum o uriașă prostie fusese și fuga ei de trecutul său românesc, dorința ei să-și ascundă numele, să se lepede de ființa ei de altădată așa cum te-ai lepăda de o haină ponosită, în care ai cunoscut umilințe fără număr. (Mereu folosea comparația asta când voia să exprime raporturile ei cu patria-mamă și cu sine însăși cea de atunci!...). Toată această încercare
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
de știre Amarul rod al vieții, putred, cu gust de lacrimi și țărînă." Poetul român a avut și el totdeauna un acut sentiment al fragilității lumii, versurile lui dintre Pașii profetului (1921) și Nebănuitele trepte (1943) excelând în exprimarea disperării ființei, care nu-și mai simte înrădăcinarea organică în lume. Bântuit de spaima existenței, poetul și omul Blaga vede erosul ca pe o exaltare vitalistă și, în plus, ca pe o salvare de îmbătrânire și moarte. "Și azi, dintr-odată, neașteptat
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
a lărgit" (Schimbarea zodiei) Iubirea e pentru el putere cosmică, "ardere" (vezi poezia cu același titlu), adică topire în marele tot. în acest cadru, femeii iubite i se închină laude, imnuri, căci ea e o întrupare absolută a lumii, este "ființa", "pumn de lumină" (Ardere), "văpaie" ce incendiază iarba prin care trece (Domnițele), zeiță, consubstanțială cu natura, identificându-se cu vegetația (Dumbrava roșie). Fiind de natură divină, ea este misterioasă, ermetică, e numită Runa, este una din minunile "corolei de minuni
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
cu deliciu, sorbiți din ochi de toată suflarea casei. Un neastâmpăr perfect explicabil se înstăpânea pe familia gata de drum; în tramvai sau troleibuz, îmbrânciți dar fericiți, membrii ei schimbau priviri complice savurând dinainte voluptățile către care tindeau cu toată ființa lor. Apoi, în sala de cinema, ce mai vânzoleală la căutatul și găsitul locurilor (adesea ocupate de intruși: de aici supărări și vociferări repede mușamalizate de stingerea luminilor)! Anunțat de marea stemă comunistă a țării cu raze rotindu-se în jurul
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
îndepărta, uneori cu totul, de realitatea cărții. Cea dintîi privilegiază pînă la absolutizare istoria și politicul în defavoarea literaturii. Departe de a fi însă o cronică, și încă una politică, Refugii este un roman. O ficțiune. O poveste cu și despre ființe imaginare dintr-un spațiu imaginar. Acțiunea este plasată în trei localități - un sat, Măgura, și un oraș de provincie, Rîul Doamnei, cu nume fictive, inexistente în realitatea toponimică a României, și capitala București, aceasta însă într-o prezentare foarte epurată
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
rece și într-un limbaj mai tehnic, ea nu este un personaj creditabil. Ioana aparține, și aparține integral, galeriei de personaje perturbate din care se compune lumea acestui roman extraordinar și profund care este Refugii. înfățișate prin confesiunea-relatare a unei ființe deraiate. Rolul privilegiat al personajului Ioana Olaru a contribuit probabil esențial, oricum într-o mare măsură, la crearea confuziei dintre vocea naratorului și vocea autorului, uneori chiar a confuziei dintre Ťmesajulť cert al poveștii unuia și Ťmesajulť presupus al celuilalt
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
și trup, nici a lumii din jur. Evaluările ei sînt mai curînd rezervate, de nu și un pic mizantropice. Dezechilibrul ei are altă sursă decît Ťbovarismulť și se manifestă diferit. După datele din roman, Ioana Olaru este mai curînd o ființă dedublată, poate chiar una maladiv dedublată. O ființă scindată, ambivalentă, care trăiește, concomitent și paradoxal, în două sau mai multe planuri, iar acestea sînt autonome, poate și etanșe unele față de altele. Nu se investește cu adevărat în nimic, nu arde
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
ei sînt mai curînd rezervate, de nu și un pic mizantropice. Dezechilibrul ei are altă sursă decît Ťbovarismulť și se manifestă diferit. După datele din roman, Ioana Olaru este mai curînd o ființă dedublată, poate chiar una maladiv dedublată. O ființă scindată, ambivalentă, care trăiește, concomitent și paradoxal, în două sau mai multe planuri, iar acestea sînt autonome, poate și etanșe unele față de altele. Nu se investește cu adevărat în nimic, nu arde, nu se consumă nici măcar pe rugul pasiunilor erotice
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
și în plan lingvistic. Și e, foarte probabil, tot o expresie a dedublării. Nimeni, pînă la Augustin Buzura, și nici după el, nu a sondat atît de adînc și cu atîta curaj estetic abisurile și amploarea ravagiilor dedublării și ambivalenței ființei într-o lume ea însăși purtînd pecetea unei psihopatii generalizate. Proba acestui curaj este, în primul rînd, construirea întregului roman pe suportul unui personaj atît de ambiguu cum este Ioana Olaru, foarte transparent în fiecare dintre planurile existenței, dar în
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
în draci și se îmbogățește ilicit. Se scapă deasupra nevoii" și ajunge să o ducă mult mai bine decît fratele lui ,harnic, grijuliv și chiabur". Născuți cu anomalii genetice sînt și Spînul, dar și Gerilă, Flămînzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă, ființe deosebite, văzute ca niște monștri caraghioși, de care eroul Harap-Alb rîde, în totalul dispreț al drepturilor handicapaților. Ce-ar avea de zis despre toate astea raportorul Parlamentului European Pierre Moscovici și comisarul pentru Extindere Olli Rehn? Sau cum ar reacționa
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
ca o moară stricată în cutia mea craniană numai sacul ăsta cu pleuri sună în mine și la orice mișcare mă taie mă umple pe dinăuntru de sînge Da. Numai memoria mea îmi mai aduce aminte că sînt încă o ființă umană Oho. Durerea Ce mai rămîne din memoria mea de femeie umblată printre oameni în lume ce mai rămîne după ce sfînta treime a morții mă tăvălește prin sare și mă linge ca o cățea care-și linge cățeii apoi trece
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
pe față cu ape ca o mască. Florentina era în fotografie cu Domnul care încă trăiește. Nu am memorie, am doar amintiri. Pun un disc cu ora exactă, ca un balsam muzical. }in în mână ochiul calului Sfântului Gheorghe, prima ființă care a văzut Balaurul mort. Beau apă cu o pornire bruscă, ce survine liniștii dinainte de zguduirea Pământului. Iată, am fost în Grecia. Luna apuse, lăsînd ușile norilor vraiște A suta mia oară intru în cameră cu o ceașcă de cafea
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
Noi suntem de tine!/ Gloria Tibi, Domine!/ Dă-mi, Doamne, credința/ Și puterea iubirii/ Care mângâie!” (Gloria Tibi, Domine!). Versurile lui Baki Ymeri pot fi asimilate unor ofrande pe altarul iubirii, avându-și izvorul în cele mai profunde straturi ale ființei, fruste și persuasive. Octavian Mihalcea Referință Bibliografică: EXTAZ ȘI MEDITAȚIE - Octavian Mihalcea / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1872, Anul VI, 15 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
ghimpilor / IL SILENZIO DELLE SPINE. Autoarea consideră poezia drept punct de referință fundamental, un fel de stea polară călăuzitoare, căci vocea poeziei este unica ce rămâne înainte de tăcere, atunci când cuvintele comune nu mai izbutesc să întrupeze expresia sensului pro-fund al ființei și tentativei noastre de a ne confrunta cu lumea. Poezia din acest florilegiu ne este oferită în accepția sa cea mai înaltă, ca maximă purtătoare de semnificație, instrument de cunaștere, radar ce ne poate relaționa cu „divinul” din noi. Viorela
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
simplă dorință-rugăciune-conjurare. Poezia salvează viața este un adevăr în care Viorela Codreanu Tiron crede cu tărie, definind ast-fel caracterul taumaturgic al poeziei. Cu condiția însă de a avea conștiința că poezia înțeleasă în acest fel, nu este ceva exterior ființei noastre, ci ceva ce se află înlăuntrul nostru, ca și cum ar face deja par-te din noi. Este partea „magică” din noi ce se cuvine a fi descoperită sau redescoperită. Astăzi mai ales, cu deosebită urgență, întrucât pare să zacă ireversibil
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
flori-de-colț/ încrustate pe sufletul meu/ ce plânge după nostalgia fulgilor/ și a zăpezii dintâi“ (Tainică amintire). Există mereu un filon elegiac de amintire leopardiană și eminesciano-nichitiană în același timp al compenetrării între stihiile universului cosmic, în versiunea lor antropomorfică, și ființa poetei:„Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine?/ Cui îi pasă de sălciile ce mă plâng,/ de râul ce se aruncă în lac,/ unde plutește umbra mea/ mână în mână cu imaginea ei în apă
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
non sensul de logi-că, instinctele cele mai joase de aspirațiile cele mai înalte, existența microcosmosului uman drept centru al unei realități inexplorate de existența noastră la marginile unui univers fără frontiere.. Poezia Viorelei Codreanu Tiron vrea să facă din noi ființe capabile de a ne trăi propria singurătate fără să ne refugiem în spatele unor bariere ocrotitoare, tot atâtea autoamăgiri susceptibile de a ne face și mai slabi și mai singuri decât suntem: „Numai nesfârșitul dans al luminii/ n-am reușit să
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
nu doarme niciodată!/ Și-atunci/ ...m-am întors în somnul pietrei/ și-n mine,/ în uitare și-n aduceri aminte,/ ascunzându-mă în miezul muntelui/ unde ochii ce privesc,/ nu pot pătrunde! “ ( Ceea ce nu știai...). Vrea să facă din noi ființe apte să-și asume suferința și disoerarea și mai ales dureroasa dar exaltanta unicitate, fără să recurgem la fel de fel de balsamuri și surogate. În fine poezia din acest florilegiu ne vrea pe deplin umani. Ne salvează de vid, căci ne
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > DOMNIȚA NEAGA - NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEȚII” DE ELENA BUICĂ Autor: Domnița Neaga Publicat în: Ediția nr. 2173 din 12 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ființele inteligente au fost înzestrate cu abilitatea de a alege și cu posibilitatea de a dispune de o voință liberă în a alege: „Ți s-a pus în față, omule, binele și răul, viața și moartea. Alege!” ( Deuteronom 30: 15)... Și
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
colbul amintirilor... „Merg jur-împrejur,/ O odaie necunoscută,/ O fereastră mică,/ Poarta în fața ei...// Pe pervaz păsările,/ Cântă neîncetat/ Piu-piu și fug/ Zburând./ Oare nu mă cunosc,/ Că aici sunt străin...” (Pribegie). Iar registrul simțirilor odată instaurat, acesta devine obligatoriu pentru ființa în sine, se permanentizează și este vizibil din toate unghiurile posibile. Consecvența acționează ca primă lege existențială a fizicii, metafizicii, extrafizicii, metarmofizicii, intrafizicii... „Dacă ai dorință, deschide fereastra,/ Privește câmpul care a devenit mireasă,/ Citește grădina ta, mult colorată,/ Fiindcă
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
Profesor Toma Leoveanu, este clar impresionantă: „Sunt conștient că noi, medicii, trebuie să plătim pentru acest joc permanent de-a viața și de-a moartea. Este ceva deasupra noastră. Cred că Dumnezeu este în noi, oamenii”. Personal, subscriu cu întreaga ființă acestor rânduri remarcabile. Realizez faptul că mă aflu în fața unei descrieri amănunțite a carierei încununate de succes aflându-se în completarea unei personalități demne de întregul respect. Timp în care, totusi, astfel cum se întâmplă îndeobste cu oamenii de valoare
DANIEL MARIAN DESPRE CU CREDINŢA CĂ VOI ÎNVINGE , AUTOR PROF.DIR. DR. COL.(R) TOMA A. LEOVEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380669_a_381998]
-
din momentul prezent spre „ne-timpul și ne-spațiul” pregenezic, spre care aspiră și de care este absorbit. Valoarea artistică ridică lirica dorcesciană deasupra oricărei teme abordate, deasupra oricărei strategii stilistice și chiar deasupra declaratului ideal nirvanic al autorului. Poetul „ființei întru Ființă” scrie la înălțimi amețitoare. O dovedește, prin motivație, arhitectură și expresie, chiar și cea mai recentă piesă a acestei originale construcții poetice. Intitulată, fără echivoc, Avatar (scrisă și publicată în ianuarie, 2016), nenumerotată însă, precum cele două poeme
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
prezent spre „ne-timpul și ne-spațiul” pregenezic, spre care aspiră și de care este absorbit. Valoarea artistică ridică lirica dorcesciană deasupra oricărei teme abordate, deasupra oricărei strategii stilistice și chiar deasupra declaratului ideal nirvanic al autorului. Poetul „ființei întru Ființă” scrie la înălțimi amețitoare. O dovedește, prin motivație, arhitectură și expresie, chiar și cea mai recentă piesă a acestei originale construcții poetice. Intitulată, fără echivoc, Avatar (scrisă și publicată în ianuarie, 2016), nenumerotată însă, precum cele două poeme cu același
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
morale a lumii, agresate de un intrus. Intriga declanșează o acțiune fără precedent, absolut posibilă, însă, în logica avatarurilor. Discursul narativ din prima parte a poemului se axează, așadar, pe evidențierea unui eveniment simbolic: anihilarea rapidă și necruțătoare a gnomului - ființă mediocră, subterană, captivă, dezvoltată haotic într-un univers compromis, dezorientată în „mâzga” existențială, fără acces la sublim, care forțează, în stupiditatea sa, granițele culturii. Există o incontestabilă disproporție între atacul umil și grandoarea ripostei. În mod obișnuit, o asemenea inserție
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]