12,882 matches
-
în mod deliberat fără Pseudo-) în anii „apostolici sau postapostolici”. Începând cu lucrările lui Stiglmayr 202 și Koch203 (sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului XX), primele care au arătat într-un mod absolut convingător dependența autorului Numelor divine față de filozofia neoplatoniciană, în general, și de cea a lui Proclus, în special, dovezile în favoarea unei datări târzii a acestui corpus misterios s-au înmulțit. E de-ajuns să amintim contribuțiile lui F. Müller, G. della Volpe, R. Rocques, M. Schiavone, S.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-lea; autorul pare să nu cunoască terminologia trinitară din scrierile lui Athanasie, Vasile, Grigore din Nazianz și Chiril al Alexandriei. 2. Dimpotrivă, tema principală dezvoltată în aceste scrieri, transcendența Dumnezeului treimic față de lume, ar face din ele o apologie a filozofiei creștine împotriva păgânismului. 3. La obiecția lui Ipatie al Edessei, ce refuza să recunoască vechimea corpusului în fața monofiziților, care o susțineau, Stăniloae răspunde: scrierile lui Dionisie n-au avut o circulație foarte răspândită până în secolul al VI-lea, din pricina caracterului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cele trei puncte esențiale ale controversei, și anume: importanța științei profane pentru mântuirea omului, rugăciunea inimii, vederea luminii dumnezeiești și deosebirea dintre ființa lui Dumnezeu și energiile Sale. În deplin acord cu Palamas, Stăniloae susține inferioritatea științei profane, inclusiv a filozofiei, față de învățătura Duhului Sfânt. În opinia sa, există, pe de o parte, o știință intelectuală, al cărei motor principal este rațiunea omenească, și, pe de altă parte, o știință spirituală, transmisă omului prin har. Prima este naturală, iar a doua
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în teologie s-a produs o ruptură între speculația teoretică și viața propriu-zisă. „Speculațiile teoretice separate de acțiune și neangajând viața și-au trăit traiul.” E timpul ca teologia să-și regăsească vocația holistică, pentru a împrumuta un termen din filozofia științei, adică să nu se mai lase fragmentată între o episteme seacă, scolastică și un pietism sentimental, lipsit de susținerea dogmatică. Cum ar trebui să răspundă Biserica celor trei exigențe? „Să-L trateze pe Dumnezeu ca Dumnezeu, nu ca pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tendențios afirmațiile lui Daniélou, politizând oarecum afacerea. Garrigou-Lagrange, de pildă, reproșează acestei „noi teologii” că încearcă să „relativizeze” și să „subiectivizeze” noțiunea de adevăr (care nu mai este adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului și a cărei supremă expresie rămâne ontologia tomistă, o filozofie a acțiunii, inspirată din lucrările lui Blondel 247. Scandalul declanșat și întreținut de acești tomiști vexați, pe de o parte, de articolul lui Daniélou, iar pe de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
teologii” că încearcă să „relativizeze” și să „subiectivizeze” noțiunea de adevăr (care nu mai este adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului și a cărei supremă expresie rămâne ontologia tomistă, o filozofie a acțiunii, inspirată din lucrările lui Blondel 247. Scandalul declanșat și întreținut de acești tomiști vexați, pe de o parte, de articolul lui Daniélou, iar pe de altă parte, de cărțile despre Sfântul Toma ale lui Henri Bouillard și De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de expresia, intrată deja în firescul limbii române, „arca lui Noe”. Noutatea constă în faptul că am introdus această expresie „banală”, modernă în limbajul biblic, unde ea nu exista până acum. E un fleac, dar un fleac care arată perfect „filozofia” noastră de lucru. Pentru noi nu există două limbi românești: una biblică și una cotidiană. Noi doi nu discutăm acum în româna nebiblică, ci în româna-română, pur și simplu. S.M.: Prin semnificația lor globală, traducerile Bibliei se disting de traducerile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă În zadar Din goluri a se naște”. Gruia a fost surprins... „Uite cât de repede a găsit profesorul În <Luceafărulă lui Eminescu reflectarea celor spuse de mine. Eu nu m-am gândit să fac filozofie sau poezie, ci doar să mi exprim o scuză pentru că nu l-am numit pe cel de al treilea erou”... ― Care-i eroul necunoscut? Îl bănuiești? ― Cu Îngăduința dumneavoastră, aș Îndrăzni să afirm că ați făcut atâția ani de război
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
deloc să știe bine o meserie atât de căutată și de bănoasă. Când ți-o fi mai greu în viață, băiete, meseria asta poate să te scoată din încurcătură! îl asigură el solemn pe fiul său, adânc pătruns de justețea filozofiei sale de viață. Nu mai zic că-ți dă ocazia să cunoști și tot felul de lume... Uite eu, dacă nu mă făceam frizer, ajungeam să crăp în tranșee la Stalingrad sau pe la Cotul Donului... Și nici comuniștii n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
astfel de idei, vrednice să intre în folclorul studențesc, Mircea Cartojan era un tip chibzuit și cumpănit, cu simțul sacrificiului individual pe altarul învățământului matematic, care nu numai că nu alerga, precum amicul Dobrescu, după fete, dar avea și o filozofie un pic misogină în această privință. A, obișnuia el să spună, când venea vorba despre colegele lor din facultate, ce-mi tot împuiați mie capul cu fetele?... Or fi ele bune la pat, dar matematica nu e de nasul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
obiceiul de a le spune colegilor și prietenilor, la o halbă de bere, că în loc să se predea limba rusă în școli, mai bine s-ar introduce din nou studiul limbii latine sau că marxismul nu poate sa țină loc de filozofie... Ori că religia nu poate sa fie înlocuită cu ateismul... Crime de felul acesta!... Și pentru asta urma să plătești și tu?... Câtă "omenie" din partea unora care se bat cu cărămida-n piept pentru crezurile lor umaniste!... Comuniste, adică... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
satului, fără prea multă școală. Numai Dragoș știe că în realitate el nu este un înapoiat și că s-a străduit să înmulțească darurile cu care îl înzestrase natura ca să sufere cât mai puțin din pricina lipsei de grai. O sănătoasă filozofie țărănească crescuse în el, martor fără vorbire la bunele și relele care se întâmplaseră pe aceste meleaguri. De când era de-o șchioapă și domnul Ovidiu îl învățase buchea cărții prinsese o nemărginită dragoste de citit. Ai lui erau însă săraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iubirii ei din-nainte de a fi arestată, pe care să îl lase în voia soartei sau, și mai rău, a îndoctrinării comuniste. Marina Pavlovna era o femeie spre patruzeci de ani, firavă dar dârză și mândră. Cu studii de filozofie, făcuse parte din "intelighenția" opusă regimului și fusese trădată din gelozie de un "generos" coleg. Ca să scape de sarcină, făcuse biata femeie, ajutată de o altă deținută, o tentativă de întrerupere urmată de o infecție care îi punea viața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu întârziere. Gerhard a făcut intervenții pe la mai marii lagărelor și a obținut aprobarea de a o reține pe Marina Pavlova în spital, dându-i responsabilitatea casei de copii. Alegerea a fost profitabilă nu atât pentru bebelușii cărora cunoștințele în filozofie ale Marinei nu le erau prea utile, cât pentru Minodora și Vasili. Nu numai pentru că Gerhard o rugase să se ocupe de ei când timpul îi îngăduia, ci și pentru că ea avea o mare dragoste pentru copii, se face că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Colecția TEXTE DE FRONTIERĂ Nr. 65 Hans KÜNG (n. 1928) este un preot catolic, profesor, teolog și filozof elvețian. A studiat filozofia și teologia la Universitatea Gregoriana din Roma, precum și la Sorbona și la Institutul Catolic din Paris. Din 1960, până în 1996, a predat teologia ecumenică și a condus Institutul de Cercetare Ecumenică la Universitatea Tübingen din Germania. Numit de către Papa Ioan
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
consecințe practice. Concepția asupra credinței mi s-a clarificat și îmbogățit de-a lungul vieții. Niciodată nu am spus, scris sau predicat altfel decât în spiritul propriei mele credințe. Timp de zeci de ani am putut studia Biblia și Tradiția, filozofia și teologia, iar acest lucru mi-a umplut viața. Rezultatele se pot vedea în cărțile mele. Una din ele se referă la "Simbolul apostolic": profesiunea credinței care, în forma sa definitivă, există doar începând cu secolul al V-lea. Cine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de comunitatea religioasă căreia îi aparține. Alta este religia inimii (heart religion), pe care fiecare om o simte în interiorul inimii sale aceasta este individuală și se unește doar în parte celei oficiale. A cunoaște ceva despre această religie naturală sau filozofie personală a vieții reprezintă, din punct de vedere psihologic, o via regia pentru a înțelege în profunzime o persoană. Nu fac parte dintre cei ce vorbesc deschis despre credința lor și nu ratează orice ocazie de a-și manifesta convingerile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
oară pe Erik H. Erikson, pe când studiam teologia în Roma, la Pontificium Collegium Germanicum, condus de iezuiți, îmi puneam deja problema de a găsi o perspectivă sigură și o bază de cunoștințe solidă. Studiasem timp de șase semestre cursurile de filozofie și istoria filozofiei ce includeau o excelentă introducere în gândirea lui Kant și Hegel, terminând cu o lucrare de licență despre existențialismul înțeles ca umanism în gândirea lui Jean-Paul Sartre, temă la modă în anii '50. La Roma am învățat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
H. Erikson, pe când studiam teologia în Roma, la Pontificium Collegium Germanicum, condus de iezuiți, îmi puneam deja problema de a găsi o perspectivă sigură și o bază de cunoștințe solidă. Studiasem timp de șase semestre cursurile de filozofie și istoria filozofiei ce includeau o excelentă introducere în gândirea lui Kant și Hegel, terminând cu o lucrare de licență despre existențialismul înțeles ca umanism în gândirea lui Jean-Paul Sartre, temă la modă în anii '50. La Roma am învățat lucruri la care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din Roma. Ne părea un lucru grandios descoperirea, deși dificilă, a unui fundament filozofic clar și rațional pentru teologie: o bază naturală cu principii metafizice evidente și cu deducții derivate din rigoarea metodică. Pe această bază naturală de rațiune și filozofie trebuia de acum să construim, cu aceeași radicalitate, suprastructura credinței și teologiei. Astfel am fi avut pregătirea necesară pentru a înfrunta viața, a relaționa între noi, dar și cu ceilalți, pentru activitatea noastră, pentru a înțelege lumea și a ne
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cel ce a observat specificul omului nihilist cu mai multă precizie și clarviziune decât alții. Pentru un nihilist, orizontul simțurilor este anulat cu o simplă ștergere de burete, el nu recunoaște nici o valoare absolută, obligativitate a normelor, modele autentice. Nici filozofia nu a găsit soluție la acest lucru. Rămân convins că nu există argument rațional în măsură să constrângă la schimbarea modului de gândire a celui care crede că această viață nu are un sens, că lumea ar fi guvernată de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
elementare), nu vor permite descoperirea a ceea ce era înainte de acel moment. Marele secret care rămâne impenetrabil pentru științele naturale este: de ce există ceva și nu mai degrabă nimicul (care după genialul matematician, filozof și ecumenist Leibniz este întrebarea fundamentală în filozofie)? Concret, pe baza cunoștințelor actuale, întrebarea devine: de unde își au originea spațiul și timpul, energia și materia generate de Big Bang? În special, de unde își trag originea constantele naturale universale apărute în punctul zero: sarcina de electron e, realitatea cuantică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
publică pentru a se refugia în împărăția de dincolo a unei vieți mistice sau în fraternitatea relațiilor imediate dintre indivizi"10. Nu este întâmplător deci că oamenii din lumea noastră "descântată" cu greu își găsesc drumul în mijlocul tuturor teologiilor și filozofiilor, al concepțiilor despre lume și al religiilor, atâtea și atâtea instanțe dătătoare de sens. Mulți se simt nesiguri deoarece în acest nou context propriul punct de vedere religios (sau nereligios) pare în mod radical relativizat. Într-o situație asemănătoare, Max
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o dezvoltare specială cu consecințe la nivel mondial. Despre Iluminism am vorbit deja. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, prin intermediul unui proces de "laicizare" sau "secularizare", anumite aspecte fundamentale ale vieții sociale fuseseră dezlegate de contextul religios: filozofia, științele naturale, medicina, dreptul, statul, arta și cultura. Deveniseră laice, "seculare", deci independente, autonome, supuse propriilor legi. La început, în planul faptelor, secularizarea urmărea doar "secularitatea", laicitatea, autonomia, independența față de dominația religioasă a Bisericii, fără distrugerea religiei. Nu în mod
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
căreia Dumnezeu ar fi doar o proiecție a omului, iar a doua. istorico-filozofico-culturală, conform căreia ne-am afla la sfârșitul religiei. Dumnezeu: o proiecție a dorințelor noastre? Un aspect îmi scapă încă din timpul studiilor filozofice: în cursurile de istoria filozofiei se tratau doar argumentele și sistemele filozofilor, dar nu și viața sau destinul lor. Eu însă, după Cartesio și Pascal, după Kant și Hegel, eram fascinat în special de marii filozofi atei: Feuerbach, Marx, Nietzsche, Freud. Voiam să cunosc în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]