13,616 matches
-
și Juan Lucas, cu un aer de playboy și copil risipitor, sărutau cu mii de mulțumiri obrazul stîng imaculat al Finitei și o Întrebau unde e Ernesto Pedro, ca să-și ia rămas-bun și de la el. „Uite-l că vine“, spuse Finita, care părea că e mereu gata să leșine și Juan Lucas văzu că Ernesto Pedro se apropia cu ochiul complet Închis și uitîndu-se la ceasul de mînă mai erau trei minute pînă la zece și Îmbătrînise atît de mult, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de acord (spuse Gosseyn) că universul nu este posibil să existe. Nu există explicație pentru el. Pur și simplu nu poate exista. Și totuși - el este aici, în jurul nostru, printre noi, întinzându-se, spun savanții, pe o distanță enormă, dar finită, în toate direcțiile. Asta ar trebui să fie ceva ce se poate percepe; unde se termină această "distanță finită"! O definiție a "inexistenței", spuse Gosseyn, nu se referă la condiția de vid. Pe scurt, nu înseamnă un spațiu gol, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu poate exista. Și totuși - el este aici, în jurul nostru, printre noi, întinzându-se, spun savanții, pe o distanță enormă, dar finită, în toate direcțiile. Asta ar trebui să fie ceva ce se poate percepe; unde se termină această "distanță finită"! O definiție a "inexistenței", spuse Gosseyn, nu se referă la condiția de vid. Pe scurt, nu înseamnă un spațiu gol, mare sau mic. Nu constă nici măcar dintr-un punct, sau un punct matematic., Inexistența este... nimic. Este non-existență, ne-ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
două corpuri pot fi acordate cu o aproximație de similitudine împinsă până la cea de a douăzecea zecimală, cea mai mare va traversa intervalul care le desparte exact ca și când acest interval n-ar exista, cu toate că joncțiunea se va efectua la viteze finite! ― Parcă ai vorbi chinezește ― remarcă Gosseyn. Prescott râse pe un ton mai ridicat de astă dată. ― Ia gândește-te puțin ― zise el. Cum îți explici că-ți poți aminti, până la cel mai mic detaliu, ce-a făcut și ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
două energii pot fi acordate cu o aproximație de similitudine împinsă până la cea de a douăzecea zecimală, cea mai mare va traversa spațiul care le separă, exact ca și când acest spațiu n-ar exista, cu toate că joncțiunea se va efectua la viteze finite". Vizitele finite în cauză trebuie că erau practic infinite, pentru toate distanțele siderale. Gosseyn începu să-și mai revină; distorsorul acordase complexul sistem energetic al corpului său cu acest mic sector de tunel, și "cel mai mare" traversase spațiul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
două corpuri pot fi acordate cu o aproximație de similitudine împinsă până la cea de a douăzecea zecimală, cea mai mare va traversa intervalul care le desparte exact ca și când acest interval n-ar exista, cu toate că joncțiunea se va efectua la viteze finite! ― Parcă ai vorbi chinezește ― remarcă Gosseyn. Prescott râse pe un ton mai ridicat de astă dată. ― Ia gândește-te puțin ― zise el. Cum îți explici că-ți poți aminti, până la cel mai mic detaliu, ce-a făcut și ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
două energii pot fi acordate cu o aproximație de similitudine împinsă până la cea de a douăzecea zecimală, cea mai mare va traversa spațiul care le separă, exact ca și când acest spațiu n-ar exista, cu toate că joncțiunea se va efectua la viteze finite". Vizitele finite în cauză trebuie că erau practic infinite, pentru toate distanțele siderale. Gosseyn începu să-și mai revină; distorsorul acordase complexul sistem energetic al corpului său cu acest mic sector de tunel, și "cel mai mare" traversase spațiul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
indiferent vizavi de tot ce-l înconjoară și nu-l atinge. Popa... făcu un gest cu mâna în aer, e tot atât de egoist pe cât poate fi o ființă omenească. Ălălalt e indiferent, ăsta însă aproape că urăște tot ce populează universul finit și infinit. Dă-mi voie să fiu surprins că riscă o pneumonie la vârsta lui, de dragul amicului Panaitescu. Nu, hotărât, spectacolul e prea frumos! ― Poate că i-a influențat bătrâna, opină moale Azimioară. Pare un om de treabă. ― Pare... Numai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
potențialul de expresie al anticipației. Științaficțiune este capabilă de a elibera visele pe care le ține sub control cenzura diurnă. Miturile moderne se suprapun peste scenografia elaborată în care se întâlnesc navele spațiale și tehnologiile grație cărora umanitatea este rede finită. Extratereștrii sunt parte din decorul ficțional, iar pluralitatea lumilor devine regula de la care nici un creator de aventuri nu se poate abate. Proza grafică a anilor ’60 și ’70 rafinează ipoteza pe care se ridică cel mai impresionant și luminos edificiu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
elevii implicați în această lecție și mai ales am căutat să descifrez pe fața asistenților selecți aprobarea lor ca oameni care lucrau și ei în mod asemănător. La sunetul clopoțelului - special delegasem pe cineva în acest scop, lecția e produs finit, elevii antrenați părăsesc dezinvolt clasa, iar asistenții se regrupează pe simpatii mai apropiate și mai apte de comunicare, apoi trecem la ultima fază, aceea a analizei privind metodologia acestui tip de lecție. Cum s-ar spune mă supuneam judecății și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
s-a adăugat perioada de război și mai ales urmările ce au decurs de aici, ca om care luptasem împotriva U.R.S.S., deci eram considerat din capul locului ca opozant al noului regim. Întâmplarea face ca noi să fim produsul finit al unei Școli Normale de tip vechi - haretian - cu acea viață de internat pe timp de opt ani care ne-a pregătit și ne-a format pentru „misia noastră de apostoli ai neamului”, așa cum eram noi catalogați într-o vreme
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
medicale sau sistemele de transport, această particularitate - reducerea costurilor prin folosirea siliconului chiar cu o treime - va avea un impact extraordinar asupra piețelor viitorului, de la industria automobilelor până la cea a computerelor. Această unică trăsătură va transforma alte produse și produse finite, determinând o drastică reducere a costurilor și deschizând noi piețe globale pentru creșterea economică. În plus, costurile aferente dezvoltării unui nou medicament reprezintă astăzi mai mult de 800 milioane $. Procesul de descoperire a unui nou medicament ar putea fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Am vizitat o fabrică. Era de dimensiunile a cinci stadioane de fotbal, absolut nouă. La un capăt se afla o placă de metal, o placă elegantă de magneziu. Ceea ce se producea, ce rezulta la celălalt capăt al fluxului ca produs finit erau telefoane celulare, computere, imprimante. Nu trebuia decât să formezi numărul de telefon și să soliciți ce dorești, pentru ca produsul să iasă de pe linia de producție. Supereficiența era evidentă - astăzi, noi nu putem face acest lucru în Statele Unite. De la computere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
tradițional de cunoștințe și ajunge la vid. Lumea noastră, nu mai puțin ca cea a călugărilor, este plină de gunoaie care stau În calea practicii spirituale. Artistul se joacă cu aceste gunoaie, călugărul le ordonă să dispară În neant. Produsul finit are valoare pecuniară numai pentru cei din afara procesului. Este o excrescență grotescă, născută din impuritățile creatorului ei, un obiect cu adevărat spurcat care trebuie Îndepărtat de Îndată, fie distrus, fie vîndut În vreo galerie. Valoarea acestui produs este direct proporțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din coajă de portocale. Trei muncitoare În halate albe supraveghează procesul. Una dintre ele, o frumusețe brună, Îi face semn cu mîna și Îi arată o ușă glisantă de sticlă, Îndemnîndu-l să se alăture celorlalți vizitatori, care gustă din produsele finite. Uleiul de măsline strălucește În tuburi miniaturale japoneze, alături de franzele proaspete, făcute cu drojdie, iar oamenii mănîncă icre negre și pâté de foie gras, cu paharele umplute și răsumplute de un chelner zîmbitor. Wakefield Întinge o bucată de pîine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dinamica, ritmul și viteza evului modern, informațional și mecanicist). De aici, încorporarea unor elemente din recuzita presei scrise cotidiene (reportajul) sau din tehnica cinematografică. Așteptările cititorului tradițional sînt programatic frustrate, efectul de surpriză este căutat cu obstinație, iar caracterul masiv, finit, închis al „(capod)operei” - refuzat în favoarea formei deschise, a imperfecțiunii, fragmentarului, virtualului, a „proiectului” și „rezumatului”, a ciornei și schemei. Volume anunțate triumfal rămîn simple anunțuri. Convenția este exhibată ludic, în toată mecanica ei comică și stereotipă. Adeseori denudarea metatextuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardiștilor apărea inutilă și depășită în condițiile regimului comunist, antiburghez prin excelență... Recuperarea estetică a avangardismului interbelic nu a fost lipsită de un coté conservator, cel puțin în prima ei fază. Refuzul „capodoperelor” în favoarea „efemerului”, cultivarea „operei deschise” în detrimentul „operei finite”, a negării demolatoare în detrimentul „construcției”, a manifestelor programatice și a scandalului anticanonic în detrimentul creației durabile, a epatării extravertite în detrimentul lirismului nu au fost pe placul mainstream-ului critic modernist, tributar unei estetici clasicizante. Realismul social, masivitatea construcției epice, ideile „majore”, marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dat litere? Așa se începe o plângere? Unde v-a fost capul? (Icnind, se lasă jos.) Sunt terminat... Sunt un om sfârșit... GARDIANUL (Tresare.): Papini? Parcă Giovanni Papini... CĂLĂUL: Nu știu. (Către ARTUR.) Domnule, Giovanni Papini a scris Un uomo finito? ARTUR: Da, Giovanni Papini. GARDIANUL (Aplecat peste COLONEL.): Giovanni Papini a scris-o. COLONELUL (Isteric.): Nu vreau! Nu mă interesează! Vreau să mor! CĂLĂUL: N-o luați chiar așa... Mai beți niște apă... GARDIANUL: Noi suntem de partea dumneavoastră... Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și puternici, bogăția și puterea acelei țări sporeau cu fiecare an. Dar așa cum se știe fericire pământească nu există. Nu mai e nevoie să vă spun că la un moment dat lucrurile au început să scârțâie. Bunăstarea e un lucru finit și chiar finit repede. Ce pot să-i urmeze decât sărăcia, boala și moartea, din care omul ar trebui să tragă dar n-o face niciodată singura învățătură necesară? Aș putea să vă dau amănunte și să vă descriu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din istoria sa, a distrus toată opera lui anterioară, Făcu o pauză. Dar este clar că societatea industrială nu are viitor. La ritmul exponențial de dezvoltare pe care îl avem, cu o cheltuială de dezvoltare indefinită și cu niște resurse finite, în mai puțin de treizeci de ani nu vor mai exista materii prime cu care să alimentăm „civilizația risipei“. Va trebui să ne întoarcem la valorile eterne, la pământ și produsele lui, la industria aproape artizanală a obiectelor care durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în prezent? Fizicienii s-au interesat de probleme ca: ce anume ține de observație și ce de convenție atunci atunci când măsurăm întinderea spațială și durata temporală? Cum trebuie interpretată afirmația că spațiul are o anumită formă sau chiar o mărime finită (după cum susține geometria ne euclidiană)? Care sunt implicațiile celor două teorii ale relativității pentru relația dintre spațiu și timp? Încă din Antichitate, spațiul fizic a fost asociat cu cel geometric și cu elementele fundamentale ale acestuia - punctul, linia și planul
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
și lasă-ne și pe noi să mai discutăm de ale noastre, că nu ne-am văzut de o sută de ani ! De mutra ta sunt sătulă ! Hai, gata, spectacolul s-a terminat, spuse ea scoțându-și pălĂria și mustața. Finita la comedia, spuse ea deschizându-i larg ușa. — Și la proiect când lucrăm ? protestă negriciosul, ieșind cu coada Între picioare. — Ai Înnebunit ? i-am spus eu amicei mele când am rămas singure. Ce căuta maimuțoiul Ăsta pe-aici ? — Nu te
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și lasă-ne și pe noi să mai discutăm de ale noastre, că nu ne-am văzut de o sută de ani ! De mutra ta sunt sătulă ! Hai, gata, spectacolul s-a terminat, spuse ea scoțându-și pălăria și mustața. Finita la comedia, spuse ea deschizându-i larg ușa. — Și la proiect când lucrăm ? protestă negriciosul, ieșind cu coada între picioare. — Ai înnebunit ? i-am spus eu amicei mele când am rămas singure. Ce căuta maimuțoiul ăsta pe-aici ? — Nu te
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sens se va realiza în viitor, când până acum ar fi trebuit să se arate? Lumea n-are nici un sens nu numai fiindcă este irațională în esența sa, dar și fiindcă este infinită. Sensul este conceptibil numai într-o lume finită, în care poți ajunge la ceva, unde sânt limite care se opun regresiunii noastre, în care există puncte sigure și delimitate, astfel ca lumea să poată fi asimilată unei istorii cu convergență universală și precisă, așa cum face concepția progresului. Infinitul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și mai mult misterul sau nonsensul acestei lumi. Există în complexitatea uluitoare a infinitului, ca un element constitutiv, negația categorică a formei, a planului închis și determinat. Infinitul fiind progresivitate absolută, este fatal ca să anuleze tot ceea ce are o consistență finită și o cristalizare formală. Este revelator că arta care exprimă mai bine infinitul, muzica, este aceea care topește formele într-o fluiditate de un farmec ciudat și inefabil. Forma tinde totdeauna să dea un caracter absolut fragmentarului, să-l izoleze
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]