6,379 matches
-
care alcătuiesc parcă un fel de colier. — Strangulare! dă verdictul. Nu trebuia să fi ieșit de pe băncile facultății ca să-ți dai seama de asta, dar în sfârșit, în dimineața aceea geroasă, atât de aproape de trupul micuț, cuvântul ne dă tuturor fiori. — Bine, bine, bine..., reia judecătorul, foarte mulțumit că are o crimă, una adevărată, pe care să o disece, în plus, uciderea unui copil, a unei fetițe - asta încununează întreaga poveste. Iar apoi, întorcându-se pe călcâie cu o expresie studiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
soției sale, și Castelul în care locuia, închis, ca și invizibil, retras din lume, fapt ce țesea în jurul lui un veșmânt de austeră legendă. Înainta în vârstă, dar rămânea același. Cel puțin în aparență. Același om sobru care îți dădea fiori, aceeași tăcere densă ca un secol ale cărui clipe fuseseră toate bine întrebuințate. Dacă voiai să-i auzi vocea, o voce de altfel foarte blândă, era de-ajuns să mergi la un proces. Procese aveau loc adesea. La noi, crimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Vor der Kaserne/ Vor dem groben Tor/ Stand eine Laterne/ Und steht sie noch davor/ So wol’n wir uns da wieder she’n/ Ben der Laterne wolen wir steh’n/ Wie einst Lili Marlen. Rece, nici un alt sentiment decât fiorul gheții pe șira spinării merilor din jur. Merii de când lumea... Frumoasa Neli își ascultă atent stăpâna, pe care o mai auzise și o mai văzuse cântând pe casetele video din livingul celor doi, în piese de teatru înregistrate, actrița cântase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e taina noastră. Ea știe. — Ei, o să-mi spui și mie, zi-i acuma, te rooog!!!, și Tina se lipește lung de el, pletele ei de grâu sunt tot acolo, ca o cortină, el se suie pe scenă și un fior îl trece, o căldură pe care o cunoaște bine, deschide mâinile ca și cum ar desface o perdea, jumătate din părul blond la stânga, jumătate la dreapta. Bărbatul se ridică și aduce o bere de la bucătărie, își umple o cană de cafea, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe care se citeau frumusețea și demnitatea, topite Într-un zâmbet de visătoare amintire, inima i s-a umplut brusc de mândrie. Când ea l-a sărutat distantă, iar el s-a urcat În automobilul electric, l-a străbătut un fior rapid de frică, să nu-și fi pierdut cumva ceva din șarmul necesar pentru a se compara cu ea. — Dragule, ce Înalt ești... Vezi dacă vine cineva din spate... Ea s-a asigurat din dreapta și din stânga, a trecut, prudentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar după o săptămână ea i-a bucurat sufletul, zicând: — Amory, m-am hotărât să-ți fac pe plac. Dacă mai vrei, poți să pleci la școală. La St. Regis’, În Connecticut. — Da? — Da. Pe Amory l-a străbătut un fior de plăcere. — Aranjăm totul pe loc, a continuat Beatrice. E mai bine să pleci de acasă. Aș fi preferat să te duci la Eton și apoi la Christ Church, În Oxford, dar acum nu mi se pare practic... Deocamdată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-i facă și mai pătrunzători. Avea impresia, fără să bage mâna În foc, că piciorul ei Îl atinsese pe al său sub masă. Poate că nu fusese decât piciorul mesei. Greu de spus. În orice caz, l-a străbătut un fior. S-a Întrebat repede dacă va fi greu să obțină folosirea exclusivă a cămăruței de la etaj. COPII ÎN PĂDURE Evident că Isabelle și Amory nu erau inocenți, dar nu erau nici deosebit de obraznici. Mai mult, statutul de amator avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-l revadă pe Monsignor Darcy, căruia-i scrisese imediat după debarcare, dar acesta nu-i răspunsese; În plus, știa că o vizită la Monsignor Însemna să-i povestească episodul cu Rosalind, iar gândul de a repeta istoria Îi dădea fiori reci, de groază. Căutând oameni simpatici, și-a amintit de doamna Lawrence, o femeie extrem de inteligentă și de distinsă, convertită la catolicism și foarte devotată lui Monsignor. Într-o zi i-a telefonat. Da, doamna Își amintea de el foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mijlocul lui august până aproape de sfârșitul lui septembrie, fiindcă În Maryland a cunoscut-o pe Eleanor. CAPITOLUL 3 IRONIE TÂNĂRĂ Mulți ani după aceea, ori de câte ori se gândea la Eleanor, parcă tot mai auzea vântul susurând pe lângă el și trimițându-i fiori reci În locșoarele din preajma inimii. În noaptea când au mers cu mașina pe deal În sus și au privit cum plutește luna rece printre nori, Amory a mai pierdut o părticică din ființa sa, una pe care n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
eu, „iată bărbatul după care multe vom suspina“ și am continuat În irlandeza mea perfectă... - Bine, bine, a Întrerupt-o Amory. Acum să revenim la tine. - Păi, asta și intenționam. Fac parte dintre oamenii ce trec prin lume dându-le fiori altora, dar primind prea puțini, cu excepția lucrurilor interesante pe care le citesc În oameni În nopți ca aceasta. Posed curajul social de a urca pe scenă, dar nu și energia necesară. N-am răbdare să scriu cărți și Încă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să mă ții treaz toată seara, ca să dorm mâine pe tren ziua-ntreagă, ca un imigrant, când mă Întorc la New York. - Psst! Se apropie cineva pe drum. Hai să mergem! Iuhuu-huu! Și, cu un țipăt care probabil i-a dat fiori reci călătorului Întârziat, și-a Îmboldit calul să intre În pădure, iar Amory a urmat-o lent, așa cum o urmase pretutindeni timp de trei săptămâni. Vara se terminase, dar el Își petrecuse zilele privind cum Eleanor, un Manfred grațios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a Întrebat el În loc să răspundă. - Dacă-mi aduc aminte? Atunci când am dormit În pavilion, sus, În parcul Asbury... - Doamne, Alec! E greu de crezut că Jesse și Dick și Kerry sunt morți - toți trei! Pe Alec l-a trecut un fior. - Să nu vorbim despre asta. Zilele mohorâte de toamnă mă deprimă Îndeajuns. Se părea că și Jill era de aceeași părere. - Doug ăsta-i cam posomorât, oricum, a comentat ea. Spune-i să tragă o dușcă mai lungă. E alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și ciulind urechile a auzit Într-adevăr, cum un bebeluș s-a trezit pe nepusă masă Într-o casă de peste drum și a slobozit un scâncet subțire În liniștea nopții. Iute ca fulgerul, a Întors capul, Întrebându-se cu un fior de teamă dacă nu cumva ceva din disperarea neagră căreia el Însuși Îi căzuse pradă provocase instaurarea Întunericului În sufletul minuscul al pruncului. S-a cutremurat. Dar dacă Într-o bună zi echilibrul avea să fie răsturnat, iar el va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
situația asta delicată, Anna Karenina ar păli în uitare. Vedea deja pe prima pagină a ziarelor: „Doamna doctor s-a împușcat în cap, trădată și nefericită”. Ce să-i spună ea prietenei ei? Doamna Popa n-avea cultură și nici fior tragic. N-ar fi înțeles nimic din tainița întunecată a sufletului doamnei doctor. - Eu zic să vedem ce zic și cărțile, m-oi fi înșelat, era și cam slabă cafeaua, n-avea zaț bun de ghicit. În timp ce doamna doctor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
își ținură respirația. Mișu arăta ca un Atlas hotărât să ducă pe umerii puternici povara gloriei absolute și pe deasupra câteva tone de femei celebre. Arăta atât de puternic cu halterele deasupra capului, încât Will Smith însuși fu trecut de un fior de invidie. Noroc că nea Ovidiu, postat cuminte lângă el, îl tentase toată seara cu whisky-ul care-i displăcea atât de tare. Gustul familiar îl înduioșase pe agent, care, deși la început reticent, până în clipa apariției lui Mișu dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dar importantă a Americii nutrea aceleași gânduri păcătoase care-l făcuseră de rușine pe Popa în fața Contesei. Mariana ofta și dansa, murind încet. Sorinel se apropie de ea, o sărută cu buze reci pe gât... Mariana tremură, străbătută de un fior de gheață. Mișu se apropie încordat. Sorinel cuprinse dintr-o parte trupul fierbinte și îl înălță puțin, foarte puțin, aproape imperceptibil. Mișu realiză într-o secundă grozăvia. Simți prezența rivalului. Simți că Mariana e pe cale să-și ia zborul. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
oftat de durere, simți un junghi îngrozitor în abdomen, acolo unde copilul lui Mișu nu va crește niciodată, și se prăbuși epuizată la pământ, dintr-o singură mișcare grațioasă, cu bucile perfecte îndreptate spre publicul în extaz. Mișu simți un fior. Sorinel aștepta, strâmb. Cei doi aproape că se luară de mână în tensiunea înceată cu care Mariana muri... nu muri... slobozi spre public un divin, feminin, ferm, contrapunctic pârț. Cântecul de lebădă fusese fals. Mariana, în confuzia lacrimilor, luase în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și de verzi? PAGINĂ NOUĂ VALENTIN SILVESTRU Te privea cu asprime ascunsă după un zâmbet de Sfinx misterios și ironic. ― A venit Silvestru, spunea câte unul care privea în sală prin găurica din cortină și ne trecea pe toți un fior pe șira spinării. Așadar, era adevărat, a venit Silvestru, înseamnă că mâine vom avea o cronică, înseamnă că mâine vom fi triști sau veseli, cine știe? Primesc un telefon mult după miezul nopții. ― Alo, Valentin Silvestru la telefon. ― Vă salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Hans s‑a stabilit deja o legătură indestructibilă; indiferența din trăsăturile lor e îndelung studiată. Mai înainte, el voise s‑o sărute. Nu se poate. Fără dezmierdări, astea sunt manifestări puerile de adolescent. Totuși când îl vede o trece un fior, e fiorul care însoțește amintirea plăcerii. Dacă te înfiori așa numai când îți aduci aminte, cum o fi în realitate? Ce‑a fost asta, a țipat vreun animal? Nu, sunt drumeți care chiuie. Salut! Salut! Au speriat animalele, sunt bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a stabilit deja o legătură indestructibilă; indiferența din trăsăturile lor e îndelung studiată. Mai înainte, el voise s‑o sărute. Nu se poate. Fără dezmierdări, astea sunt manifestări puerile de adolescent. Totuși când îl vede o trece un fior, e fiorul care însoțește amintirea plăcerii. Dacă te înfiori așa numai când îți aduci aminte, cum o fi în realitate? Ce‑a fost asta, a țipat vreun animal? Nu, sunt drumeți care chiuie. Salut! Salut! Au speriat animalele, sunt bărbați și femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑o mai facem, ci ne cărăm imediat, zice Anna gâfâind și‑l trage după ea. Deodată se grăbește. Sophie poartă o rochie simplă, închisă la culoare și se confundă cu zidul curții. E străbătută tot mai des de niște fiori amestecați cu o senzație ciudată și foarte presantă în viscere. Nu poate să‑și explice sentimentul ăsta, dar nu e nici iubire copilărească, nici loialitate față de prieteni. Sigur e ceva mai degrabă negativ și nu trebuie să asculți de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici când era la masă, nici când mergea la veceu. Era terorizat zi și noapte, Încât a ajuns să creadă că nu mai are decât o soluție ca să scape de tot calvarul acela. Știi care e aceea? Am simțit un fior lunecându-mi pe șina spinării. Să se prăbușească de-adevăratelea? — Întocmai. Dacă s-ar prăbuși, nu ar mai trebui să trăiască cu spaima că se va Întâmpla o dată și-o dată. Nu crezi că la fel s-a Întâmplat și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ca și cum ar pluti pe deasupra ultimelor căsuțe lăsate libere ale unui rebus, așteptând să fie completate. Decadență? Pe aproape, dar nu tocmai cuvântul potrivit. Tristețe, singurătate... Cuvântul pe care-l căutam cuprindea toate aceste nuanțe, dar nu se materializase Încă. Un fior mă trecu În momentul În care l-am găsit. Disperare. Nu era acea disperare care provine dintr-o oarecare decădere economică sau socială. Această voce Îmi lăsa aceeași impresie difuză pe care o resimțisem la contactul cu vagabondul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din ziua În care devenise conștientă, prima oară În viața ei, de acel impuls dulce și amar care o străbătea pornind dinspre pulpe, trecând pe șira spinării, pe ceafă, urcând spre tâmple, din ziua În care realizase că izvorul acelui fior plăcut se afla În relația dintre două ființe umane, Keiko Kataoka nu Încetase să creadă că va Întâlni un bărbat care Îi va putea satisface cu adevărat și Într-un mod cât mai concret acele dorințe ascunse. Bărbatul acela nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mesteci. Însă, după ceva timp, după ce depășești un anumit prag, Îi simți mucoasa vaginului contractându-se, de parcă ar fi trecut brusc pe un motor turbo de camion, Întreg corpul Începe să-i tremure, și atunci e momentul când simte primii fiori ai orgasmului. Dacă Îmi dau eu drumul Înainte, nu simt mai mult decât dacă aș urina Într-un canal mizerabil de pe lângă Osaka. După ce membrana vaginului Îi intră În trepidații, Noriko este extraordinară, pasională ca o hienă Înfometată rătăcind prin savană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]