1,538 matches
-
Finland "ECHOES" op. 21 pentru orchestră de coarde (54331). Durată: ca. 12'. Distribuitor: Music Finland, Finland "CHANT AU SOLEIL" op. 22 pentru vioară solo. Durată: ca. 7'. Distribuitor: Music Finland, Finland "ECHOES II" op. 23 pentru cvintet cu pian mixt> flaut, clarinet, piano, vioară și violoncel. Durată: ca. 15'. Distribuitor: Music Finland, Finland "LOINTAINS ECHOS / DISTANT ECHOES / KAUKAISET KAIUT" op. 24 pentru cvartet de coarde. Durată: ca. 18'. Distribuitor: Music Finland, Finland Pe acest CD, printre altele, lucrarea lui Teodor Nicolau
Teodor Nicolau () [Corola-website/Science/325845_a_327174]
-
violoncel. Durată: ca. 15'. Distribuitor: Music Finland, Finland "LOINTAINS ECHOS / DISTANT ECHOES / KAUKAISET KAIUT" op. 24 pentru cvartet de coarde. Durată: ca. 18'. Distribuitor: Music Finland, Finland Pe acest CD, printre altele, lucrarea lui Teodor Nicolau “Mississauga-Suite” op. 5, pentru flaut solo și orchestră de cameră. Conținutul complet al CD-ului "CARBONARA”: -ANTONIO VIVALDI - Concerto g minor F XIII n:o 5 "La Notte" -TEODOR NICOLAU - Mississauga - Suite op.5 -W.A. MOZART - Andante în C major KV 315 -C.W
Teodor Nicolau () [Corola-website/Science/325845_a_327174]
-
n:o 5 "La Notte" -TEODOR NICOLAU - Mississauga - Suite op.5 -W.A. MOZART - Andante în C major KV 315 -C.W. GLUCK - Melodie din Orfeo -ESA PETHMAN - Butterfly Dream -J.S. BACH - Suită pentru orchestră în B minor BWV1067 Flaut solo: Matti Helin. Orchestra de cameră ”Estonia” dirijată de Teodor Nicolau. Înregistrare a fost făcută la Talin, Estonia, în 1994. Discul "Carbonara" se poate obține de la: http://www.woodwinds.fi/ Pe acest CD, printre altele, 7 părți din lucrarea lui
Teodor Nicolau () [Corola-website/Science/325845_a_327174]
-
să, Tadeu Hașdeu a primit o excelentă educație. în afara limbii române, a rusei și polonezei, vorbea germană și franceză, știa latină și greacă veche. Desena foarte frumos și încerca chiar portrete în ulei. Un pic muzician de asemenea, cântă la flaut, instrument pe care, într-un cântec al primei sale tinereți, îl numește singură consolare în grijile și mizeriile sale Dar el era și poet, și-n ciuda epocii în care trăia - rămase întreaga să viața deist convins, iubitor sincer al
Tadeu Hâjdeu () [Corola-website/Science/324621_a_325950]
-
de jazz, compozitor american, flautist, și un pionier timpuriu al muzicii New Age. Horn a început să cânte la pian la vârsta de patru ani, la 10 ani la clarinet, și la saxofon la 12. A studiat la clarinet și flaut la Conservatorul de Muzică Oberlin din Ohio, câștigând o diplomă de licență. Iar la Școala de Muzică din Manhattan obține o diplomă de master. Mutându-se la Los Angeles, Horn se alătură cvintetului Chico Hamilton]] din 1956 până în 1958, înregistrându
Paul Horn () [Corola-website/Science/326270_a_327599]
-
împreună cu cea de-a doua soție, se mută pe Insula Vancouver, Victoria, Columbia Britanică, Columbia Britanică. Își formează propriul cvintet și înregistrează coloane sonore pentru filmele pentru Consiliul Național de Film din Canada. Este cunoscut pentru inovațiile aduse, atât pe flautul metalic cât și pe cel tradițional din lemn, și pentru înregistrările pentru albumul său de referință "Inside", ce oferă sunete spațioase, cu ecou, create în locuri cu semnificație spirituală. Albumul e creat pe înregistrările tainice ale lui Horn din Taj
Paul Horn () [Corola-website/Science/326270_a_327599]
-
Între anii 1933-1937 face cursul primar în comuna natală, după care urmează între 1937-1945, Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, unde își dezvoltă aptitudinile muzicale cu profesorii: Constantin Baciu - teorie și solfegiu, muzică vocală și corală și Rudolf Podlowski- vioară, flaut, trompetă, orchestră și fanfară. Între anii 1945-1949 urmează: Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” din Iași, unde îi are ca profesori pe: Constantin Georgescu - armonie, contrapunct și fugă; Constantin Constantinescu - teorie și solfegiu; Antonin Ciolan și Emanuel Elenescu
Constantin Arvinte () [Corola-website/Science/326362_a_327691]
-
percuție, 1958; Simfonie concertantă pentru orchestră de coarde, 1971; Concertino, 1975; Piesă de concert, 1979, pentru orchestră de suflători, pian, harpă, xilofon, glockenspiel și percuție. Baladă pentru vioară și orchestră, 1952 Cinci novelete pentru cvartet de coarde, 1953; Burlesca pentru flaut și pian, 1956; Improvizație pentru trio, 1979 Miniaturi, schițe, preludii, 1959, pentru pian la 2 și 4 mâini 30 Piese mici pentru pian, 1960; 56 Studii melodice pentru vioară, 1960. Câteva surse de documentare pentru subiect:
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
lansat șase luni mai târziu. Albumul nu a avut succes iar Camel a părăsit MCA Records, semnând cu Deram Records, subsidiară a Decca Records. În 1974 au lansat al doilea album, "Mirage", în care Latimer a demonstrat că stăpânește bine flautul. Albumul a fost un succes critic și, deși nu a intrat în topurile britanice, a avut succes pe coasta vestică a Statelor Unite, ducând la decizia formației de a susține un turneu de trei luni acolo. Lansat în 1975, albumul conceptual
Camel (formație) () [Corola-website/Science/329526_a_330855]
-
rezultat susținerea unui concert cu casa închisă la Royal Albert Hall împreună cu Orchestra Simfonică din Londra în octombrie 1975. Al patrulea album, "Moonmadness" din 1976, a continuat succesul formației dar a fost ultimul cu formația în formula originală. Saxofonul și flautul lui Mel Collins din turneul de promovare al albumului au dus la o asociere de opt ani a acestuia cu formația. Toboșarul Ward dorea ca formația să se îndrepte spre jazz iar această cerință asupra lui Ferguson a dus la
Camel (formație) () [Corola-website/Science/329526_a_330855]
-
consolidând formula trupei care există și în prezent. Sub noua formulă Camel a susțiut un turneu în America de Sud în 2001. În 2002 Camel a lansat albumul "A Nod and a Wink" - un album reflexiv și moale, predominant cu Latimer la flaut. Albumul este dedicat fostului claviaturist și unul dintre fondatorii formației, Peter Bardens, care a decedat în ianuarie 2002. Datorită situației tot mai problematice a turneelor din ultimii ani, Camel Productions a anunțat că turneul din 2003 va fi "Turneul de
Camel (formație) () [Corola-website/Science/329526_a_330855]
-
este primul single al Deliei lansat pe 16 iunie 2011 de pe albumul „Pe aripi de vânt”. Este o producție a celor de la FlyinState ce conține o linie melodica de flaut interpretată chiar de artista. Lansarea a avut loc în premieră la radioul Kiss FM în timpul emisiunii „Kiss Kiss în The Mix”. Single-ul a ajuns repede un hit, intrând în primele 20 de piese ale Romanian Top 100, top în
Dale () [Corola-website/Science/329552_a_330881]
-
ca profesor de muzică pe Tiberiu Coste între anii 1957-1959. În perioada liceului (1959-1965) l-a avut ca profesor de muzică pe maestrul Marius Cuteanu. Încă din primii ani s-a îndreptat spre Școala Populară de Artă, unde a studiat flautul cu profesorul Torok Bella, prim flautist la opera maghiară din Cluj. Știința dirijatului a dobândit-o în Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, unde l-a avut ca profesor de dirijat pe marele maestru Dorin Pop. În timpul studenției din cadrul
Ioan Chezan () [Corola-website/Science/329762_a_331091]
-
Hoffmeister că aceasta, împreună cu Concertul pentru pian nr. 1, "nu este una dintre cele mai bune lucrări ale mele". Versiunea ce a avut premiera în 1795 este cea care este interpretată și înregistrată astăzi. Lucrarea este orchestrată pentru pian solo, flaut, două oboaie, doi fagoți, doi corni și coarde. Concertul este structurat în trei părți: Prima parte este versiunea de concert a formei de sonată. Orchestra prezintă în introducere tema principală și tema subordonată. A doua introducere este în Fa major
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
farfurie, adesea țesute artistic, suspendate ca un hamac între ramurile laterale ale vârfurilor crengilor. Hrana constă din insecte, larve, fructe moi, cărnoase și muguri pe care le ciugulesc numai de pe arbori. Cântecul este plăcut și sonor, asemănător cu sunetul de flaut. În Europa și România trăiește numai o specie: grangurul (" oriolus"), pasăre călătoare, răspândita și în Asia centrală. Genul "Oriolus" cuprinde 29 de specii, repartizate în 6 clade Clada I Clada II Clada III Clada IV Clada V Clada VI Specii
Oriolus () [Corola-website/Science/329851_a_331180]
-
7 bătăi pe minut, este împărțit în 3-2-2. Prin urmare este obișnuit, dar nu esențial să comparăm lehara cu alte modele ritmice și diviziuni ale Taal. Lehara poate fi cântată pe o varietate de instrumente, inclusiv Sarangi, orgă, sitar, sarod, flaut și altele. Lehara poate fi intercalată cu improvizații scurte și ocazionale. De asemenea, este permisă comutarea între două sau mai multe melodii disparate în timpul cântecului. Este esențial ca modelul Lehara să fie cântată cea mai mare precizie în Laya (tempo
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
este un serial de televiziune produs în Marea Britanie dedicat preșcolarilor cu vârsta între 3 și 6 ani în care copii actori interpretează pe înțelesul celor mici povești clasice precum Scufița Roșie, Jack și vrejul de fasole, Pinocchio, Petrică și lupul, Flautul fermecat, Cei trei purceluși, Uriașul singuratic, Hansel și Gretel, Fetița cu părul de aur și cei trei ursuleți, Lacul lebedelor și Spărgătorul de nuci. Premiera în România a fost pe 11 iulie, 2012 pe canalul Boomerang ca parte a blocului
Lumea poveștilor Cartoonito/Boomerang () [Corola-website/Science/328207_a_329536]
-
de genul blues - începând cu o melodie elegantă interpretată de trompeta solo acompaniată de un trio de clarinete. Urmează o porțiune mai rapidă ce include pianul ce se ridică treptat spre final când melodia principală este din nou reluată de către flaut. Partea se termină într-o cadență pașnică și introspectivă. Ultima parte este pulsantă și energică cu câteva elemente ale muzicii ragtime ce include atât material nou cât și melodii din părțile precedente. Un climax fals este întâlnit în secțiunea "Grandioso
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
Operă de Stat din Viena. Colaborează foarte des cu dirijori precum Riccardo Muți, Lorin Maazel, Daniele Gatti, Serji Ozawa, James Colon și Antonio Pappano. A cântat în "Don Giovanni" (Paris), "L'Elisir d'Amore" (Viena), "La Traviata" (Londra), "Rigoletto" (Zurich), "Flautul fermecat" (Milano), "Gianni Schicchi" (Metropolitan Opera și la Operă din Los Angeles în regia lui Woody Allen). A debutat în "Idomeneo" la Festivalul Styriarte de la Graz sub baghetă lui Nikolaus Harnoncourt. La Festivalul de la Salzburg a cântat în "Requiemul" de
Saimir Pirgu () [Corola-website/Science/327526_a_328855]
-
acea vreme, Ioan D. Chirescu (compozitor, dirijor și folclorist, rector al Conservatorului bucureștean între 1950-1955). După absolvirea Conservatorului și a Examenului de Stat, Albert Guttman a fost numit, în februarie 1960, corepetitor la Conservatorul din București (la clasele de violă, flaut, canto, operă). Este momentul în care pianistul începe o carieră pedagogică de succes, care se va desfășura în paralel cu cea interpretativă până aproape de sfârșitul vieții. La începutul anului 1960, Albert Guttman a câștigat - obținând locul I - concursul pentru postul
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
prin producerea de lame și miniaturizarea uneltelor de piatră (microliți). Începe prelucrarea de fildeș și os, cu decor rafinat și coliere sunt realizate cu dinți de carnivore. Inovațiile Magdaleniene constau în principal în prelucrarea osoaselor (din cioc de papagal făceau flaut cioc), piroane, spatule, cârlige, ace și bastoane. Acestei perioade îi aparține perioada de glorie a picturii rupestre, ale cărei varietate și calitate sunt martore picturile murale celebre din peșterile de la Altamira, Font-de-Gaume, Lascaux și Niaux. Cultura Magdaleniană este divizată, nu
Magdalenian () [Corola-website/Science/327695_a_329024]
-
până la treizeci de minute sunt comune. Muzica New Age include ambele forme de compoziție, atît cea electronică, ce se bazează frecvent pe synth pad-uri susținute sau părți lungi prelucrate prin sequencer, cît și formele acustice, incluzînd instrumente cum ar fi flautul, pianul, chitara acustică și o mare varietate de instrumente acustice non-occidentale. Inițial, aranjamentele vocale au fost rare în muzica New Age, dar evoluînd, partea vocală a devenit tot mai comună, oferind în special voci amerindiene, din sanscrită, sau cântări cu
Muzică New Age () [Corola-website/Science/327698_a_329027]
-
-l produce, decât de instrumentele utilizate în crearea sa, ea poate fi electronică, acustică, sau o combinație a celor două. Artiștii New Age variază de la interpretări solo sau de ansamblu, folosind instrumente de muzică clasică, variind de la pian, chitară acustică, flaut sau harpă pînă la instrumentele muzicale electronice, sau din instrumente Orientale, cum ar fi sitar, tabla, și tamboura. Există o suprapunere semnificativă a sectoarelor de muzică New Age, muzica ambient, muzică clasică, jazz, electronica, world music, chill-out, muzica cosmică și
Muzică New Age () [Corola-website/Science/327698_a_329027]
-
ulterior se concretizează în spectacolul „Tainicul vârtej”. În 1984, componența grupului se schimbă, prin cooptarea bateristului Doru „M.S.” Istudor, la propunerea lui Horațiu Rad. Astfel, formula de spectacol devine: Mircea Florian (vocal, chitară, cobză, sintetizatoare, clape portabile), Valentin Andronescu (claviaturi, flaut, percuție, voce), Dan Cimpoeru (chitară), Horațiu Rad (bas) și Doru „M.S.” (tobe). Urmează o serie de spectacole în București, pe scenele de la Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul „Constantin Tănase”, Arenele Romane, Club A ș.a. Grupul participă la câteva importante festivaluri
Florian din Transilvania () [Corola-website/Science/327181_a_328510]
-
conectează femurul cu oasele piciorului. Este găsită lângă fibulă, în partea mediană și anterioară a gambei. Ea este legată de fibulă printr-o membrană interosoasă, formând o articulație cu un grad redus de mobilitate numită sindesmoză. Tibia este numită după flautul grec Aulos, flaut numit și "tibia". Este recunoscută și ca osul cu cea mai mare rezistență la greutate din corpul uman. Tibia este un os lung, pereche. Are o diafiză sau corp și două epifize. Diafiza, prismatic triunghiulară, prezintă 3
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]