1,619 matches
-
se insinuează - glas de zeu - în mine și în poporul lui. Însăși Cartea lui Chang, îl numește ea. Când vine vremea ca oaspeții să plece, cuplul este frânt de oboseală. Pe jos sunt numai coji de alune, de semințe de floarea-soarelui și mucuri de țigări. Mao nu o întreabă pe mireasa lui ce părere are despre musafiri. Știe că e iritată de manierele lor. Este limpede că nu poate să suporte când ei scuipă pe jos, își bagă degetele în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
alegerile ei pentru Mark și chiar mă opri de la a alege aceleași culori îndrăznețe pe care le preferase ea pentru mine. Nu văd ce are un bărbat îmbrăcat în galben? am întrebat eu. — Cu chelia lui, o să arate ca o floarea-soarelui. Uite ce e, Jen, ești sigură că e o idee bună? Doar pentru că tu te-ai hotărât să te smulgi din zona de siguranță, nu înseamnă că și Mark e pregătit să facă același lucru. Cu tot zelul unui proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
început să danseze între ele. În afară de tanti Mae, erau toate îmbrăcate cu rochii subțiri de vară cu modele înflorate. Vedeai florile cum se mișcă de-a lungul ringului, un model de trandafiri cu câte o gardenie și o violetă cu floarea-soarelui. Încăperea era destul de plină. Oamenii continuau să vină tot timpul și se așezau pe lângă pereții subțiri și pe lângă aparate. Unii începeau să danseze, alții vedeau pe câte cineva cunoscut și se puneau pe vorbă. Tanti Mae n-a stat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am schimbat, spre nord, către Zoologischer Garten. Stațiile din fostul Berlin de Vest treceau una după alta. Majoritatea au fost renovate pentru ultima oară În anii ’70 și au culoare bucătăriilor din suburbii ale copilăriei mele: avocado, scorțișoară, galben de floarea-soarelui. La Spichernstrasse metroul s-a oprit pentru un schimb de călători. Afară, pe peron, un muzicant stradal cânta la acordeon o melodie slavă lacrimogenă. Cu pantofii lustruiți, cu părul Încă umed, răsfoiam Frankfurter Allgemeine când am văzut-o intrând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
joc de mine în stilul lor ambiguu și grosolan. Mai rău era însă că de câteva ori m-au uitat acolo și a trebuit să vin acasă pe jos, mergând câte trei ore, pe înserate, printre lanuri de grâu și floarea-soarelui. Serile, ajuns acasă, n-aveam absolut nimic de făcut, mă plictiseam îngrozitor, umblam năuc prin satul mort, un puști de 16 ani pe care nu-l băga nimeni în seamă. Fetele de vârsta mea din sat se uitau prin mine
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
țipi. Nu pot fi dădaca ta! Îmi pare rău, dar trebuie să termin de Împachetat. La revedere! Puse receptorul jos. Un minut mai târziu auzi soneria. Se uită pe vizor și rămase perplexă: era Sam, cu un buchet mare de floarea-soarelui În mână și o sticlă de vin, care ieșea dintr-o pungă maro de hârtie. — Kitty, sunt eu, Sam. Își ținu respirația și se Îndepărtă de ușă În vârful picioarelor. — Nu te mai preface, te-am văzut acum zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Sam era un bărbat voinic, de vreo patruzeci de ani; avea un Început de chelie și o privire ciudată, pierdută. Intră În holul Întunecat cu sticla de vin roșu Împachetată În punga maro de hârtie și cu buchetul obosit de floarea-soarelui. Astea sunt pentru tine, spuse el, Întinzându-i florile. S-au cam ofilit, din păcate. Atât mai rămăsese la un stand coreean, noaptea trecută. 60 de fire. Cantitatea compensează calitatea. Dar gestul contează, nu-i așa? Se uită În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
blazați Teatrul LUNI a fost un spațiu propulsiv, productiv și permisiv. Pentru mulți artiști a constituit o trambulină. Aici am văzut primul spectacol bucureștean al lui Radu Afrim, No Mom’s Land, din care mi-au rămas scanate pe retină floarea-soarelui și WC-ul, doliul spectral al Adei Milea și debusolarea de copil mare, uitat pe lume, a lui Nicu Mihoc. Tot aici am văzut debutul Anei Mărgineanu, Deșeuri, o montare decupată filmic, în care sprint-ul personajelor și suprapunerea lumilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
fără să ocolească nici cele mai șocante cuvinte. Ca să nu mai aud toate mizeriile alea, mă concentram doar asupra peisajului de pe fereastră. Cîmpia-ntinsă până la orizont, plată ca-n palmă, cu pădurici izolate din loc în loc, 28 cu plantații de grâu, floarea-soarelui, porumb, se usca sub soarele de august și sub imensele ceruri bleu-spălăcite. Cîte-un țăran cu femeia după el, minusculi, veneau pe o cărare. Alții lucrau frânți de șale, aproape atingând pământul cu frunțile, pierduți în mijlocul vreunei tarlale îndepărtate. Treceam uneori
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care-l «mănâncă deștele când vede ciriclii» (cocoși). Aflu că e dus la o nuntă. Normal, orice socru mare vrea să stea cu pușcăria la masă în noaptea nunții. Iese Lenuța Cloșcă la poartă. Mama scuipă cu dexteritate semințe de floarea-soarelui. În amurgul vinețiu, trei-patru coji care stau lipite în colțurile buzelor se scurg în jos și alte coji le iau locul. - S-a răstit la băiatu’ meu plutonieru’ Mocanu și băiatu’ a spus adevăru’. - Dacă nu se răstea, nu spunea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cămăși de schimb. Maică-sa l-a condus o bucată de drum, despărțindu-se la marginea satului, în dreptul cimitirului. Apoi, singur, printre țarină și pădure, a luat-o către șoseaua națională. Din capătul unui lan a ales două pălării de floarea-soarelui și, scuipînd cojile în vînt, a așteptat la locul numit cotul șoselei, o parcare largă, lîngă rîpa din care țăranii luau lut pentru case, pînă ce un camion a oprit și l-a luat spre gara din Roman. Nu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
judecat! Dar numai în aparență. Știe că toate astea se adună și rod, acolo, în adîncuri... Nu pentru asta a plecat el de acasă într-o toamnă, cu un geamantan plin cu cărți, peste care a mai adăugat pălăriile de floarea-soarelui rupte din marginea lanului... La șase fără cinci, este deja în fața restaurantului "Dunărea". Doctorul Manoliu, înfășurat într-un fulgarin albicios, mic de statură, cu cocoașa din spate mai pronunțată ca de obicei, face semn de bun găsit și trece pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pîndă. Însă tatălui dumitale nu-i spune nici o vorbă despre toate astea, ori o să sfîrșească prin a face o piatră la rinichi. Și ce vrei să-i spun? De mult bănuiește ceva. — Spune-i că te duci după semințe de floarea-soarelui. — Dar de ce trebuie să mergem taman la „Els Quatre Gats“? — Fiindcă acolo fac cele mai bune sandvișuri cu cîrnați pe o rază de cinci kilometri și undeva trebuie să stăm de vorbă. Nu-mi fi prăpăstios și fă cum Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a-i fi afectată verticalitatea. Peste ani, când avea să fie gospodar la el acasă, om cu familie și copii, prin 1941 - 1944, cănd Antonescu cerea disciplină, Întorsul miriștilor În fiecare toamnă, iar plecatul la câmp, la culesul fasolei, a florii-soarelui, cositul nutrețurilor și transportul acestora erau legate de prezență plugului, cotigei și tânjalei În căruță, atât la ieșirea cât și la intrarea În sat, unde vegheau ,,străjile comunei”, formate din autoritățile primăriei, ai jandarmeriei locale, suplinite cu premilitarii Înarmați, tată
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o strângere de inimă că acum are capul acoperit cu un voal. Nu-i distinge bine nuanța. Să fie cumva roșul stacojiu al trandafirilor ce poate ajunge prin reflexele sale la purpurele tyriene? Nu. E culoarea cochiliei, dar nu nuanța florii-soarelui, ci mai atenuată sau mai intensă. Nici cu cea a nalbei, care duce către purpură, nu seamănă. Și nu este nici galbenul ro șiatic al violetei târzii. Este portocaliul rezervat femeilor pentru voalul nupțial! Un strigăt mut țâșnește din adâncurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
odihnă, liniște și pace adâncă; gospodinele închid în balcon bogățiile toamnei; poemele sale bogate; mere roșii ca focul; pere aurii; prune brumării; fum amărui; o frunză sub rouă se desprinde răcoroasă; cerul își prelinge seninul pierdut; foșnind uscat din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se ridicau repede în mers. Îmi cunoșteam acest mers care parcă mă târa, înainte, unde-o fi, pe marginea pădurilor, a satului, a loturilor cu miriști pustii, de la Miroși la Siliștea, noaptea pe întuneric, dimineața lovindu-mă de tijele de floarea-soarelui, călcând în dovlecii de prin porumburi... Ajunsei într-o piață cu statuie. Piața era plina de coloane de indivizi în căciuli țărănești, dar și în șepci de elevi, și indivizi rău îmbrăcați, cu paltoane ca ale mele, dar și cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nunțile din înalta societate. A fost puțin îngrijorat când a auzit că nunta e la sfârșitul lui august. Cele mai bune flori or să se treacă până atunci, a zis el, dar apoi i-a venit ideea asta minunată cu floarea-soarelui. Laurence o asculta pe jumătate absent, iar jumătatea care asculta și-ar fi dorit ca Francesca să-și fi dat osteneala să se ocupe ea de flori. Fără îndoială, nu-i displăcea că era și Camilla implicată, însă nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dorit ca Francesca să-și fi dat osteneala să se ocupe ea de flori. Fără îndoială, nu-i displăcea că era și Camilla implicată, însă nu și dacă asta presupunea că avea să stea în fața altarului încadrat de tulpini de floarea-soarelui, arătând ca afurisiții de Bill și Ben. — Ești sigură că floarea-soarelui e o idee atât de inspirată? o întrebă el. — Bineînțeles, dragule. O să fie o nuntă atât de elegantă, încât o să se vorbească despre ea luni întregi. Sunt convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ea de flori. Fără îndoială, nu-i displăcea că era și Camilla implicată, însă nu și dacă asta presupunea că avea să stea în fața altarului încadrat de tulpini de floarea-soarelui, arătând ca afurisiții de Bill și Ben. — Ești sigură că floarea-soarelui e o idee atât de inspirată? o întrebă el. — Bineînțeles, dragule. O să fie o nuntă atât de elegantă, încât o să se vorbească despre ea luni întregi. Sunt convinsă că Francescăi îi vor plăcea la nebunie. Între timp, Fran însăși stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zile de la Dumnezeu și noi am scăpat de mustrările de conștiință omorând un om nevinovat. În altă zi, împreună cu vărul am înhămat calul meu și al lui la o căruță și ne-am dus la câmp să aducem pălăriile de floarea-soarelui, pentru fabrica de ulei. Pe drum ne-am întâlnit cu doi ostași sovietici și în loc să ajungem în câmp am fost obligați să-i ducem la Roman, aproape 20 km. Ei erau însoțiți de alte două persoane în civil care după
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
în calea comunicării inimilor, nesocotind secoli și evenimente. Câțiva spectatori părăsesc sala. Sub locurile rămase, acum, libere, uneori chiar pe ele, se odihnesc, foarte vinovate în completa inocență a celor ce pleacă, tot felul de coji de semințe, multe de floarea-soarelui, câteva, însă de dovleac... “Fericiți cei...” Chipurile abandonatorilor se profilează aievea unor portrete dintr-o expoziție a realului dur, a faptului nud, bun și rău. Tineri, foarte tineri, complet necunoscuți în lumea, cam subțire și mult prea subțiată, a intelectualității
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
îl urmăresc cu gâturile întinse spre cerul senin, altele stau rușinate cu capul în jos. Întind mâna să ating finețea zecilor de petale. Dacă o începi, o mănâncă vlăbiile. Într-un loc în care așteptam să-mi vorbească vița-devie și floarea-soarelui, glasul pițigăiat mă face să sar ca arsă. Mă întorc și descopăr un țânc ciufulit. Cu o mână ține aproape de piept un codru zdravăn de pâine, iar cu cealaltă se sprijină într-un băț lung pe care l-a înfipt
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sunt om bun, sau rău? Încurcată, rămân locului și aștept să dispară la fel cum au apărut. Ca prin farmec. În ciuda celor doi dinți lipsă din față, copilul mușcă zdravăn din codrul de pâine și începe să-mi explice că floarea-soarelui nu se încearcă. Pocește toate cuvintele, dar încet-încet îi înțeleg explicația. Chiar și o sămânță dacă iei din coroana lor neagră, golul rămas va atrage vrăbiile care vor veni și vor ciuguli celelalte semințe de pe floare. — Știu de la bunica, încheie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai multe rânduri. Câteva tunete năprasnice. Apoi se porni vântul și, cu totul nedorită, furtuna. Câmpiile nemișcate prinseră deodată viață. Sub șfichiul ploii, lanurile cu grâul abia săltat de o palmă de la pământ, ca și cele de porumb sau de floarea-soarelui deveniră curând adevărate mări verzi, cu valuri în mii de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]