2,299 matches
-
-ți crapă degetele. Se crede că dacă-i îngălbenesc cuiva degetele, în familia aceluia se va întîmpla un caz de moarte. Se crede că dacă cineva își întinde așa degetele că pocnesc, ele la bătrînețe vor tremura. Să nu pui fluier, fus și lingură în foc, că-ți coc degetele toate. Se crede că dacă buricele degetelor la o fată sînt astfel că pielea formează puncte, aceasta, măritîndu-se, va avea băieți; dacă însă pielea degetelor ei formează o dungă, apoi va
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
numai cînd tună și fulgeră a afuma în casă cu ele, și apoi fulgerul nu va atinge acea casă. Mlădițele de lozie* de la biserică în ziua de Florii nu se pun în casă, ci se lasă afară, sub streșina casei. Fluier Cine fluieră în casă face a pustiu. De-ai fluiera pe drumul din sat, te-ar sudui ori te ar ține mulți de rău pentru asta. Dacă fluieri sara, tragi a pustiu. (Gh.F.C.) Fluture Cînd vei vedea vreun fluture prin
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
că se ascunde Necuratul în ele și poți fi și trăsnit. Cînd fulgeră și trăsnește, să aprinzi lumînarea de la Paști, că ești ferit de trăsnet. Cînd auzi primăvara tunînd întîia oară, să dai în cap de trei ori cu un fluier ori cu o piatră și să zici: „Tunul ca ciurul, capul ca fierul.“ Cînd auzi mai înainte tunînd în acel an, lovește cu o pietriță peste cap, că vei fi tare la cap și fără dureri. Cînd tună întîi primăvara
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
care te-a mînca să-l prinzi și să-l mănînci, c apoi nu te mănîncă țînțar nicicacum. Țîță Fetele mari să nu mănînce lapte din tigvă, că le cresc țîțele cît tigvele de mari. Fetele să nu sufle în fluier, căci le cresc țîțele mari. Femeia să nu cînte din fluier, că-i cresc lungi gurguiele de la țîță. Dacă unei femei pînă la trei zile nu-i vine țîță, aceasta este semn că nu-i va trăi pruncul. Se crede
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
c apoi nu te mănîncă țînțar nicicacum. Țîță Fetele mari să nu mănînce lapte din tigvă, că le cresc țîțele cît tigvele de mari. Fetele să nu sufle în fluier, căci le cresc țîțele mari. Femeia să nu cînte din fluier, că-i cresc lungi gurguiele de la țîță. Dacă unei femei pînă la trei zile nu-i vine țîță, aceasta este semn că nu-i va trăi pruncul. Se crede că dacă i se dă copilului pentru prima oară de supt
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și acela de bufon, când existența sa capătă note grotești, lumea e un bâlci, alienarea reifică universul: 10. Muzica este un element important, poetul percepând lumea la nivel auditiv. În poezia bacoviană întâlnim instrumente muzicale (clavir, vioară, țambal, flașnetă, flaut, fluier, liră), compoziții muzicale (simfonia, marșul funebru, valsul), zgomote (foșnete, gemete, plânsete, suspine, oftaturi), verbe auditive care exprimă spaima (strig, plângând, scârțâie), muzicalitatea interioară realizată prin alternarea vocalelor cu consoanele și prin repetiție; 11. Cromatica are anumite sensuri în definirea stărilor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Timbru trimite la imaginea unui obiect de colecție, cu valoare deosebită. În mijlocul lucrurilor materiale ("piatră", "unda mării"), poetul pare fascinat, se identifică pe rând, cu lucrurile, care devin măști lirice; spiritul și materia se suprapun, lumile se identifică, "cimpoiul" și "fluierul" cântă însingurarea, separarea materiei de suflet, până la "Durerea divizată". Poetul insuflă spiritul său poetic lucrurilor din natură, constatând că trăirile firești pot fi exprimate prin instrumente obișnuite ("cimpoi", "fluier"), dar "oglindirea de sine" o poate face numai poezia ("un cântec
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lirice; spiritul și materia se suprapun, lumile se identifică, "cimpoiul" și "fluierul" cântă însingurarea, separarea materiei de suflet, până la "Durerea divizată". Poetul insuflă spiritul său poetic lucrurilor din natură, constatând că trăirile firești pot fi exprimate prin instrumente obișnuite ("cimpoi", "fluier"), dar "oglindirea de sine" o poate face numai poezia ("un cântec încăpător"). În context, Eva poate fi asociată cu poezia, iar Adam cu poetul; ea are "trunchi de fum", fiind spirit făcut din materie, din "coastă". Poetul interiorizează această materie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sale, prin care se exprimă concepția despre poezie. Timbru este alcătuită din două strofe. În prima strofă, deslușim o interogație retorică, prin care poetul se întreabă dacă orice poezie poate să exprime stări spirituale profunde. Indiferent cum "sună" cimpoiul sau fluierul, durerea este "divizată". Piatra, de pildă, are revelație numai prin actul spiritual înalt ("piatra-n rugăciune"), huma, simbol al creației lumii, trebuie "despuiată", pentru a se ajunge la esențe iar "unda logodită sub cer" are profunzimi numai dacă se reflectă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
humă, unda mării), poetul simte comuniunea spiritului cu creația cosmică. În strofa a doua, se exprimă ideea că poezia cuprinde toate lucrurile, fiind "un cântec încăpător", relevă splendorile lumii, muzica ascunsă a lucrurilor. Poezia trebuie să depășească instrumentele obișnuite (cimpoiul, fluierul), să fie "foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare", să fie un imn intonat de îngeri drept laudă adusă divinității. Oul dogmatic Oul dogmatic are o viziune modernă și o prozodie tradițională. În text sunt atât elemente narative, cât și descriptive
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
naturii cu sentimentele poetului, așteptarea, dorul de iubire. Un simbol expresiv este salcâmul, martorul unei posibile iubiri terestre, care capătă valențe cosmice, tinzând spre un sentiment total. În primele strofe distingem melancolia serii, farmecul dureros al așteptării, acompaniat de murmurul fluierelor, luna proiectându-și razele asupra fetei care "caută-n frunza cea rară". În acest pasaj liric, elementele simbolice ale cosmosului sunt în relație cu ochii iubitei, întrucât apar atributele "sfântă" și "clară", "umezi", teluricul se avântă spre nemărginire, spațiul cosmic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-n lună ridică" prefigurează veșnicia prin aspirația spre absolut în iubire; epitetul apreciativ "vechi" are o mare forță expresivă. E un univers rustic, patriarhal, reliefat de imagini vizuale și auditive: "Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână", "toaca răsună mai tare", "fluiere murmură-n stână" care amplifică senzația de melancolie și mister, în prezentarea gradată a înserării, când oamenii se întorc de la câmp "cu coasa-n spinare". În această atmosferă sacră, îndrăgostitul este nerăbdător: "sufletu-i arde-n iubire ca para", iar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nivelul lățimii umerilor. Această poziție este abordată de către înotător după primul semnal al arbitrului. La comanda „Luați locurile”, se execută flexia coatelor și se apropie pieptul de perete, concomitent cu ridicarea șezutei. Bărbia este menținută în piept. După semnalul sonor, fluier, sirenă, pistol, elanul se realizează printr-o extensie energică a întregului corp, concomitent cu ducerea brațelor spre înapoi, ușor prin lateral, iar privirea este energic spre celălalt capăt al bazinului. Drumul aerian se execută cu corpul arcuit, peste nivelul apei
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
desfășurarea competiției. El poate înlocui orice oficial absent, incapabil de a acționa sau ineficient. Dacă consideră necesar, el poate numi oficiali în plus. 7.2.1.5. Înainte de începerea fiecărei probe, Arbitrul General va atenționa înotătorii printr-o serie de fluiere scurte să se de echipeze cu excepția costumului de înot, urmate de un fluier lung care indică că trebuie să-și ocupe pozițiile pe bloc start (sau în cazul procedeului spate și ștafeta mixt să sară în apă imediată. Un
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Dacă consideră necesar, el poate numi oficiali în plus. 7.2.1.5. Înainte de începerea fiecărei probe, Arbitrul General va atenționa înotătorii printr-o serie de fluiere scurte să se de echipeze cu excepția costumului de înot, urmate de un fluier lung care indică că trebuie să-și ocupe pozițiile pe bloc start (sau în cazul procedeului spate și ștafeta mixt să sară în apă imediată. Un al doilea fluier lung va aduce imediat înotătorul pentru procedeul spate și ștafeta mixt
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
se de echipeze cu excepția costumului de înot, urmate de un fluier lung care indică că trebuie să-și ocupe pozițiile pe bloc start (sau în cazul procedeului spate și ștafeta mixt să sară în apă imediată. Un al doilea fluier lung va aduce imediat înotătorul pentru procedeul spate și ștafeta mixt în poziția de start. Când înotătorii și oficialii sunt pregătiți pentru start, Arbitrul General va ridica brațul atenționând starterul că înotătorii îi așteaptă comenzile. Arbitrul general va rămâne cu
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
când înotătorul de pe culoarul sau are două lungimi plus 5(cinci metriă de înotat până la sosire. Semnalul poate fi repetat după întoarcere când înotătorul a ajuns la semnul de 5(cinci) metri de pe frânghia culoarului. Semnalul poate fi dat cu fluierul sau cu clopoțelul. 7.2.5.5. Fiecare inspector de la linia de plecare va stabili la probele de ștafeta dacă înotătorul care pleacă este în contact cu bloc startul când înotătorul precedent atinge peretele de la linia de plecare. În cazul
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
trece în prim-planul părții ștăngi a lui Emanou. Mulțimea, filmată în prim-plan, este in extaz. Se trece în plan-american: Topé îl săruta pe Emanou. Muzică încetează. Cei doi sunt filmați din profil, tot în plan-american. Se aude un fluier, fluierul polițiștilor. Se trece pe gros-planul fetei înmărmurite de uimire a lui Fodère, în fond, cel care l-a susținut pe trădător în planurile sale. Tiossido coboară dintre bateriști. Muzicienii fug. Mulțimea e filmată de sus129 (încadratura rămânând prim-plan-ul) în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în prim-planul părții ștăngi a lui Emanou. Mulțimea, filmată în prim-plan, este in extaz. Se trece în plan-american: Topé îl săruta pe Emanou. Muzică încetează. Cei doi sunt filmați din profil, tot în plan-american. Se aude un fluier, fluierul polițiștilor. Se trece pe gros-planul fetei înmărmurite de uimire a lui Fodère, în fond, cel care l-a susținut pe trădător în planurile sale. Tiossido coboară dintre bateriști. Muzicienii fug. Mulțimea e filmată de sus129 (încadratura rămânând prim-plan-ul) în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor, Pavel ciubotarul, tânărul duce o viață boemă, și se lasă introdus în cultura cârciumii. Naratorul schițează portretele prietenilor săi, pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă, care cântă din fluier; Oșlobanu, om de la munte, poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate; arătosul David, a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortul excesiv depus la învățătură; nepoliticosul Mirăuță, care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
unei exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere a bâlciului, semn al demenței colective și al morții spiritului: "înspăimântătoare procesiuni: oameni demenți, măști agățate de dosuri de animale/ purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața tronului trecea: viori, fluiere, acordeoane/ tobe și clopote răsunând absurd,/ iar arca'n care oamenii și animalele se adunaseră/ era căruța de nebuni ce-ardea magnific" (Magia de tine, din Beggarland Poema inițierii (Falii 5), editate în 2004). Pe de altă parte, vocabule ale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași (1951-1955). Ziarist la "Flacăra Iașului" (1955-1957), bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" (1957-1959), redactor, ulterior secretar general de redacție la "Iașul nou", "Iașul literar" și "Convorbiri literare" (1959-1990). Debut publicistic la "Iașul nou" (1952) și editorial cu placheta Fluierul (1959). Colaborează la "Cronica", "Luceafărul", "România literară", "Argeș", "Tribuna" ș.a. Cărți de poezie: Florile cornului tânăr, prefață de Otilia Cazimir, Editura Pentru Literatură, București, 1961; Orfeu îndrăgostit, Editura Pentru Literatură, București, 1966; Alcor (antologie), Editura Tineretului, București, 1967; Iarnă erotică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fereastră/ și-aștept așa din cărți să te desprinzi/ în rochia subțire și albastră/ ca irișii grădinii suferinzi.// Un gest al mâinii-n umbră rezemată/ pereții se desfac și la un semn/ dintr-un tablou pădurea fermecată/ răsună lung din fluiere de lemn// și arborii se caută sub humă/ și se-ntâlnesc cu rădăcini de fier/ și se iubesc deși în vârf au brumă/ și cântă răstignirea lor pe cer". La celălalt capăt, spre sfârșitul primului deceniu al secolului XXI, departe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vreme de cînd războinicii Moi au făcut cale-ntoarsă. De haine, i se agață insecte despre care nici măcar tatăl său nu știa că există. Seara, își permit puțin alcool de orez, ca un cordial, aprind focuri, întind plasele împotriva țînțarilor, scot fluierele. Mîine, în apropierea satului, spre deosebire de Mayrena care a fost Maria I și a distribuit plumb, se vor oferi pomezi și rezerve de chinină. După verificare, instrumentele și materialul fotografic sunt atent ambalate, protejate de ploaie într-o pînză etanșă. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
până și în moarte. Loghi pare să sugereze că spațiul privilegiat al basmului este implicit și un spațiu liric, al poeziei. Altfel, lira nu face parte câtuși de puțin dintre instrumentele foclorice românești, pentru aceasta pictorul ar fi putut utiliza fluierul sau naiul, instrumente dionisiace, panice. Simbol al unei poezii care corespunde unor armonice apolinice în reprezentările clasice, în arta simbolistă a unui Klimt, Von Stück, Jean Delville, Alexandre Séon etc. lira devine simbolul unei vocații tragice a artistului sacrificat pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]