2,002 matches
-
Seamănă. Și-i întreb: "Ei, Popescule, câți ai băgat la gherlă, câți ai vindecat, tăticule? Câți ai înșelat?" Ei nu zic nimic. Ce 190 să mai zică? Și mă uit că au rânza la fel, același tacâm de mate. Da-ntr-unele fluieră vântul și-n altele mustește grăsimea. Și-mi spun: "Asta nu e bine, Fane! Nu e bine, Popescule! Te-oi vedea eu pe lumea ailaltă, că acolo nu mai e ca pe lumea asta: toți cu apă și cu aer
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe tarabe după ce-și legau șorțurile. Întâi îi vedea Iani. - Țineți-vă, bre, că vin bandiții! striga el celorlalți în gura mare. Hahalerele abia se târau. Le era lene și căscau. Se întindea Sandu, Gheorghe își troznea degetele, Paraschiv fluiera cu voie bună lângă Stăpân. 228 Simigiii ieșiseră cu lopețile de copt covrigii la spate. - Îi rupem! zicea unul. Nu le mai merge! Hoții nu se sinchiseau. Țineau mâinile în buzunare și cu ochii pe prăvălii! - Bună dimineața la negustori
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu mai era liniștită fata tramvaistului! Din ziua aceea tot cu ochii pe geam ședea, să-l vadă când pleacă și când se întoarce de la treburile lui. Subțire băiat! Călca ușor și se ținea drept, ca ofițerii. Pleca flu-ierînd, venea fluierând cântece de-ale lui. I-a plăcut Vetii. Într-o seară, chiriașul a chemat-o pe maică-sa și-a rugat-o să-i spele și lui rufele și să-i mai dea din când în când câte o mătură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pe urmă mai e ceva... - Ce mai e? - Mama spunea că am început să-mi pun lămfiță-n sân... Tăcu o clipă, apoi rosti iar: Și nu e bine... - Îți pui lămîiță-n sîn? -Da. - De ce? - Să miros frumos ca dumneata... Procopie fluieră. - Ce vorbești? -Zău. Chiriașul își scoase ochelarii și îi șterse cu batista. - Acu să știi că mă duc de-adevăratelea... §i ieși afară. Cerul era cenușiu de tot. Numai spre răsărit atârna o fișie albă între cioturile salcâmilor arși, ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dulăii urcau în goană poteca. Erau ogărîți și mușcați. Atârnau floacele de pe ei. Trecură. - Și ce soare! zise pungașul. Urât e la pârnaie, Treanță! Ridică un bolovan și-l aruncă după ceată. Codoșul se scarpină după ceafă și începu să fluiere. Îi era cald și bine. Se mișcau alene, slăbiți de nemâncare. - Tare-i dibaci să umbli așa, de capul tău! Priviră pomii prăfuit} și cerul în care zburau păsările. - Acu, că am trecut prin astea, spuse cel tânăr, pot să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sînteți, mă fraților! Apucară să intre toți patru în păduricea pitică și se opriră osteniți. Nu se mai zărea nimic, nici înainte, nici înapoi. Crengile subțiri ale copacilor se loveau unele de altele, spărgîndu-și coaja de gheață. În câmpie, crivățul fluiera înfricoșător. - S-au dus dracului instrumenturile! oftă Neacșu, care simțea cum i se îngreuiază armonica, pe care se așezase un strat gros de zăpadă. - Ptiu! Cine ne puse să plecăm, nene Mitică? zise Dumitru. Nu ne era nouă bine la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vreau să pic și eu o dată la zar, să dau de pileală! - Da ce-ti veni? - Uite-așa m-a apucat pe mine, că cine știe... Pungașul s-a uitat bănuitor la el: - Treantă... - Ce-i? - Mă, nu cumva... Codoșul fluiera de unul singur, cu munile în buzunare. Privea cerul noros, căzut peste casele Cuțaridei. S-au înfundat în cârciuma lui Stere și-au cerut de mâncare și de băutură. Au chemat și un armonist să le cânte și Gheorghe s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hainele lui ude - sau metafizica. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Pe ici pe colo trecea câte un romanțios fluierând; câte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vântul; câte - o femeie cu fața, înfundată în capșon își desfășura trecătoarele umbre prin spațiul neguros, asemenea zeilor întunecați din epopeele nordice... Dintr-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Din când în când treceai pe lângă vro fereastră cu perdelele roșii, unde în semiântuneric se zărea câte o femeie... Pe ici, pe colea vedeam pe câte - un romanțios ce trecea fluierând sau câte - un om beat, care-n-dată ce chiuia răgușit lângă ferestrele prostituțiunei, femeia spoită ce sta în sticlă aprindea un chibrit spre a-și arăta fața sa unsă din gros și {EminescuOpVII 178} sânul său veșted și gol -poate ultimul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de paie și aninîndu-mi mantaua de umere, începui să colind stradele orașului: o cocardă tricolor - român în butonieră, pălăria largă, cam într-o parte, fața mea palidă, ce arăta osteneala, zâmbea, și-mi târâiam bastonul pe prundul mărunt al stradelor fluierând printre dinți o arie, nu mai știu care. Deodată auzii în urma mea sunetele monotone ale unei muzice mortuare. Îmi întorsei capul, stătui în loc și, luîndu-mi pălăria, fața mea se întristă puțin câte puțin. În urma mortului venea o trăsură, și-n
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vedeam arzând focuri mari, și oameni împregiur, din fundul codrilor ce-ncongiurau ca o manta neagră - verde umerii munților vuia câte - un bucium durerea lui de aramă; pe lângă alte focuri vedeai pare-că cum joacă fete și flăcăi, iar pin codrii rătăciți fluierau voinicii printre dinți și din frunze câte - o doină adâncă și plină de foc. Astfel treceam înainte alături cu zidurile de piatră a muntelui, pe-o cărare îngustă ce ducea mereu în sus, năruită pe - alocurea, pe - alocurea baricadată de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
meu, începu să mă pătrundă cu frigul lui pin toți porii vechilor mele haine. Orașul se aprindea din ce în ce mai mult, cu - atât mă apropiam, păream a distinge vaiete slabe și depărtate, calul fugea mai iute, vântul începu a vâjâi și a fluiera, astfel încît vedeai cum cu el creșteau aripele flacărilor ce se-nălțau la cer. Din ce în ce m-apropiam, din ce în ce vedeam cu[m ] vântul s-arunca cu furie în brațele mărei de foc care creștea în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
senin și rece - șezând roată de jur împrejur cete de români, iar pe frigări lungi frigând berbeci și oi, chiuind, cântând, horind - într-o parte unii jucau pisând pământul pietros cu opinca cea ușoară, pe când unul șezând pe-un bolovan fluiera în fluier de soc. Chiuiturele vesele, fumul înălțîndu-se din focurile multe, fețele cele curioase cu ochii lor cei vii, cari de cari mai mari - în fine, acolo-l vedeai pe român, cu fața arsă dar adâncă, cu ochii caprii și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de leu. Ajunserăm cu toții la moară. Salutarăm pe sas, care ni deschise ușa. Era țiganul acela care ședea lângă el, povestindu-i cum în tinerețe fura cu șirețenie găinile vecinilor, atîrnîndu-le cu picioarele legate de căngi sub țundră și mergea fluierând cu țundra pe-un umăr prin sat fără ca oamenilor să li treacă prin minte ce avea el sub țundră. Sasul {EminescuOpVII 215} râdea cu zgomot, deși mi se părea mie că râde silit. Dar putea să mi se pară numai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Răzbunarea! murmurai eu. De ce să mor pîn-a nu-l răzbuna. După aceea am vreme și de murit și de trăit de voi vrea. Împlui groapa cu țărână, frânsei o ramură verde dintr-un arbor și-o aruncai peste mormânt - și, fluierând printre dinți c-o răceală sinistră, apucai îndărăt la deal. Ajunsei la castre. Bătrânul ședea trist și gânditor lângă foc cu picioarele întinse, cu mâna pe frunte. Mă apropiai și șezui alături cu el. - Ce să facem? zisei eu încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gândise ceva ce le apăsa inima și voiau s-o spuie și altora; cărțile vechi eu unul le citesc și găsesc între lucruri absurde unele semințe de lumină pe cari apoi le țin minte. Așa în una din zile stam fluierând la fereasta deschisă, era zăpadă și frumos afară, când iată văd trecând un bătrân c-o manta lungă în spate și cu pălăria cu marginile foarte largi. Il văd intrând la Corabia lui Noe. Corabia aceasta este o crâșmă unde
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
I-am dat bună sară și m-am pus în fața lui, pentru că eram în dreptul meu să șed la masa mea. El răsări oleacă, dar nu spuse nimic. Apoi începu a ciocăni în masă cu degetele lui lungi și subțirele și fluiera pintre dinți... Era o necuviință... dar acuma eu tăceam; căci, oricât de necuviincios ar fi fost, aria era de-o frumuseță rară... era subțire ca bâzâitul de albină, dar ți se părea că-n gura [lui] s-a așezat un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și iar începu a ciocăni cu degetelei lui lungi, încît mâna lui îmi părea un paingăn mare, care joacă tremblante. - Iartă-mă, d-le Doctor, zisei eu încheindu-mi surtucul dinainte, dar mie-mi pare că aria aceasta care ai fluierat-o am mai auzit-o undeva... și aș voi să vă-ntreb ... - Aria asta ai auzit-o în capul d-tale, zise el, pe când ștergeai ciubotele lui Beethoven. - Mă iartă, d-le, dar nici n-am avut onoarea de-a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
recunoști comunicarea fără vorbe a managementuluitc " Atunci când nu reușești să recunoști comunicarea fără vorbe a managementului" „Cel ce nu știe să zâmbească n-ar trebui să-și deschidă prăvălie.” Proverb chinezesc Michelle se afla la copiator când m-am apropiat, fluierând absent o melodie pe care o auzisem la radio. „Mă bucur să te văd Într-o dispoziție atât de bună astăzi”, mi-a spus ea. „Și de ce, mă rog?”, am Întrebat-o. „Atunci când ești Într-o dispoziție bună”, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
taxă. Bătrânii se uitau scuipând, mamele plângeau, tinerii își rumegau furia. Tommaso a izbutit să-și aducă aminte și de ceea ce i se întâmplase într-o seară, în timp ce se-ntorcea acasă după ce ieșise de la casa parohială a lui Don Terentio. Fluiera îngândurat, când la colțul unei ulițe dădu nas în nas cu vreo șase sau șapte indivizi. Dădu binețe și se făcu că nu dă vreo atenție specială grupului respectiv. La început a fost un moment de ezitare, apoi izbucniră în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sunt înăuntru, pe mine voiau să mă omoare. Mă întreabă de fiecare dată, continuă Cosmina. Mi-e frică de ăsta cu coada rotată să nu zboare până la fereastra noastră și să mă pârască. Bunicul știe limba păsărilor, să vezi cum fluieră... Papi nu știa dacă să se amuze sau s-o ia în serios, adică să se amuze și mai tare... — Să mori tu... ? îi replică. — Ți-ai și găsit pe cine să întrebi... Ai uitat că în problema morții sunt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pielea i se vedea la fel de neagră și tăbăcită, așa că laba piciorului se făcuse una cu bocancul. Dormea cu capul rezemat de acordeon, la fiecare mișcare, burduful lăsa să-i scape un vaier din slobozeniile trecute, ca o boare uscată ce fluieră prin streșini. Vorbind aceeași limbă amestecată, acordeonul visa pentru el. Isaia dormea împăcat, cu capul în poala Marchizei, mâna pipăindu-i zadarnic prin iarbă după sticlă și resemnându-se, apoi, să cotrobăie printre pulpele ei, pe sub fustă. Cum visa bucurie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în cimitirele de la marginea orașului. Maca intră în pronaos. Nu știa ce caută și se hotărî atunci să se caute pe sine. Pocni din degete și zgomotul se întoarse la el, venind din toate părțile. Era cât pe ce să fluiere, dar își aminti de necuviința unei astfel de intenții. Scoase un sunet pe o singură notă, îngroșându-l din gât. De sub cupolă ori de pe fresce cineva îi răspunse, nu știa cine. Salut, îi veni să spună, dar probabil că ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lăsa pe spate atât de mult încît picioarele i se întindeau departe pe covor. Se scărpina în văzul tuturor și fără jenă în cap, strănuta zgomotos, scotea limba câteodată din gură ca să dea a înțelege că o chestiune e boacănă, fluiera în plin salon o arie, sau se-nvîrtea în pas de dans. Deodată apoi se lăsa jos pe covor lângă fotoliul unei doamne. La prințesa Hangerliu făcu la o masă o drăcie hazardată. Pe bufet se afla un tort cu o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce făcea Pica,cum își petrecea ziua? . - Multe ceasuri ședea ghemuită într-un colț al patului și citea. Isprăvea un volum într-o zi. . - Cînta? . - Fredona puțin când era bine dispusă, apoi amuțea. Șimai veselă, se dădea jos pe scară fluierând. . - Fluiera Pica? . - Ba bine că nu! . - Niciodată n-am auzit-o fluierând, e un lucru nou pentrumine. . - A venit și pe la bucătărie, oferindu-se să-mi ajute, darn-am lăsat-o. Avea mâinile foarte subțiri și fine, era păcat s-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]