28,018 matches
-
ne reflectam în centrul globilor, în umezeala lor caldă încă. Și vocea bunicii: "Doamne, sînteți lișcă de apă, intrați repede să vă uscați la foc, fîstîcliilor". "Ce faci, Iordana? Analizezi fundul de ochi al vacii? Hai de-aici". Întorc repede foaia să nu mai văd ce-am scris. Să nu mai aud bufnetul toporului și mugetul teribil. Pînă la catastrofa termală din vara lui '79, cu nopți murdare de frică, de îndoieli, de amărăciune, de vină, dragostea noastră a mai înregistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ultima oră. Mie de ce nu mi-ar fi ieșit? Eu de ce nu aș fi încercat? Așadar, viața ca o greșeală de tipar. Și metamorfoza s-a produs: realul a devenit realul scrisului. Un alt început, un fel de înviere în fața foii albe. Mi-era bine lîngă mașina Erika. Cel puțin îi știam caracterul. Mai precis, caracterele. Trăiam din ce-am trăit eu însămi (dacă aveam noroc, îl auzeam pe tata fredonînd, în timp ce se bărbierea, un șlagăr de Jean Moscopol; o vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mi l-a oferit cu autograf, după care mi-a dat telefon să mă întrebe la ce pagină am ajuns. "E prea intello pentru mine". Mi-a luat ironia drept compliment. Și ce texte avea-n el Genosse! Pe prima foaie sta scris: "Important e să-ți nu-ți reproșezi MORAL nimic". Apoi, își asigura cititorii că-și scrie cugetatele cu cuget curat. Pe cine a vrut să prostească, a prostit. Din fesenar în pedeserel, din pedeserel în pesedel, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
considerabil mărită, anxietăți, nevroze, suferințe psihice și fizice, exasperări, coșmaruri. Mijloacele operaționale variază în funcție de aceste conținuturi. Când obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În Okurina, mirosul de mucegai al unor foi de pergament reactualizează în simțul olfactiv al unui bolnav emanațiile malodorante de odinioară ale așternutului unui străbunic al său, muribund, și, odată cu ele, figura aceluia, pe care el o identifică și în propriul său chip din oglindă. Obsedat de numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pântecelui Hipogrifului. Electrizați într-o dulce melancolie, genunchii mei vibrează ușor în ritmul muzicii: "Still my guitar gently weeps". Sfârșitul poveștii și morala ei De vină nu poate fi numai Aspida. Okurina Sicran. Numele străbunicului Okurina sta ascuns între două foi de pergament negru și-și lăsa umbra fulgurată de lumina obscură a veiozei să se întrevadă vag, ca un semn tainic și amenințător. Sicran mototolea absent cu vârfurile degetelor peticele de hârtie neagră, evitând să le privească, dar senzația lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spre cartea ce face o notă distonantă pe raft și începe s-o inspecteze cu multă atenție. Nicio urmă de uimire, amuzament sau dezgust nu se poate citi pe fața lui, sau măcar de interes. Privirea lui inexpresivă, ca o foaie albă de hârtie, continuă să se concentreze asupra cărții, ce aproape se răsfoia singură, la fel cum se amestecă cărțile de joc într-o ședință de prestidigitație... Apoi o închide brusc, pleznind-o cu zgomot și pornește cu ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu omulețul pe care nu-l putea stăpâni, o minge de ping-pong ce sălta în șuvoiul de țâșnitoare de pe bulevardul Karl Marx, din care sorbeau copiii și ea îi privea printre orificiile tablei de gard, cum o numise, pentru că orice foaie de tablă galvanizată, de pe acoperișuri, de la aticele blocurilor de vizavi, de streașină, de uluci, de manșon pentru copacii seculari, ea o numea tablă de gard; simbol al închisorii, cerul era de tablă inox, uneori de cupru, alteori de oțel. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o scrisesem era sfâșiată de animalele care le țâșneau din plexul solar, capete de vampir, de dragon sau crocodil. Desenele animate de pe monitoarele TV deveniseră, la rândul lor, fiare care maltratau, pe rugul proletcultismului revigorat, pe Autor și personajele sale. Foile deveneau fum negru, smog-ul dintr-o uzină de idei, din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pierdut pe mine de mine însămi, Autorule, demult, dar viața mea a fost ca un top de coli de scris A4 și mă pot citi și la mijloc și la început și în ultima frază de pe fila de acum. Toate foile, așezate una peste cealaltă, formează un dosar în care ar încăpea viața mea. Dosarul va fi presat între altele care-l înghesuie, până când filele se vor lipi și în cele din urmă se vor contopi într-o masă de mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strălucind sub soare, sub Lună, sub ploi diluviene, sub ninsori abundente, sub bolta nopții sau sub apele zilei. În capul lor nu se mai zbăteau paginile de tablă ale miilor de cărți din care și-au hrănit cunoașterea profesorii, ci foi de mătase foșnind viața grâului, informațiile cuprinzând evoluția acestei ființe de la germene până la maturitate, sensul existenței sale, viziunile întregului din parțialitate și individualitate, forța ca undă a aceluiași scop mesianic, în aceeași octavă, pe partitura simfoniei universale, orga de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acolo sunt moldoveni. Da' de unde vii matale? Pilotul îi răspunse în versuri: Cine trece-n Valea Seacă/ Cu hangerul scos din teacă? Oarecum liniștit, bănuind că bietul om a căzut din istorie în cap, paznicul îi răspunse tot în versuri: Foaie verde de cărare,/ Ești la mare depărtare. Cum pilotul se uită câș, paznicul îl dumiri. Haiducia s-a dus, nene, suntem în era atomică. Pilotul îi arătă o hartă care părea a Brăilei, dar fără Dunăre. Eu vin dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ani, dar acelea sunt improbabile, independente de voința noastră, dar posibile. Așteaptă să fie alese pentru a fi viabile. Și să aibă istorie. Apăru Fane Legrade cizmarul și Sanda, soția sa. Era o scenă desprinsă parcă dintr-un manuscris cu foi rupte, pentru că fiecare apărea când mic, când foarte bătrân, mai puțin Sanda, umbră ștearsă fără chip, tăcută, într-un colț, cum fac de obicei umbrele. După ce le moare trupul, privesc viața și așteaptă. Cerșesc prin atitudine, ce pot face altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
citeau înapoi fără a-și înțelege versurile. Ori au greșit lungimea în adâncurile existenței, ori e vorba despre un alt trecut. Sau noi am ajuns în trecutul altora spuse Prunilă. Își încercară norocul în viitor. Înveleau pietre de pe terasament cu foile poetice și le aruncau spre trenurile cu oprire dincolo de timp. Numai că geamurile rămâneau întregi, n-aveau nicio zgârietură, deși pietrele erau trimise cu precizie mai ales spre vagoanele de clasa I. Ori n-am forță, ori viitorul nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și să polemizăm, altceva, nu! Te rugăm, salvează-ne Marrie Alimentaire, te rugăm! Și Mioara se închise cu topuri de hârtie, cerneală și stilouri, pentru a compune opera ce avea să distrugă pentru totdeauna dezechilibrul dintre specii. Așa că luă prima foaie și scrise cu majuscule: ÎNDREPTAR ORTOPEDIC DE ESTETICĂ. Întâi și întâi, a dat la o parte pielea Pământului ca să fie luminat până în Iad. Și Soarele să ardă a doua zi ce i-a scăpat astrului nopții. În felul acesta, șobolanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mâncăm, o respirăm, o defecăm și iar ne-o însușim. Deci noi ne mâncăm propriul nostru interior, un act de scatofagie fără precedent spuse Președintele cu mâinile înfundate dezolant în buzunarele halatului de casă, singurul rămas nears cu țigara de foi din cele 3.548.000 de halate din garderobă. Domnilor, să luăm exemplul biblic! zise Mioara Alimentară. Să le-ncurcam limbile, ca în Babilon. Fiecare să chițăie pe limba lui, care le va aduce cu siguranță sfârșitul. Vă dați seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu mai era acolo. „Duminica, rămân aici. Este singura zi din săptămână în care va trebui să-mi suportați prezența”, îmi spusese. Era luni. Descurajat, m-am dus în bucătărie. Îmi pregătise cafea și cumpărase cornuri. Am citit pe o foaie de hârtie acest mesaj: Dragă Olaf, Sper că ai dormit bine. Mă întorc deseară pe la ora nouăsprezece. În caz că se ivesc probleme, sună-mă pe mobil la 06... O zi bună. Sigrid, Versailles, 24/07/2006. Se iscălise cu prenumele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
din mulțime nu se vedea nimic, simțeam doar că încep să am palpitații, zice Gulie, toți eram cu ochii ațintiți la balcon. Dintr-un moment în altul Tiranul trebuia să-și facă apariția, lume pestriță, Dendé, aproape să-ți pierzi foile, notițele, ești irecuperabil, se minunează Roja, nici ochelarii nu-i mai stăteau bine pe nas, mă turtiseră două vite între ele la un moment dat, mă tu ești de la vreo agentură străină, ești spion, ce tot scrii acolo? Cică erau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
încercat să protesteze în legătură cu tot ce i se petrecea sub ochi, disperat că muncitorii care ajutaseră la încărcat dăduseră bir cu fugiții fără să stea prea mult pe gînduri, dar s-a trezit brusc cu un pumn în nas, în timp ce foaia de parcurs îi era smulsă dintre degete, făcută bucățele, și apoi aruncată în vînt. Vă faceți de lucru cu dracul, se porni să amenințe Curistul, nu se mișcă nimeni de la locul său pînă nu vă dau eu voie, începu să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întîmple, că pînă la urmă toate nulitățile din linia a doua o să iasă în față dacă noi stăm cu mîinile în sîn. Roja e fiul meu, începe să-i explice. — Pe birou avea uite așa un vraf de ziare, hîrtii, foi rupte de prin cărți, face semn Roja cu brațele larg deschise, și el țeapăn, cu buzele rînjite, de parcă ar mai fi avut încă ceva important de zis chiar înainte să mierlească. — Porcilor, hoților, ați confiscat Revoluția, ce altceva ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un apucat pe holurile Bibliotecii Universitare încercînd să facă rost de o cărticică pusă la index. Poți fi mesteacăn, fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă Dendé, scuipînd printre dinți un cheag de sînge, muci și salivă. Acum îl înțeleg, zice Roja îndreptîndu-și șalele ca un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
impresia că ar fi dispus să dea puțin înapoi, chircindu-se în fotoliu. — Nu te costă nimic o grupă sau două în sus sau în jos, începe să viseze din nou Regizorul, rupt de realitate, unu doi PSL-iști, cîteva foi de cort, ceva muniție, se îndîrjește. — îți dai seama că dacă aș face asta te-aș avea pentru totdeauna la mînă, aș putea să mă joc oricînd cu tine ca șoarecele cu pisica, spune Comandantul. — Se vor bate cap în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
voastre și nimeni n-o să vă ia la întrebări. — Și eu care pînă acum credeam că sînt cineva, își dă seama Curistul, urmărind din priviri un individ dubios care șade singur la o masă alăturată pufăind dintr-o țigară de foi. — Dacă odată și odată ar fi să se facă curățenie în sistem, din nu știu ce motiv să zicem, cred că primii vizați ar fi ăștia ca noi, se gîndește Părințelul. — Doar n-oi fi crezut că ar putea fi vorba de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
gît, vrea să completeze, să nu vă faceți iluzii că la spartul distracției o s-o întindeți fiecare încotro o să aveți chef, se întoarce în direcția grupului format din Croitoraș, Bulgar, și Santinelă, ne-am înțeles? Sau e nevoie să întoarcem foaia ca să pricepeți? — S-o luăm pe rînd, își trage Roja sufletul, așezîndu-se și el la masa din mijlocul cămăruței. Prin minte încep să i se plimbe din nou aceleași imagini rătăcite pe care de cinci zile tot încearcă să le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
încearcă Petrică să-și țină oamenii aproape, acum o să vedem cîți bani face fiecare. — S-o spună oricui, dar nu mie, că astea sînt idei puse cap la cap de oamenii care au ieșit spontan în stradă, zice Roja, despăturind foaia de hîrtie, încercînd s-o netezească pe masă cu dosul palmei. Pînă și Geniul și-a dat seama citind-o că în toată tevatura și-au băgat coada unii din afară, de asta i-a sărit muștarul așa de tare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de așa-zișii revoluționari sau teroriști? — Trebuie să accepți că totul e praf, că s-a dus pe apa sîmbetei, spune Părințelul. Nu cumva sînteți și voi dintre cei care și-au asigurat de pe-acuma viitorul? schimbă Roja brusc foaia, de unde pot fi eu sigur că n-aveți și voi gărgăuni în cap ca majoritatea celor care figurează pe tot felul de liste? se hotărăște să le-o spună în față. — Mergi prea departe, vrea să-l tempereze Părințelul, de ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]