1,653 matches
-
din nordul Moldovei au aceeași geneză ca și marele lanț coralier din Australia, numai că cel de acolo, fiind recent, se află aproape în întregime sub apă, vârfurile lui ieșind din ocean la o înălțime de 2-5 m, pe când recifele fosile care apar în stîncile Prutului ajung sau trec cota de o sută de metri și, mulțumită ridicării substratului (isostasia, care a pricinuit și adâncirea canioanelor Răutului și Nistrului), toată înalțimea lor se află acum pe uscat, de unde pot fi admirate
Toltrele Prutului () [Corola-website/Science/306680_a_308009]
-
trofic. O trăsătură aparte a celulei diatomeei constă în aceasta fiind învelită într-un perete celular unic, format din dioxid de siliciu hidratat. Acesta se compune din două părți asimetrice, cu o fisură între ele - de unde și numele algei. Dovezile fosile sugerează că originează din timpul, sau înaintea, perioadei jurasice. Diatomeele sunt folosite pentru monitorizarea condițiilor mediului și în studiul calității apei. Pentru obținerea unor cantități comerciră industrială, algele sunt cultivate în ferme speciale marine de algocultură.
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
sau de venerare a zeităților, dar și ca adăpost în cadrul luptelor turco-austriece. În centrul peșterii se află un altar de piatră pe care erau sacrifcate păsări. Dacii foloseau această peșteră pentru a-l venera pe Zamolxis, aici fiind descoperite resturi fosile de "Ursus spelaeus" și fosile de specii endemice. Peștera Haiducilor (sau Gaura Haiducească) este situată în rezervația naturală Valea Mare, la 3 km de Moldova Nouă (județul Caraș Severin) și are o lungime de 1370 m. Aici s-au găsit
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
adânci. Poate fi împărțit în cinci regiuni ecologice: Negevul de nord, de vest și central, Platoul mare și Valea Arava. Subsolul Negevului este sărac și, spre deosebire de statele vecine, s-ar părea că nu conține petrol, sau alte surse de energie fosilă. La sudul Negevului, nu departe de orașul Eilat, se găsesc minele antice de la Timna și topitorii de cupru care datează din timpul regelui Solomon. În zilele noastre, în afară de interesul turistic, exploatarea acestor mine s-a dovedit a fi nerentabilă. Mai
Negev () [Corola-website/Science/307983_a_309312]
-
de vedere estetic, arată frumos sau decorativ, fiind folosite ca pietre în bijuterii. După calitățile estetice ele se împart în pietre prețioase (numite și pietre nestemate) și pietre semiprețioase. În afară de originea minerală (anorganică) mai pot fi și de origine organică (fosile) ca de exemplu chihlimbarul, sau perlele și coralii. Știința care se ocupă cu studiul pietrelor prețioase se numește gemologie (de la "gemă": termen generic pentru pietrele translucide considerate prețioase). Este probabil ca pietrele să fi fost folosite ca bijuterii încă din
Piatră prețioasă () [Corola-website/Science/308425_a_309754]
-
ul, numit și „ambră galbenă”, este o piatră semiprețioasă de culoare galbenă, transparentă, translucidă sau opacă, cu incluziuni translucide sau opace, fiind de origine organică, și anume rășina fosilă. ul nu este ambră adevărată. Unele incluziuni îi pot conferi culoare albăstruie sau verzuie, așa cum este chihlimbarul din Republica Dominicană. Aceste pietre sunt exemplare rare și foarte scumpe. Vârsta chihlimbarului este apreciată la până la 260 milioane de ani. Provine din rășina
Chihlimbar () [Corola-website/Science/308453_a_309782]
-
siliciu (), apă între 3 - 12 % și urme de oxizi metalici. Acidul silicic apare și în ape subterane, unde ajunge prin apele de infiltrație. Pe când apa potabilă are un conținut mai redus în acid silicic. Pământul de Kieselgur(numit și făină fosilă sau pământ de diatomee) este compus din 94 % bioxid de siliciu, cantități mici de fier, calciu, magneziu, fosfor și aluminiu, ia naștere din sedimentarea scheletelor unor fosile numite diatomee. Unii folosesc pământul de Kieselgur în scopuri terapeutice, tratamentul nefiind documentat
Acid silicic () [Corola-website/Science/308471_a_309800]
-
pungă care acționa pe post de înveliș, protejând organele reproductive externe. Lupul marsupial modern a apărut acum aproximativ patru milioane de ani. Speciile din famila "Thylacinidae" datează din prima parte a Miocenului; de la începutul anilor 1990, cel puțin șapte specii fosile au fost descoperite la Riversleigh, în Nord-Vestul Queenslandului. "Nimbacinus dicksoni" este cea mai veche din cele șapte specii fosile, datând de acum 23 de milioane de ani. Acest thylacinid era cu mult mai mic decât rudele sale mai recente. Cea
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
milioane de ani. Speciile din famila "Thylacinidae" datează din prima parte a Miocenului; de la începutul anilor 1990, cel puțin șapte specii fosile au fost descoperite la Riversleigh, în Nord-Vestul Queenslandului. "Nimbacinus dicksoni" este cea mai veche din cele șapte specii fosile, datând de acum 23 de milioane de ani. Acest thylacinid era cu mult mai mic decât rudele sale mai recente. Cea mai mare specie, "Thylacinus potens", care avea o mărime comparabilă cu cea a lupului, a fost singura specie care
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
vertebratele cele mai primitive, fiind niște "pești" foarte primitivi, cu cea mai simplă structură a corpului. Fălcile (maxilare) și dinții adevărați (dinții placoizi) lipsesc. De asemenea lipsesc înotătoarele perechi și centurile, acestea din urmă fiind slab indicate numai la formele fosile (ostracodermi). Aparatul bucal este adaptat pentru supt. Cavitățile nazale sunt contopite într-o singură nară ("monorinie"), ce se deschide în afară pe fața dorsală și mediană a capului. Au craniul incomplet (lipsește regiunea occipitală) din care motiv sunt denumite și
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
încă individualizate (vertebrele sunt lipsite de corp și reduse adesea la câțiva noduli cartilaginoși, neuniți între ei). Înotătoarele perechi (pectorale și ventrale) la formele actuale lipsesc complet, de asemenea și centurile, acestea din urmă fiind slab indicate numai la formele fosile (ostracodermi). Lipsa înotătoarelor perechi se pare că este primară. Unii ostracodermi aveau după regiunea branhială plăci sau solzi dermici prevăzuți cu spini, care sunt considerați în general ca înotătoare pectorale. Aceste plăci sau solzi sunt însă formațiuni exoscheletice și deci
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
Numărul de locuitori ai zonei. 3. Sursele principale de emisii - producere de energie electrică, cogenerare și termoficare zonală, - arderi în instalații de încălzire de tip comercial, instituțional și rezidențial, - arderi în procese industriale, - procese de producție, - extracția și distribuirea combustibililor fosili, - utilizarea solvenților, - transportul rutier, - alte surse mobile și utilaje (a se specifica), - tratarea și depozitarea deșeurilor, - agricultură, - natură. 4. Caracterizarea traficului (doar pentru stațiile care au ca obiect de supraveghere traficul) - străzi largi cu - volum mare de trafic ( peste 10
jrc3214as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88371_a_89158]
-
procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferite procedee. Sursele de energie ne-reînnoibile includ energia nucleară precum și energia generată prin arderea combustibililor fosili, așa cum ar fi țițeiul, cărbunele și gazele naturale. Aceste resurse sunt, în chip evident, limitate la existența zăcămintelor respective și sunt considerate în general (a se vedea teoria academicianului român Ludovic Mrazec de formare anorganică a țițeiului și a gazelor
Energie regenerabilă () [Corola-website/Science/303090_a_304419]
-
perechii de picioare posterioare, crearea unei caudale, respectiv transformarea perechii de membre anterioare în înotătoare. Balenele sunt animale blânde, inteligente, care se hrănesc cu microorganismele din ocean. Balenele sunt grupate în 4 familii actuale, cu 11 specii, și o familie fosilă. Sunt balene netede; acestea cuprind următoarele specii: Sunt balene pigmeu și cuprind o singură specie: Sunt balene cenușii, cu specia: Sunt balene brăzdate, cu următoarele specii: Este o familie fosilă de balene, care cuprinde strămoșii balenelor actuale. Are o singură
Balenă () [Corola-website/Science/302252_a_303581]
-
în 4 familii actuale, cu 11 specii, și o familie fosilă. Sunt balene netede; acestea cuprind următoarele specii: Sunt balene pigmeu și cuprind o singură specie: Sunt balene cenușii, cu specia: Sunt balene brăzdate, cu următoarele specii: Este o familie fosilă de balene, care cuprinde strămoșii balenelor actuale. Are o singură specie cunoscută: Balenele au dezvoltat în cursul evoluției lor niște formațiuni numite fanoane, care le permit să se hrănească cu plancton. Acestea se termină prin niște prelungiri în formă de
Balenă () [Corola-website/Science/302252_a_303581]
-
existe cel puțin trei consumatori pentru ca prețul să fie publicat; întrucât aceste informații care privesc energia electrică și gazul consumate de industrie pentru utilizatori finali de energie vor permite, de asemenea, comparații cu alte surse de energie (petrol, cărbune, combustibil fosil și surse de energie regenerabile) și cu alți consumatori; întrucât întreprinderile care furnizează gaz și energie electrică, precum și consumatorii industriali de gaz și energie electrică se supun în continuare, independent de aplicarea prezentei directive, regulilor privind concurența impuse de Tratat
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86745_a_87532]
-
Clasa Eotheria cuprinde mamifere fosile, aparținînd mezozoicului. Caracteristica esențială a acestor mamifere este prezența a numeroase caractere reptiliene. Aceste caractere sunt o dovadă a originii reptiliene a mamiferelor. Dintre caracterele reptiliene prezente la aceste mamifere mezozoice se pot enumera: - pe falca inferioară alături de osul dentar
EOtheria () [Corola-website/Science/302270_a_303599]
-
urechea mijlocie; - incisivii laterali sunt fixați pe maxilar; - molarii au un relief puțin complicat, relief care amintește de forma triconodontă; - centura scaplară este formată din oase libere și nu sudate. Coracoidul nu este sudat de omoplat. Eoterienii cuprind trei genuri fosile. Infraclasa Eotheria a fost creată în 1958 de Kermack și Mussett ca pentru a clasifica ordinele dispărute Trieonodonta și Doeodonta, care, împreună cu alt ordin de mamifere acvatice dispărute, Triconodonta și singurul ordin încă în viață, Monotremata, fac toate parte din
EOtheria () [Corola-website/Science/302270_a_303599]
-
acum este considerat că reprezintă o familie distinctă și foarte primitivă cu unele afinități cu familia "Vombatidae". Gama geologică a familiei "Phascolarctidae" este din miocenul mijlociu până în holocen în Australia. Familia "Phascolarctidae" are cinci genuri și 12 specii actuale și fosile:
Fascolarctide () [Corola-website/Science/302354_a_303683]
-
a anatomiei sale interne și a observat similaritatea structurală generală cu vombatul. Naturalistul englez , custode al Societății Zoologice din Londra, a fost primul care a clasificat koala corect, ca marsupial, prin 1840. A identificat similarități între el și rudele sale fosile "Diprotodon" și "Nototherium", descoperite doar cu câțiva ani în urmă. La fel, , custodele Muzeului Australian, a observat cum lucrau mecanismele evolutive în timp ce compara koala cu strămoșii săi, în lucrarea sa din 1871, "Mamiferele Australiei" (alta decât cea a lui John
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
care acționează asupra unei populații o constituie combinația întâmplătoare a alelelor la combinarea spermei și ovulelor în timpul fertilizăriisau fecundării. O astfel de populație, aflată în echilibrul "Hardy-Weinberg", nu evoluează. Teoria evoluției este verificată de: Conștientizarea faptului că unele pietre conțin fosile a fost un punct de reper in istoria naturală. Există trei părți în această poveste: Evoluția ecvidelor (familia Equidae) este un bun exemplu pentru modul în care funcționează evoluția. Cea mai veche fosilă a unui cal este de aproximativ 52
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
Omul de Neanderthal, scris și Omul de Neandertal (fără „h”), este fie o specie fosilă de hominid (denumirea științifică ), fie, după alți cercetători, o subspecie ("Homo sapiens neanderthaliensis") a speciei "Homo sapiens", al cărei areal acoperea Europa precum și părți ale Asiei de Vest, extinzându-se pe o perioadă de timp cuprinsă aproximativ între 230.000
Homo neanderthalensis () [Corola-website/Science/302129_a_303458]
-
cuprinsă aproximativ între 230.000 și 29.000 de ani înaintea contemporaneității. Denumirea provine de la o anumită porțiune din valea râului Düssel (Germania), numită până în 1902 Neanderthal, dar de atunci încoace Neandertal (fără „h”), unde au fost găsite primele sale fosile. În astfel de cazuri denumirile latine inițiale nu se mai schimbă. Denumirea a fost introdusă în 1864 de William King și a persistat, spre deosebire de denumirile propuse de Ernst Haeckel în 1866, "Homo stupidus" sau "Homo sapiens stupidus". Pe la mijlocul secolului al
Homo neanderthalensis () [Corola-website/Science/302129_a_303458]
-
piciorului (curbura tălpii) și mainii (evoluția degetului opozabil). Semnificativ este faptul că o serie de schimbări - în special la nivelul membrelor - par să indice și schimbări neuronale (la nivelul sistemului nervos central). Principalele puncte în care au fost identificate resturi fosile ale lui "A. afarensis" șunt Hadar (Afar), Etiopia (exemplarul denumit "Lucy", unul dintre cele mai complete schelete identificate pana acum), Laetoli (Tanzania, la 40 km S de Olduway). "A. afarensis" nu are habitat amenajat (adăposturi sub forma paravanelor sau al
Australopitec () [Corola-website/Science/302125_a_303454]
-
18 metri lungime și 3,5 metri înălțime), era un animal erbivor pașnic. Brontozaurul este unul dintre cei mai cunoscuți dinozauri. Avea și el dimensiuni mari, impunătoare (20 de metri lungime) și cântărea 35 de tone. S-au găsit ouă fosile de brontozaur, de 20-30 cm lungime. Această reptilă se pare că trăia foarte mult. Mediul său de viață era mlaștina, căci se hrănea cu plante acvatice. Un alt gigant erbivor era brachiozaurul, care se hrănea cu frunzele copacilor, asemenea girafelor
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]