8,186 matches
-
Naționale Române (Fondul familiei Acterian) și a ajuns la concluzia că, așa cum a fost publicat, volumul este rezultatul cenzurii. Contactînd-o pe Doina Uricariu, editoarea și traducătoarea celor două ediții ale jurnalului (Jeni Acterian și-a scris însemnările cu precădere în franceză), Mirela Vișan nu a primit lămuririle pe care și le-a dorit, cercetătoarea rămînînd cu impresia că i se ascund motivele care au dus la nepublicarea unor fragmente care, deși există în manuscrise, nu există în versiunea editată. „Multe întrebări
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6349_a_7674]
-
text apare chiar o definiție a cuvântului: „ Vulcani să cheamă aceli răsuflări de pământ din care aruncă foc". Forma vulcan (cu u) corespunde sursei italienești a traducerii (it. vulcano); a circulat însă și o variantă cu o (volcan), preluată din franceză (fr. volcan). La fixarea definitivă a variantei cu u au contribuit, probabil, legătura cu numele mitologic (Vulcanus) și forma germană (Vulkan). Interesante sunt și oscilațiile în stabilirea genului și a desinenței de plural: în secolul al XIX-lea, substantivul vulcan
„Munte focovărsătoriu“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6358_a_7683]
-
să transformi handicapul în avantaj. Intr-un fel, sunt ca un orb obligat, pentru a naviga prin lume, să-și dezvolte cât mai mult celelalte simțuri: mirosul, gustul, auzul, tactilitatea. Eu știu că până la sfârșitul vieții voi scrie într-o franceză fragilă, dar în jurul acestei fragilități mi-am forjat un stil și o metodă de explorare a lumii. Acum scriu un roman în franceză... După ce am ajuns în Franța, în 1987, mi-au trebuit patru ani ca să reușesc să scriu piese
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]
-
mult celelalte simțuri: mirosul, gustul, auzul, tactilitatea. Eu știu că până la sfârșitul vieții voi scrie într-o franceză fragilă, dar în jurul acestei fragilități mi-am forjat un stil și o metodă de explorare a lumii. Acum scriu un roman în franceză... După ce am ajuns în Franța, în 1987, mi-au trebuit patru ani ca să reușesc să scriu piese de teatru direct în franceză. Pentru roman iată că mi-au trebuit 22 de ani. Uneori îmi spun că, dacă aș fi rămas
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]
-
electronică franceză; nu a făcut-o nici măcar ambasadorul Franței la București, care, la finalul unui mandat în care s-a bucurat constant de prețuire și prietenie, nu pot să cred că subscrie la ideea că 85% dintre români învață azi franceza ca să ajungă să cerșească la Paris. Protestul vehement al Ministerului Afacerilor Externe de la București a rămas și el fără nici un răspuns. Față de această intolerabilă situație, iau decizia de a mă autosuspenda din Grupul interparlamentar de prietenie România-Franța și de a
Radu F. Alexandru se autosuspende din Grupul de prietenie România-Franţa. Românii au parte de un tratament revoltător şi inacceptabil în Franţa () [Corola-journal/Journalistic/47284_a_48609]
-
alta presupune - o recunoaște chiar autorul - o responsabilitate suplimentară. Dexteritatea aceasta amintește de Țepeneag, cel care a inaugurat la noi „cuvântul nisiparniță”. O decojire lingvistică, granulară. Însă Vișniec face naveta între genurile literare. Dacă piesele de teatru le notează în franceză și apoi le rescrie în română, dacă trăiește prin poezie (imaginată mereu în română), în fața romanului se oprește deocamdată la porțile limbii franceze. În aceste interstiții ale categoriilor artistice țâșnesc, sub diverse configurații, ideile mature ale lui Matei Vișniec. Nucleul
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
doua importanță în raport cu gramatica și cu logica exprimării, romanciera condamnă disprețul curent față de scrierea corectă ca pe un simptom al unei boli grave care este chiar disprețul față de limba maternă și față de istoria ei. În fine, e de părere că franceza trebuie promovată mai temeinic în țări francofone ca România, Maroc și altele. O dezbatere utilă și la noi, după aceea organizată toamna trecută de Uniunea Latină la Alba-Iulia. Un lingvist francez despre engleză Claude Hagège este un lingvist cunoscut, și
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
în Franța, care cunoaște regulile câtorva sute de idiomuri și stăpânește zece limbi. Poliglot, pledează pentru menținerea în comunicare a câtor mai multe limbi și, firește, contra folosirii exclusive a englezei în comunitatea politică și științifică internațională. După părerea lui, franceza, în mare scădere de cotă, nu e mai dificilă, cum se pretinde, decât rusa, araba sau chiar engleza. Bogăția Europei constă în diversitatea limbilor ei. Îi dă dreptate lui Eco: „limba Europei este traducerea”. La întrebarea nițeluș stupidă a redactorului
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
e încă un exemplu de modificare a construcțiilor sintactice din română sub influenț a recentă a englezei. Ca și în alte situații, structura sintactică pe care o impune, prin tradiție, a notifica și care a fost preluată ca atare din franceză (de la verbul notifier) este tot mai des modificată, prin traduceri grăbite sau de către vorbitori cărora le este mai familiar verbul englezesc to notify. A notifica a intrat în română încă din secolul al XIX-lea: Dicționarul limbii române (DLR, Litera
Notificare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4751_a_6076]
-
G. Barițiu - „Iosif notifica și Ungariei succesiunea sa la tron” (1889). Tiparul de construcție tradițional impus de verb presupune un complement indirect al destinatarului și unul direct, indicând obiectul comunicării: cineva a notificat cuiva ceva. Această structură corespunde celei din franceză („notifier quelque chose à quelqu’un”, în Trésor de la langue française informatisé, TLFi). Textele juridice românești au menținut consecvent această construcție a enunțului: în Codicele penale și de procedură criminale din vremea lui Cuza (1865), se arăta că „Opozițiunea la
Notificare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4751_a_6076]
-
flexiune, care ar putea fi deci interpretată în primul moment fie ca obiect indirect, fie ca obiect direct: „Guvernul va notifica CE [în legătură cu viitoarele reglementări antietnobotanice]” (euractiv.ro). Ca și în alte cazuri, se poate susține că tiparul preluat din franceză pentru un cuvânt a cărui formă e mai apropiată de etimonul latin cult (verbul notificare) nu este neapărat preferabil tiparului din engleză. Mai mult, constatăm că există în română verbe care au ambele posibilități de construcție: a anunța ceva cuiva
Notificare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4751_a_6076]
-
marginea unor creații recente ale celor doi: În iad toate becurile sunt arse, ultimul roman al lui Dan Lungu, apărut anul trecut la Polirom, și 7 km. De la Chișinău la km 7, poem în proză de Nicoleta Esinencu, tradus în franceză de Laure Hinckel și inclus în volumul colectiv Odessa transfer: Chroniques de la mer Noire, apărut tot anul trecut la Editura Noir Sur Blanc. Cei doi scriitori au fost invitați de ICR Bruxelles pentru întâlniri cu cititorii și sesiuni de autografe
Cine ne sunt traducătorii? by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4757_a_6082]
-
să le dezvălui încă, pentru că sunt foarte superstițioasă. * În Franța, clasicii români sunt mai degrabă bine reprezentați prin traduceri. În 2007 Editura Syrtes a descoperit romanul lui Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, încă netradus în franceză, după 77 de ani de la publicarea în România, iar traducerea s-a bucurat de succes. Textele cu-adevărat importante își au locul lor, iar editorii serioși știu să le recunoască și să le pună în valoare. Totuși, în ziua de
Cine ne sunt traducătorii? by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4757_a_6082]
-
studiul limbii române nu pare o opțiune evidentă după absolvirea liceului. În cazul meu este o poveste mai lungă. Varianta cea scurtă este că voiam să studiez filologia, dar nu voaim să fiu profesor de liceu, așa că am eliminat engleza, franceza, germana..., dar nici prea departe de casă nu voiam să plec, așa că am eliminat coreeana, swahili, hindi.... Prima mea întâlnire cu literatura română a fost la facultate, datorită profesorului Sorin Alexandrescu. Fiind printre puținii vorbitori nativi de neerlandeză care cunoșteau
Cine ne sunt traducătorii? by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4757_a_6082]
-
1635 de cardinalul Richelieu cu scopul de a atrage în jurul regelui elita intelectuală a Franței. Cei dintâi membri au fost preoți, militari, diplomați și, abia după un timp, scriitori. Cultivarea limbii a reprezentat preocuparea principală de la început, dat fiind că franceza literară, adică scrisă, era uzuală doar în acte publice și la Curte, deci și în literatură, care nu era populară, în rest, vorbindu-se în idiomuri diverse și necultivate. Apărarea limbii și a ortografiei a rămas multe secole câmpul de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5030_a_6355]
-
ortografiei, Academia încearcă, dacă nu să-și impună regulile, ca altădată, măcar să însoțească, e cuvântul autoarei cărții, evoluția limbii. Procesul de simplificare a ortografiei, pe care Academia și l-a propus de mai multe ori, a eșuat de fiecare dată. Franceza rămâne cu ortografia cea mai îndepărtată de transcrierea fonetică din dicționare. Ține, altfel spus, la înfățișarea ei dintotdeauna, prin respect față de o etimologie care continuă a-i aminti originile. Din punct de vedere istoric, Academia Franceză a cunoscut două sincope
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5030_a_6355]
-
despre romanul meu. Tocmai asta mă pregăteam să te întreb: cum a variat receptarea de la o țară la alta? Pentru că Un roman natural s-a tradus în peste douăzeci de țări. Recenziile franceze - cartea a fost tradusă mai întîi în franceză - m-au surprins enorm; majoritatea remarcau stilul, modul de-a povesti, multifațetat ca ochii unei muște, dar afirmau că sînt influențat de scriitorii lor: de Flaubert, de Perec, chiar și de Kundera - cel din perioada franceză, evident. M-a surprins
Gheorghi Gospodinov: „Dacă vrei să fii internațional, trebuie de fapt să fii personal, să prezinți lumii povestea ta proprie.“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5046_a_6371]
-
prin „chics, greș, lovire nenemerită” (text scris cu slove chirilice). Biliardul era bine cunoscut în secolul al XIX-lea, terminologia sa românească reflectând mai multe căi de pătrundere ale jocului; de exemplu, termenul tac provine din grecește, iar carambolaj din franceză. Nu e neobișnuit ca terminologia jocurilor să circule și (parțial) să se internaționalizeze. Toate dicționarele noastre indică pentru chix sursa germană; în engleză, substantivul kick este și termen tehnic de biliard, cu sensul „mișcare neprevăzută a bilei, provocată de praf
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
ziarului „New York Times” la Washington și la ONU, iar de câțiva ani la Paris. A publicat recent o carte - Seducția - în care compară anumite mentalități și comportamente caracteristice francezilor cu acelea socotite firești peste Ocean. Însuși cuvântul seducție are în franceză conotații mai numeroase și mai bogate semantic decât în engleză. Seducția este un veritabil stâlp al vieții politice din Franța, unde sfera publică și cea privată sunt separate prin lege, deși arta franceză în politică este aceea de a te
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
dovedește dispariția termenului «beaux-arts»”, scrie Jean Clair în cartea lui de la Gallimard intitulată Hubris. La fabrique du monstre dans l’art moderne. În realitate, nu artă a murit, ci artele frumoase sau, cum se spunea altădată, cu un calc după franceză, beleartele. Cauza trebuie căutată în divorțul dintre artă și frumos. Leș Beaux-Arts au onorat o lungă tradiție datând, după părerea susținută de T.S. Eliot într-o celebra conferință dintr-o Londra peste care cădeau bombele germane, din antichitatea latină (utile
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
sau chiar copilăria. Oare nu ar putea nostalgia și memoria să îndeplinească și ele funcția de patrie pentru un scriitor sau poate doar pentru un simplu personaj ca Petru? Până la sfârșitul romanului (care se încheie simptomatic cu o frază în franceză, parcă pentru a accentua rolul Franței, cel puțin altădată, ca verigă de legătură între Portugalia și România), personajele se dezgolesc, precum niște naufragiați ai propriului destin, expunându-și interioritatea. Scriu scrisori ca și cum ar juca o partidă de cărți. Dar nu
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
însă uzul în secolul al XIX-lea, când a fost folosit ca echivalent pentru termenul cult circumstanță. E interesant că în secolul al XIX-lea se foloseau atât împrumutul cult circumstanță, cu variante care trădau filierele diferite de preluare (după franceză: circonstanță), cât și calcul de structură împrejurstare (atestat în Lexiconul de la Buda, în 1825) și calcul semantic împrejurare. În secolul al XVII-lea apăruse și calcul parțial împregiur-stanție (la Dosoftei, a se vedea Gh. Chivu et al., Dicționarul împrumuturilor latino-romanice
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
Cosmin Ciotloș Eugen Suciu, Motanul, trad. în germană de Gerhardt Csejka; trad. în franceză de Dinu Flămând; trad. în engleză de Florin Bican, București, Editura Cartea Românească, 2011, 44 pag. Către finele anului trecut, în noiembrie, Mircea Mihăieș publica la rubrica lui o cronică literară (așa se numea articolul) dedicată unui singur poem. Lucrul
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
încheiate cu acordarea unei diplome corespunzătoare, continuate și aprofundate apoi cu studii de master. Și în România, după 1990, s-au înființat secții de Traducători- Interpreți-Terminologi la Facultățile de Limbi și Literaturi Străine ale Universităților din București (la catedrele de franceză, engleză și germană) și din alte mari centre universitare. Dovadă de optimism și încredere în viitor, în condițiile în care, deocamdată, soarta acestor absolvenți pregătiți după „un plan și o programă armonizate cu cele ale unor instituții similare din Europa
Platforma Europeană pentru TRAducerea literară PETRA la Bruxelles by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4956_a_6281]
-
domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului”, iar a (se) defula - „a da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient”; (fam.) „a-și descărca sufletul”. Cuvintele sunt împrumutate din franceză, reaua lor folosire fiind și o ilustrare a tot mai deselor erori semantice legate de necunoașterea limbii din care provin atâtea componente ale românei moderne. În acest caz, terminologia engleză e diferită (repression - release) și nu influențează uzul. Când au
Supapa de refulare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4970_a_6295]