1,800 matches
-
corp de balaur cu cap de lup. Totul era alcătuit din aramă, de unde și supranumele de lupii de aramă ai dacilor. Stegarul ținea ridicat lupul de aramă, care În mers făcea să șuiere aerul În gura lui deschisă și să freamăte solzii de metal. Dacă adăugăm că luptătorii din jurul stegarului purtau măști de tipul tecta galea (de lupi și de urși, pe care le trăgeau pe cap și mormăiau fioroși ca niște carnasieri, putem să intuim teroarea pe care o exercita
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
într-o manieră hegeliană de a privi problema, ca subiect/conștiință de a cărui întâlnire ai nevoie pentru a te defini, pentru a te confirma. Una erau reacțiile relaxate ale junimiștilor, ludice și neprotocolare, altceva însemna să simți feed-back-ul favorabil, freamătul aprobativ al unei săli înțesate care nu te urmărea "trântită pe canapea", precum Pogor, sau Negruzzi, ci ca și cum de ceea ce spui tu ar fi depins întreg universul. Tocmai de la acest "Sine lărgit", fie alcătuit și din cucoa-ne dornice de senzații
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
de sânge a lui Lăpușneanu. în perioada marilor clasici, găsim în literatura noastră alte imagini emblematice ale mamei. Impresionează, prin sensibilitatea aparte, prin adâncimea trăirilor, poezia închinată mamei de Mihai Eminescu: „O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.” („O, mamă
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
mame, care poartă cheia sufletelor noastre în inima lor.” Oliver Wendell Holmes „Un bărbat își iubește cel mai mult iubita, cel mai tare nevasta, și cel mai îndelungat mama.” Proverb irlandez „O mamă, dulce mamă, din negura de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.” Mihai Eminescu
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
mediile exilului), din cauza, între altele, a unei mai slabe informări. De circulat a circulat în orice caz pînă în pragul anilor '60, chiar dacă la ultimele generații cu alură ironică, de "contra-mit". Revoluția tragică din Ungaria, care a stîmit un larg freamăt și în România, urmată de procese soldate cu ani de detenție și existențe distorsionate ori distruse, marchează probabil momentul de "trezire" brutală, și în România, din "așteptarea armatei americane". Dar traumele acestei mitologii supraviețuiesc și azi, în supraevaluarea ori subevaluarea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mișcarea este de neoprit chiar dacă s-a încercat oprirea ei cu toate mijloacele. La sfârșit omul îndrăznește o critică a valorilor în general; le recunoaște originea; cunoaște destul pentru a nu mai crede în nici o valoare; iată noul pathos, noul freamăt... ceea ce povestesc este istoria următoarelor două secole...3. Între timp, profeția lui Nietzsche acest Saul răpus de sminteală pe drumul Damascului s-a împlinit. Focul aprins de el s-a răspândit astăzi pretutindeni. Oricine poate vedea că nihilismul nu mai
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
valori; mișcarea este de nestăvilit chiar dacă s-a încercat oprirea sa prin toate mijloacele. La sfârșit omul îndrăznește o critică a valorilor în general; le recunoaște originea; cunoaște îndeajuns pentru a nu mai crede în nici o valoare; iată pathosul, noul freamăt (...). Ceea ce povestesc este istoria următoarelor două veacuri (...)92. Și într-o variantă a aceluiași fragment se întreabă: De ce până la urmă venirea nihilismului este de acum necesară? Pentru că valorile noastre precedente sunt cele care poartă în ele concluzia ultimă; pentru că nihilismul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
putem afirma că poetul Dumitru Vacariu are forța și inteligența de a se detașa de fiorul nostalgic: „Sunt starețul zidurilor părăginite / și oficiez slujba ultimelor speranțe...”, vrând parcă să ne convingă... de prezența... ca o plutire de vis... a unui „freamăt de gânduri pe drumul tăcerii...”, pentru că visul alinător rămâne singura posibilitate de a deturna realul. în vis, prin vis, poetul se-mplinește și-mbrățLșează speranța. (Copilul, iedul și tristețea) Ceea ce e sigur, între poet și natură s-a cimentat o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pământului”, mergeți la NICrLA! Oricând, o luminiță e binevenită la căSătâiului robului lui Dumnezeu... IOAN! „Poate numai nevăzutul, cel numai duh / Să poată vorbi despre...” (Mormântul poetului) liniștea care domnește-n acea oază divină. „Doamne! cât fum ascunde-n sine freamătul încă verde / ce-l laudă furtuna bâlbâind...” (Amintirea poetului) “Din umbra sfântului mormânt / Rămâne-va lumina din văpaie / Rămâne-va uitarea din cuvânt / Rămâne va iubirea iubitoare...” (Cerul și Pământul) în adevăr, „ceru-i făcut / din morminte...” (Amintirea) și-o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
d'un menteur, Gallimard, p. 68 Remarcăm, de asemenea, că romanticii (Bernardin de Saint-Pierre, Rousseau, Senancour...) dau dovadă de o "sensibilitate auditivă" deosebită 15. (48) La gura acestei căldări, de unde ți se desfășoară o priveliște largă, ecourile muntelui repetă neîncetat freamătul pădurilor din preajmă, înfiorate de vînt și vuietul valurilor ce se sparg de stînci, în depărtare...** B. de Saint-Pierre, Paul și Virginia, p. 288 (49) Valea este scăldată în aburi, începe să se întunece. Spre miazăzi, peste lac, este întinsă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
m-au făcut mândru că, chiar, satul e de pe vremea lui Ștefan cel Mare, atestat documentar pe timpul lui Petru Rareș, că n-a lipsit semnul creștinismului, că giurgionenii răzeși mai sunt și astăzi mândri și muncitori. Înfiorat și astăzi de freamătul porumbului foșnind sub clar de lună, ca odinioară într-o copilărie chinuită, cu gândul la frumosul din noi dar și dimprejur, încerc să vă convertesc și pe Dvs. la contemplarea unei icoane dintr-o istorie, înfățișându-vă firișoare de aur
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
a unuia și a celuilalt dintre autorii citați, deopotrivă, înțelege cît de mult și benefic se unesc în spiritul cunoașterii științifice. Ce „lipsește” la S. Fl. Marian: valorizarea teoretică a materialului de viață, vocația speculativă, etc. se intuiește, măcar, în freamătul proaspăt al ideilor. Amîndoi, situați la capete diferite de serie, cultivă, în mod paradoxal, același limbaj științific: existența omului este reglementată prin rituri, „de cînd naște pînă moare”; fapt cu ecou pînă și în cîntecul de lume, ca mod de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
închinăciunile pe mutește. La ieșire, în curtea elegantului palat imperial, doi demnitari otomani i-au prezentat voievodului darul sultanului, un cal de rasă arăbească din grajdurile împărătești. Brâncoveanu a luat căpăstrul cu mâna lui, l-a ținut câteva clipe admirând freamătul nărilor armăsarului nervos, apoi l-a înmânat lui Ștefan, șoptindu-i: — Vezi dacă e însemnat cu semnul hergheliilor brâncovenești. — Nu e, șopti Ștefan. Exaporitul, fiind la mică distanță, cu ciudă se simți obligat să-i arate voievodului cât de onorat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gărzii. Ridicând ochii, întâlni nemărginirea mării și nu-și mai putu deslipi privirea. În genunchi, cu fața spre Mecca, ienicerii se rugau. Privea marea și i se păru de neimaginat faptul că de la o distanță atât de mare îi auzea freamătul valurilor. Le auzea zbaterea și izbiturile de țărm, fâlfâit de aripi de păsări care se înălțau ca niște săgeți în văzduh, ca de acolo de sus să poată vedea soarele nerăsărit încă, și peste toate, ca un ciocan izbind înfundat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spus c-ai stat la pat bolnava. Eu nu știu cum să cred atâtea vesti, Când din scrisori eu vad precum matale Din zi în zi mereu întinerești. O, mama... de Mihai Eminescu O, mama, dulce mama, din negura de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutura salcâmii de toamna si de vânt, Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
Este bine cunoscută, în acest sens, evocarea făcută de Mihail Sadoveanu Domnului Trandafir: „ mai cu seamă explicațiile la istorie erau minunate. Pe sub tavanul scund al clasei treceau eroii altor vremuri în cununile lor de muguri. Îi urmăream înfiorat, auzeam parcă freamătul luptelor și acasă îi visam o noapte întreagă ...” Comentate pe un asemenea fond afectiv, legendele istorice „Mama lui Ștefan cel Mare”, „Ștefan cel Mare și Vrâncioaia” capătă semnificații profunde ; ele nu sunt doar simple povestiri despre Ștefan cel Mare, ci
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
Împreună la masă și la plajă. Au găsit un loc pe plajă, aproape de malul mării, Încât simțeau briza ca pe o mângâiere. Au stat pe plajă doar două ore ; doreau să facă și un tur al stațiunii, să simtă și freamătul acesteia, nu numai al mării. Dușul făcut după ce au ajuns În camera hotelului le-au Înviorat; plimbarea Înainte de masă le-a făcut poftă de mâncare. Masa de seară le-a plăcut foarte mult atât pentru gustul preparatelor dar mai ales
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
I SE ÎNFIERBÂNTE. ÎNAINTĂ ȘI SIMȚI ÎNCĂ O DATĂ IMENSA MÂNIE LATENTĂ A OMULUI CARE ÎL AȘTEPTA. INSTINCTIV, MARIN ÎȘI ADUNĂ TOT CURAJUL. AVEA DE GÂND SĂ LUPTE DIN TOATE PUTERILE. UN TIMP, NU SE AUZI DECÂT SUNETUL VOCII SALE ȘI FREAMĂTUL VÂNTULUI ÎN NOAPTE. ÎNCEPU PRIN A-ȘI RELUA ARGUMENTELE PE CARE LE PREZENTASE ȘI ÎN FAȚA CONSILIULUI CONDUCĂTORILOR DE GRUP, DUPĂ CE ACEȘTIA ÎI REFUZASERĂ CEREREA PERSONALĂ. DUPĂ ACEEA DESCRISE CÂTEVA DIN INVENȚIILE LUI TRASK, PRECUM ȘI MODUL ÎN CARE LE FOLOSISE EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o înghiți. Apoi reuși să se așeze pe nisip. Nu era foarte clar cum de reușise. Corpul lui acționa fără vreo intervenție din partea intelectului sau a conștiinței. Exista, trăia \ asta era tot. OCEANUL DISPĂRU DIN VEDERE. AUZI ZGOMOTUL VALURILOR, UN FREAMĂT, UN MURMUR LICHID, APOI SUNETUL SE STINSE ȘI PIERI. "Eram o ființă marină, de pe o scară foarte joasă a evoluției, se gândi Marin uluit. Am avut o amintire de la începuturile vieții." Ideea fu urmată de alta, nu mai puțin surprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
lui scăzu, transformându-se într-o pulsație vagă. Trecură câteva clipe și strălucirea reapăru \ și, o dată cu ea, acum știa ce era, sentimentul că trăia cu adevărat. Ciclul luminii și al întunericului se repeta de mai multe ori însoțit de un freamăt de "emoții". Avu impresia că îi înțelege semnificația: era viața însăși, în cea mai primitivă formă a ei. Marin trăi un sentiment bizar pe măsură ce-i sporea gradul de conștientizare, întunericul simboliza noaptea, iar lumina, ziua, strălucirea soarelui, care irita ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de capătul unui debarcader ce înainta în apă, luminat abia atunci de lanternă, care, în urma loviturii, începu să se legene. Negrii încremeniră cu mâinile înălțate, agățați de capătul prăjinilor ușor cufundate în apă, dar cu mușchii încordați, străbătuți de un freamăt neîntrerupt, ce părea că vine din apă și din apăsarea ei. Ceilalți oameni de pe plută zvârliră niște lanțuri în jurul stâlpilor debarcaderului, săriră pe el, și desfășurară un fel de punte rudimentară, al cărei plan înclinat acoperi partea din față a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ochiul meu stâng. La Ipotești a rămas un singur dor; dorul comun, de Eminescu... Teii plâng pe-aleile pustii, urmele lăsate de poet, ca testament... Mi-e dor de tremurul bărcii pe “lacul”cel albastru, de “sara pe deal”, de “freamăt de codru”... Cine să mai scrie vestitele scrisori, Emine, când astăzi, unii, neputincioși, te pângăresc? Poem pentru mama Am scris un poem banal pentru mama, de ziua ei. Nu este o persoană pretențioasă și sigur nu o să-mi facă observație
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Și mai era ceva... O lacrimă de rouă căzuse pe ultimile cuvinte scrise c-un marker roșu, rămânând nedeslușite... Metamorfoză cu zâmbete Simt cum mi se multiplică sufletul ca o cocă de pâine pusă la dospit, în anotimpuri; îi aud freamătul. Azi, anii și timpul cu el s-au contopit! Primăvara mă simt ca renăscută și inima se logodește în secret, pulsând dintr-o arteră nevăzută, multă iubire. Spun: ce suflet amdiscret! Vara mă prinde-ntr-o văpaie plină de iubire
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
depus. Din turnul mănăstirei cu fruntea-ncărunțită De patru secoli cântă un glas armonios Și-a lui vibrare dulce de-aramă curățită Prin flăcări întreite, e imn religios. E-a clopotului Buga, suspin și lamentare Ce-a munților ecouri de freamăt le-au împlut. Ah! cântă la mormântul ce astăzi e-n serbare Că glasu-ți pentru lume și cer este făcut. Te leagănă pe vânturi, și-a ta melancolie Misterioasă limbă în inimă lovind, Fă lacrime să curgă, colo fă-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și creții de roze purpure, Și părul pe frunte cu stele e prins, Ca îngerii albe și pure - Prin gene de nor, Ca visuri strecor, Ducând înstelata lor viață Prin ceață. Un șuer în noapte, prin codri, un vânt, Un freamăt și totul dispare... Și nori se-ncrețesc risipiți și s-avînt. În lună stau stâncile rare - Iar junele-iubit E-un brad putrezit Pe trunchiu de granit, pe ruine Bătrâne. {EminescuOpIV 103} ODIN și POETUL Ei cer să cânt... durerea mea adâncă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]