15,687 matches
-
-și poată continua călătoria cu ea, însă nu puteau să nu se întrebe ce posibilități aveau de a ajunge în Filipine într-o barcă atât de fragilă și după ce hărțile pe care le avuseseră, destul de inexacte și ele, sfârșiseră pe fundul mării. Teamă lor era așadar pe deplin justificată, deși ea nu putea fi înțeleasă de cei precum Tapú Tetuanúi, care considerau insulița și mediul ei drept un habitat aproape idilic pentru supraviețuire. Băiatul înțelegea, totuși, dorința lor firească de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
afle în ceață și, înarmându-se încă o dată cu răbdare, începu să-i explice: —O insulă normală care ajunge la opt sute de metri deasupra nivelului mării ar avea nevoie de o bază foarte largă, fiindcă ar trebui să urce încet-încet de pe fundul oceanului, care pe aici are mii de metri adâncime. Făcu o scurtă pauză, pentru că el să înțeleagă bine ceea ce avea să-i spună. Și dacă ne-am află în această situație, ar trebui să navigam deja pe deasupra zonei scufundate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vânturile de răsărit, căci Miti Matái știa, din experiența, ca în acea parte a oceanului taifunurile băteau mereu dinspre sud-est spre nord-vest. La prova, doi oameni sondau încontinuu adâncimea apei și, când se știu la vreo cinci metri deasupra unui fund de nisip, Navigatorul-Căpitan ordona să se arunce ancoră. Zece războinici săriră în apă, cu armele pregătite, se răspândiră rapid pe plajă, gata să respingă orice eventual atac venit din întuneric și, câteva minute mai tarziu, restul echipajului începu să descarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să descarce, cu ajutorul bărcii auxiliare, tot ce se află pe navă: cele câteva animale domestice care le mai rămăseseră, catargele, velele, alimentele și obiectele de uz personal. De fiecare dată, barca se întorcea cu pietroaie grele, care erau așezate pe fundul vasului. Din când în când, vântul se întețea, iar primele frunze de palmier începuseră deja să zboare prin aer. Cand din Marara nu mai rămase decât scheletul, așa cum ieșise din mâinile lui Tevé Salmón, Miti Matái dădu ordin că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-mă să mă gândesc. Căzură de acord să mai amâne hotărârea cu câteva zile, având însă grijă că, din acel moment, nimeni să nu-și mai asume riscuri inutile, iar restul zilei îl dedicară delicatei sarcini a ridicării Mararei de pe fundul lagunei. Pentru asta, scoaseră mai întâi din ascunzișul ei mică piroga, care nu fusese prea mult afectată de taifun, si se îndreptară, în ea, spre punctul unde scufundaseră catamaranul, pentru că Vetéa Pitó și cei mai buni scufundatori să extragă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
decât să recunoască, încă o dată, incredibilă înțelepciune a Navigatorului-Căpitan. Trebuia să aibă niște cunoștințe extraordinare cu privire la mare, pentru a ajunge la concluzia că locul cel mai sigur în care se putea afla o ambarcațiune în timpul unui taifun era tocmai pe fundul acestei mari, cu singura condiție să fie vorba de o laguna adăpostita. Pe înserate, Marara se apropie de Marae, inca plin de prizonieri, iar aceștia nu-și putură crede ochilor când descoperiră un semeț catamaran care parcă picase din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
laguna adăpostita. Pe înserate, Marara se apropie de Marae, inca plin de prizonieri, iar aceștia nu-și putură crede ochilor când descoperiră un semeț catamaran care parcă picase din cer, fără să bănuiască măcar că, de fapt, acesta se ridicase de pe fundul oceanului. Acum înțelegeau cum ajunseseră pe insula brutalii lor agresori, insă nu-și dădeau încă seama unde putuse să stea ascunsă enormă navă pe timpul furtunii. Roonuí-Roonuí și majoritatea oamenilor lui tăiară vegetația pe o rază destul de mare în jurul clădirii Marae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
recunoaște încă o dată neștiința. Nu văd nimic care ne-ar putea neliniști, spuse. Și totuși este aici, răspunse. Deocamdată e invizibil, dar, daca nu știi să-l descoperi la timp, nu va trece mult până îți va trimite navă pe fundul oceanului. —Cine? întreba băiatul nerăbdător. —Niho-Nui, fu surprinzătorul răspuns. Marele Dinte 1. —Un rechin uriaș? se neliniști Tapú. O balenă? — A, nu, rase celălalt. Deocamdată Marele Dinte abia are mărimea unui păduche și, când o s-ajungă la dimensiunile lui maxime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a folosit cel mai bun tamanú, care o să mai reziste câteva săptămâni. Adevăratul pericol constă în faptul că, atunci când au să întâlnească legăturile în drumul lor, au să le distrugă cu ușurință, deschizând drumul apei, ceea ce ne va duce la fund în scurtă vreme. Și ce putem face? — Trebuie să găsim pământ, răspunse Miti Matái senin. Singură armă împotriva nenorociților ăstora de viermi este aerul. Trebuie să tragem navă pe uscat patruzeci și opt de ore, căci altfel o să ne tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ce putem face? — Trebuie să găsim pământ, răspunse Miti Matái senin. Singură armă împotriva nenorociților ăstora de viermi este aerul. Trebuie să tragem navă pe uscat patruzeci și opt de ore, căci altfel o să ne tragă ei pe noi la fund. Și există pământ prin preajmă? Ar fi cazul să existe!... fu răspunsul spontan, nu fără o nuanță de umor. Dacă nu-l găsim în cel mai scurt timp, o să ne trezim cu fundul în apă. Din acel moment, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o să ne tragă ei pe noi la fund. Și există pământ prin preajmă? Ar fi cazul să existe!... fu răspunsul spontan, nu fără o nuanță de umor. Dacă nu-l găsim în cel mai scurt timp, o să ne trezim cu fundul în apă. Din acel moment, chiar și ultimul om de pe vas își dedică cea mai mare parte a timpului încercând să descopere până și cel mai mic indiciu al existenței vreunei insule. În fiecare dimineață, primul lucru pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care ar putea trage, iar îngrijorarea NavigatoruluiCăpitan ajunse la asemenea extreme, încât, în momentele de calm absolut, când nici macar sunetul apei, în continuare caldă și nemișcata, nu reușea să frângă liniștea apăsătoare, se întindea cât era de lung pe fundul carenei și își lipea urechea de peretele vasului, încercând să prindă zgomotul aproape imperceptibil produs de viermi. La rândul lui, dulgherul începuse să ascută niște bețișoare subțiri, pe care să le introducă în găuri, pe masura ce ar fi apărut, deși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iarăși mâinile, ca de fiecare data cand trăgea o concluzie. Și, cum au demonstrat deja că sunt niște excelenți navigatori, înseamnă că știu că trebuie să-și pună ambarcațiunile la uscat, daca nu vor că Niho-Nui să-i trimită la fund în câteva zile. Plescăi din limba într-un gest care se voia fatalist. Așa că n-ar trebui să ne mire să-i vedem apărând în orice clipă! — Și o spui atât de calm... se îngrozi Vahíne Tipanié. E vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aveau încă de spus ultimul cuvânt. —Trebuie să sosească, repeta cu convingere Chimé din Farepíti. Dacă sunt niște navigatori atât de buni, precum consideră Miti Matái, în curând vor ajunge aici... Iar dacă nu sunt, în curând vor ajunge pe fundul oceanului. Poate că încă mai urmăresc vasul cu ulei, îi amintea Vetéa Pitó. Până acuma ori l-au ajuns, ori l-au pierdut... răspundea el mereu. Presimt că nu mai e mult! Din clipă când soarele își trimitea prima sclipire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adevarat nu era proximitatea morții, ci faptul că totul se petrecea sub ochii celor de care, cu atâta viclenie, isi bătuseră joc. Își făcură apariția și mai mulți rechini, ca și cum vestea banchetului care se apropia ar fi ajuns deja până în fundul oceanului, iar cei mai îndrăzneți dintre ei le atingeau deja picioarele naufragiaților. Era doar o chestiune de timp. Navă lui Octar abia se mai ridică la câțiva centimetri deasupra apei. Un om scoase un strigăt sfâșietor când un rechin-ciocan îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
te vâri pe tine în chestii. O lumânare în sculă sau capul într-un laț, e clar că o-ncurci. Eu am încurcat-o din cauza unei afaceri căreia-i ziceam Pescuit de Perle. Adică făcutul labei sub apă, stând pe fundul bazinului în partea mai adâncă a piscinei alor mei. Inspirând adânc, mă duceam la fund și-mi scoteam costumul de baie. Stăteam acolo vreo două, trei, patru minute. Doar de la labă, aveam o capacitate pulmonară uriașă. Dacă eram singur acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e clar că o-ncurci. Eu am încurcat-o din cauza unei afaceri căreia-i ziceam Pescuit de Perle. Adică făcutul labei sub apă, stând pe fundul bazinului în partea mai adâncă a piscinei alor mei. Inspirând adânc, mă duceam la fund și-mi scoteam costumul de baie. Stăteam acolo vreo două, trei, patru minute. Doar de la labă, aveam o capacitate pulmonară uriașă. Dacă eram singur acasă, asta făceam toată după-amiaza. După ce-mi dădeam drumul la spermă, plutea acolo în cocoloașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cum ar spune francezii: cui nu-i place să i se sugă curul? Și totuși, acu’ ești doar un puști care și-o freacă, și-n clipa următoare n-o să mai ajungi în vecii vecilor avocat. Acu’ mă așez pe fundul piscinei, și cerul unduiește albastru deschis prin cei doi metri jumate de apă de deasupra mea. Lumea e tăcută, în afara bătăilor inimii care-mi zvâcnesc în urechi. Slipul cu dungi galbene l-am înfășurat în jurul gâtului pentru siguranță, în caz că apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
balet. Câteva ore bune n-o să fie nimeni acasă. Mi-o frec până când sunt aproape să-mi dau drumul și apoi mă opresc. Ies la suprafață să mai iau o gură bună de aer. Mă scufund și mă așez pe fundul piscinei. Fac asta din nou și din nou. De-asta trebuie că vor fetele să ți se-așeze pe față. Suptul ăsta e ca și cum te-ai căca și nu s-ar mai termina. Cu pula sculată și curul supt încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mi se-nvinețească, toate degetele au pielea încrețită de cât am stat sub apă. Și-apoi îi dau drumul. Încep să țâșnească cocoloașele mari și albe. Perlele. Atunci am nevoie de aer. Dar când să mă-mping din picioare de pe fund, nu pot. Nu-mi pot așeza picioarele sub mine. Curul mi s-a înțepenit. Medicii de la salvare ți-ar putea spune că, în fiecare an, cam 150 de oameni sunt prinși așa de o pompă de circulație. Îți prinde părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vorbesc chiar despre TOATE LUCRURILE. Ridicându-mi un genunchi, reușind să-mi îndoi un picior sub mine, mă ridic pe jumătate când simt că mă trage ceva de cur. Îmi îndoi și celălalt picior sub mine și mă împing de fundul piscinei. Reușesc să mă eliberez, nu mai ating betonul, dar nici n-ajung la aer. Dând din picioare în apă, agitându-mi brațele, ajung cam pe la jumătatea distanței până la suprafață, dar mai sus nu pot. Inima îmi bate tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ai de ales între a muri chiar acum sau peste un minut. Ce-o să găsească ai mei când se întorc de la lucru o să fie un fetus mare și gol, încovrigat. Plutind în apa tulbure a piscinei din spate. Priponit de fund cu o frânghie groasă de vene și mațe răsucite. Opusul unui puști care se spânzură în timp ce și-o freacă. Bebelușul pe care l-au adus de la spital cu treisprezece ani în urmă. Puștiul care sperau să prindă o bursă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
teatrul nu exploda dacă existau scurgeri de gaz. În orice caz, lampa de stafii aduce noroc. Până azi-dimineață. Mai întâi ne trezesc strigătele. Apoi mirosul. E mirosul dulceag de mâzgă neagră pe care Lady Zdreanță îl va fi găsit pe fundul unui tomberon. E mirosul gurii mânjite, lipicioase, a unui camion de salubrizare. Mirosul de vomă de câine și carne veche. O pastă mestecată, înghițită, amestecată în stomac. Mirosul de cartofi vechi topindu-se într-o băltoacă neagră sub chiuvetă. Ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
De dimineață, femeia se enervase teribil. Într-un moment anume, fără un motiv deosebit, îl înhăță pe Vându de-o mânecă și-l târî în fața clasei. Acolo, lipsită de jenă, îi dădu pantalonii jos și cu bățul îl lovi peste fundul gol până când băiatului i se înmuiară genunchii. Luana țâșni în picioare și strigă: Nu-l mai bateți! Realizând că sărise calul se înmuie: Vă rog, nu-l mai bateți... Niciodată învățătoarea nu fusese mai mirată. Nu se așteptase ca această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se chirci și strânse ochii. Îți jur! Ți le aduc mâine. Trezită din furie, Luana se liniști. Spuse doar scurt, metalic: Mâine. După-amiază ieși cu bicicleta. Alese un traseu oarecare, obsedată de gândul la Violeta. "Data viitoare o dau cu fundul de pământ!" Remarcă, deodată, prezența unei biciclete ce se ținea aproape, în spatele ei. Schimbă pinionul și prinse viteză. Bicicleta din spate țâșni și ea. Luana coti brusc și se trezi pe-o străduță îngustă, pe care n-o cunoștea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]