1,639 matches
-
și un pix. Ce vreți să fie scris? Am scris doar numele ei, găurind hârtia cu vârful pixului. Nu mai era nimic de făcut, priveam cu toții groapa acoperită, așteptând ca cineva să se hotărască să plece primul. Omul de la pompe funebre își făcu cruce și se mișcă. Încet, șchiopul îl urmă. Nu aveam gesturi de făcut, nici gânduri speciale. M-am gândit că într-o bună zi mi-aș fi amintit de momentul acela și l-aș fi umplut cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gest cu care s-o salut și nu am găsit nimic mai bun de făcut decât să-mi murdăresc gura. Am scuipat, și apoi, cu dosul mâinii, am șters ceea ce îmi rămăsese pe buze și pe limbă. Omul de la pompe funebre plătise cu cecurile mele tot ceea ce fusese de plătit și acum se întorcea. Îl așteptam în fața cimitirului închis. Stăteam sprijinit de zid și priveam povârnișul punctat de luminile imobile ale locuințelor și traversat de acelea în mișcare ale mașinilor. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Există, de pildă, vreun mijloc de a refuza înmormântările, în ziua în care cei pe care îi iubești au nevoie de înmormântări ? Ei bine, ceea ce caracteriza la început ceremoniile noastre era rapiditatea! Toate formalitățile fuseseră simplificate și, în general, pompa funebră fusese suprimată. Bolnavii mureau departe de familiile lor, iar vechile rituale fuseseră interzise, în așa fel încât cel care murise seara petrecea noaptea singur, iar cel care murea în timpul zilei era înmormântat fără întârziere. Familia era, bineînțeles, înștiințată, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
secțiuni istorice din literatura spaniolă, în cazul de față Colocviul câinilor, ultima din cele douăsprezece Nuvele exemplare ale lui Cervantes; martor și confesor tăcut al tribulațiilor lui Augusto, Orfeu, confirmându-și încărcătura simbolică de animal psihopomp, e și autorul discursului funebru în chip de epilog care încheie romanul și-i imprimă cea mai puternică marcă de transcendență, în directă legătură cu Despre sentimentul tragic al vieții la oameni și la popoare, care, în mod semnificativ, a fost publicat în acealași an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pulsație a transcendenței uitate sau omise, pe care numai reculegerile în deznădejdea rece din biserică (unde-l întâlnește și pe don Avito Carrascal, cel pedepsit, în Dragoste și pedagogie, pentru hybrisul său intelectualist), rugăciunile finale ale lui Augusto și meditațiile funebre ale câinelui Orfeu o recuperează sau măcar o reamintesc. Și o mai propune și structura tainică a rimanului: nu știu dacă s-a remarcat că această narație romanescă sau rimanescă, alcătuită, după cum se poate ușor vedea, din treizeci și trei de capitole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
structura tainică a rimanului: nu știu dacă s-a remarcat că această narație romanescă sau rimanescă, alcătuită, după cum se poate ușor vedea, din treizeci și trei de capitole, trimite la structura celor trei părți ale Divinei Comedii, iar Prefața, Post-prefața și discursul funebru epilogal al lui Orfeu se grupează și ele într-un soi de triadă didactică și cvasi-apologetică. În cele două aripi introductive se lansează marele echivoc al paternității reale a romanului: cine l-a scris de fapt? Întrebarea ne-o punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în semn de recunoștință pentru cei treisprezece duros ai pensiei de văduvie. — Ce grozăvie, Doamne Dumnezeule! — Lucruri care nu sunt scornite, pe care nu e posibil să le scornești. Adun acum mai multe date despre tragicomedia asta, despre farsa asta funebră. M-am gândit mai întâi să fac din ele un vodevil; gândindu-mă însă mai bine, m-am hotărât, așa cum și-a pus Cervantes cunoscutele nuvele în Quijote-le lui, s-o introduc oricum într-un roman pe care-l scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acum, adio! Și s-a risipit în ceața neagră. Am visat apoi că muream și-n chiar clipa când visam că-mi dădeam duhul, m-am trezit cu un fel de apăsare în piept. Iată istoria lui Augusto Pérez. Discurs funebru în chip de epilog Se obișnuiește ca la finalul romanelor și după moartea sau căsătoria eroului sau a protagonistul, să se ofere informații despre soarta de care au avut parte celelalte personaje. Nu vom urma aici tradiția nici ca să furnizăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prin ceața luminii CEAȚĂ Prefață Post-prefață I II III IV V VI VI VIII IX X XI XII XIII XIV XV XVI XVII XVIII XIX XX XXI XXII XXIII XXIV XXV XXVI XXVII XXVIII XXIX XXX XXXI XXXII XXXIII Discurs funebru în chip de epilog TREI TEXTE DE UNAMUNO DESPRE CEAȚĂ I. O întâlnire cu Antonio Pérez II. Pirandello și cu mine III. Istoria Ceții CUM SE FACE UN ROMAN Prefață Comentariu CUM SE FACE UN ROMAN Toate aceste date se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cu toate acestea, mulțimea urlă, se văicărește și, pe cât Îmi dau seama, nu există nici cea mai mică urmă de amuzament pe nici un chip. În afară de acela al pastorului, care catadicsește, În sfârșit, să mă lămurească: — Există Întotdeauna, la aceste ceremonii funebre, un personaj european, și, lucru curios, face parte dintre „cei buni”. Tradiția spune că un ambasador franc de la curtea omeiadă a fost impresionat de moartea lui Husein, martir suprem al șiiților, și și-a manifestat atât de zgomotos dezaprobarea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că pierdeau un timp prețios. Îi făcu un semn lui Ripley. Aceasta coborî o manetă. Țambuchiul exterior ieși, iar aerul care stagna în sas, propulsă sicriul în neant. Fu o înmormântare rapidă. Dallas nu era dispus să prelungească acest ceremonial funebru. Kane, fie-i sufletul împăcat, dispăruse în hăul cosmic mai simplu decât trecuse de la viață la moarte. Ultimul urlet agonic răsuna încă în urechile căpitanului. Se adunară la popotă. Acolo, așezați în jurul mesei, puteau discuta fără constrângeri de primejdia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în stare de funcționare la sosire, voi putea informa autoritățile la debarcare despre ceea ce-i așteaptă și cum să procedeze împotriva acesteia. Distrugându-mă, riscați să duceți pe Pământ un flagel teribil. Se lăsă o liniște adâncă după aceste cuvinte funebre. În fine, Parker, primul, se încumetă să o întrerupă. ― Genul uman, în persoana Companiei, nu prea s-a sinchisit de noi. Noi ne vom încerca norocul împotriva entității. Noi știm cel puțin de ce parte este ea. (Se uită la Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe Matilde de pe scaun. Dansează cu ea tangoul până la capăt, după care se îndreaptă spre ușă. Din mers, Fernando îi pune pălăria pe cap și parpalacul pe umeri. Lionel și Matilde ies pe ușă în pas de dans. Fernando anunță funebru: — Fetelor, programul artistic din seara asta s-a încheiat. Urmează ultimul dans. Damen tango! Cele cinci fete rămase de căruță se scoală, dezamăgite, se cuplează două câte două, a cincea cuplându-se cu Fernando, și dansează un tangou de înmormântare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
destul. Să știi că sunt supărat pe tine. La revedere, doamnă, la revedere, domnișoarelor. Succesiune ușoară! Iese, evitând să calce prin băltoacele pe care le-a făcut la intrare. Este ora 14.30. Lionel intră în show-room-ul firmei de pompe funebre La Mort des Autres. Proprietarul se apropie de el. Crede că hainele i s-au udat de la lacrimi. Își ia o mutră tristă și-i spune: — Condoleanțe. — Mulțumesc, da’ n-am murit încă, îl liniștește Lionel. — Se vede. Și nici
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
oră, coloana numără peste patru sute de oameni după estimările poliției și două mii după estimările presei. E ora 10.00. Lionel deschide televizorul. Pe ecran apare un generic îndoliat: „Oameni care l-au cunoscut pe Lionel“, pe muzica stenică a marșului funebru. Folosirea perfectului compus îi dă frisoane mai mari decât muzica. Emisiunea începe promițător, într-un azil de bătrâni, unde reporterul - experimentatul Lucien Racaille - a descoperit-o pe Florica Amântulesei, fostă femeie de serviciu la Casa de Copii numărul 4. Florica
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
toată lumea e că Goncea încă era colonel plin când s-a întors și peste două luni l-a făcut general, iar Macatist luase în antrepriză cimitirul, fabrica de lumânări și p-aia de chibrite și atelierele de cruci și pompe funebre care le falimentase unu Aovdin a lui Boancă, care le luase el de la Primărie în repartiție ca și cum ar fi în gestiune. Cât a lipsit Macatist, eu nu l-am uitat, dar mi-am spus că dacă tot a venit dreptatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dar mai apoi am văzut că-i de bine, adică mi-a permis să pun la cale o afacere a mea care poate n-o aveam dacă nu era să se întâmple evenimentu cu Macatist. A doua zi după îngroparea funebră a lui Macatist, a venit la mine Vandaxon, băiatul cel mai mare al lui Macatist, care moștenea cimitirul și fabrica de lumânări și atelierele cu pompele funebre, se știa asta de când trăia Macatist că ale lui sunt și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu era să se întâmple evenimentu cu Macatist. A doua zi după îngroparea funebră a lui Macatist, a venit la mine Vandaxon, băiatul cel mai mare al lui Macatist, care moștenea cimitirul și fabrica de lumânări și atelierele cu pompele funebre, se știa asta de când trăia Macatist că ale lui sunt și m-a luat băiatul americănește, că stătuse două luni la Las Vegas, cu orchestra folclorică „Brandaburlea anda Brandaburlea“, unde-a cântat muzică tradițională românească și el a dat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
i-am trecut-o lui că tot nu mai aveam ce să fac cu ea, așa a început, acum am afacerea mea, am opt candelărese cu care acopăr tot cimitirul, plătesc taxa la Vandaxon, am și doi scriitori pentru orațiunile funebre, că a ieșit acuma moda asta să vorbești și la Biserică și la groapă, unul, Decebal Preda, a fost șef pe la biblioteci pă vremuri, a avut niște necazuri cu gestiunea de s-a nenorocit, fiu-su lucrează la vidanje, Preda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
alta din centru sau din capătul de nord al orașului: cârciumă, farmacie, schimb valutar & amanet, cârciumă, farmacie, florărie, cârciumă, salon de cosmetică și masaj, cârciumă, second-hand, farmacie, magazin de mobilă, încălțăminte, butic, cârciumă, florărie, mătăsuri la kilogram, fast-food, farmacie, pompe funebre, materiale de construcții, instalații sanitare, fitting-uri, cârciumă, farmacie, anticariat, cârciumă, haine de piele, blană și sport, automat pentru transportul în comun, chioșc cu cafea la pachet, cafea boabe de râșnit, cafea în vid, cafea la suta de grame, librărie, farmacie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asta e tot. Aveam o întâlnire în seara aia. — Fratele tău? Care frate? Nimeni n-ar trebui să ... Nu te agita, Marty, spuse Raza. Fratele meu vine aici, din când în când. Știe ce e de făcut. Lucrează la Pompele Funebre Hilldale. Marty își șterse transpirația de pe frunte. — Iisuse. De când se întâmplă chestia asta? — Cam de un an. — Un an! — Numai noaptea, Marty. Numai noaptea, târziu. Poartă halatul meu, seamănă cu mine ... Arătăm la fel. Stai puțin, zise Marty. Cine i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
același ADN. Cu toate acestea, văduva a insistat că Weller era tatăl fetei și a cerut noi teste. Tu mi-ai trimis probe de sânge, splină, ficat, rinichi și testicule, deși toate fuseseră compromise din cauza infuziilor de la casa de pompe funebre. Evident, căutai o himeră. — Da. Sau o eroare în testul original, spuse Marty. Nu știm unde a dus fiica sângele pentru testare. Testele de paternitate au o rată de eroare destul de mare, zise Marilee. În special la laboratoarele online. Laboratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
asupra persoanelor aflate în deplasare, alimentelor, mijloacelor de transport, mărfurilor, corespondenței. Populația Timișoarei a trăit aproape trei luni de groază, claustrată în case, viața orașului fiind moartă, pe străzi circulând numai carele mortuare și auzindu-se peste tot doar dangătul funebru al clopotelor de la biserici. În lupta aprigă dată împotriva holerei s-a distins corpul sanitar al Spitalului civil, unde au fost internați majoritatea celor atinși de boală; dintre medici s-au remarcat: Vasile Baich, Ferdinand Virag, Franz Reichard, Franz Gnädiger
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cât de nedemn ar fi să nu nsemn starea ei atât de anemică. Un haos în toate; numai avarii remarci în capete, în instituții; artele-s luate de cobzarii care cântă cum surzii și muții. Totul se termină în silabă funebră, educația e la pământ, români în febră, români în zebră, Hippocrat calcă pe legământ. Unii sunt morți deși-s vii în supraaglomerate spitale; alții și-au găsit o cale și-un pat moale în pușcării bate un vânt foarte fierbinte
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
fără tine? Nu ai cum să te mai ții bine, că ești de mâna ta ucis de toate și de toți proscris, epavă-n margine de-abis?!? 2013 Copii, nepoți... ce veșnicie!.. Mă-ncearcă o destăinuire din niște vremuri mai funebre și-n care sfânta mântuire a fost în lanțuri și în zebre. De unde-am revenit, anume cu un mai plin de viață grai, o armonie-n doi precum e o nuntă săvârșită-n Rai. Știam că nu vom mai fi
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]