5,270 matches
-
Do ce? Percepția lui Mini era un ogar bun, care își mirosea vînatul? Acel iezuit nu era păcătos cumva, dar nici moral. Era, desigur, îndoielnic. Mini credea că doctorul Rim va rămâne astfel pentru totdeauna, clar că în ziua discursurilor funerare asupra înaltelor sale virtuți, va râde pe dinăuntru. Nu doar că Mini se gândea la moartea bietului Rim - dimpotrivă, lipsa lui de pe decor i-ar fi știrbit din obiceiuri și, mai ales, ce ar fi devenit descoperirile pe care le
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Acest oraș, unul dintre multele întemeiate pe malurile râului, era un furnicar de comercianți și meșteșugari, ivit brusc din obscuritate cu 500 de ani în urmă, când Mugalii, care veneau din nord, s-au stabilit aici să-și construiască monumente funerare, să picteze miniaturi și să viseze la noi și sângeroase posibilități de a purta războaie. Pentru cineva care ar putea să privească lumea de sus, sfidând legile gravitației, ca Indra Lal Roy, campionul zborului, Agra s-ar vedea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trupul plin de răni care-l dor, cu urme de balegă uscată pe hainele prăfuite. Cum stă rezemat într-un colț, se vede nevoit să se lipească de peretele înalt al casei, ca să lase să treacă pe lângă el o procesiune funerară. O mână de rude îndoliate, ducând lămpi, vine în urma catafalcului, purtat de șase bărbați cu măști albe. Cadavrul înfășurat în fâșii de bumbac, este presărat cu petale de gălbenele. Doi preoți copleșiți și corpolenți se grăbesc cu slujba, dornici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vedea Dumnezeu și el știa cum trebuia să apară în fața acelui ochi albastru, imens. El era doar o găleată găurită. Un sac de piele descusut. O vreme se gândi să așeze cărămizile în formă de pătrat. Să facă un monument funerar. Să se închidă în el. Nu mergea. Disperarea este unul din lucrurile pe care Dumnezeu nu ți le permite. Așa că a ridicat zidul de cărămidă până la nivelul ochilor, și-a mutat lucrurile în podul de deasupra bisericii și a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
patru colțuri, de obicei din piele de antilopă, folosită în țările tropicale împotriva soarelui. Baie turcească. Termen folosit pentru a desemna o casă particulară în regiunea Rajastan, India. Rug din lemn folosit la arderea cadavrelor, ca parte a unui ritual funerar. Grăsime naturală deshidratată, utilizată în bucătăria indiană. Un tip de sandale, purtate îndeosebi în India. Ceai negru cu lapte, foarte aromat. Soția favorită a împăratului Shah-Jahan. În onoarea ei s-a construit celebrul monument funerar care inițial i-a purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca parte a unui ritual funerar. Grăsime naturală deshidratată, utilizată în bucătăria indiană. Un tip de sandale, purtate îndeosebi în India. Ceai negru cu lapte, foarte aromat. Soția favorită a împăratului Shah-Jahan. În onoarea ei s-a construit celebrul monument funerar care inițial i-a purtat numele, cunoscut astăzi sub denumirea de Taj Mahal. Organizație umanitară, fondată în India, în 1875, cu scopul de a face să fie cunoscute peste tot în lume învățăturile vedice. Un fel de pat, foarte obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt expuse aerului rece, și praful purtat de vânt ne irită pielea. Nuharoo de-abia așteaptă să se întoarcă. Priveliștea mă emoționează. Hsien Feng se va odihni cu strămoșii săi. Mormântul său se află într-unul dintre cele două complexe funerare, unul aflat la est și celălalt la vest de Peking. Se cuibărește în munți, înconjurat de pini înalți. Drumul ceremonial este pavat cu marmură și flancat de elefanți enormi, cămile, grifoni, cai și războinici ciopliți în piatră. La vreo sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se unesc, e scobită o adâncitură în forma unei jumătăți de pepene. Față în față cu adâncitura, la vreo trei picioare depărtare, am poziționat o bilă din piatră. S-a săpat o șină pe care să alunece bila. Când ceremonia funerară se va încheia, un cârlig cu mâner lung va fi introdus într-o fantă și va trage bila către adâncitură. Când aceasta va cădea în cavitate, ușa se va închide pentru totdeauna. Îl răsplătim pe arhitectul-șef cu un sul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
frecventez cenaclul lui Eugen Lovinescu, frecventare care n-a durat mai mult de câteva luni, fiindcă în aprilie am fost luat eu militar, și în iulie, când eram într-un concediu, marele critic murea, și am mers în urma cortegiului său funerar împreună cu Constant Tonegaru. Citisem în cenaclu o bucată intitulată Calul, scrisă cu o duritate pe care ulterior am pierdut-o. Lui Lovinescu nu i-a plăcut, dar avusesem noroc să-i citesc la altă ședință o nuvelă mai tradițională, intitulată
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
înțepenite, cineva descoperi o scrisoare pe care Hanbei o lăsase sub pernă. Îi era adresată lui Kanbei și fusese scrisă cu două zile în urmă. Îl înmormântară pe Hanbei pe Muntele Hirai, cu vântul de toamnă suflând trist printre drapelele funerare. Kanbei îi arătă lui Hideyoshi ultima scrisoare a lui Hanbei. Nu conținea nimic referitor la sine însuși; scrisese numai despre Hideyoshi și despre planurile pe care le avea în minte pentru operațiuni viitoare. În parte, scria: Chiar dacă trupul meu moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de munte din spatele taberei, spre culmea unei mici coline. Un vânt rece de toamnă târzie se tânguia printre ramurile unui brad singuratic. Sub acesta, se vedea o moviliță de pământ proaspăt, pe care fusese pusă o singură piatră, ca însemn funerar. Pe vremuri, în ceasurile libere ale prelungitului asediu, la rădăcina acelui brad fusese întinsă o rogojină de papură, iar Kanbei, Hanbei și Hideyoshi se așezaseră împreună, discutând despre trecut și prezent, în timp ce priveau luna. Oyu dădu la o parte ramurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
câte o rugăciune, în vreme ce alții aruncau flori sub craniul în putrefacție. Comenzile militare ale lui Hideyoshi erau simple și clare. Promulgase numai trei legi: munciți cu sârguință; nu comiteți nedreptăți; turbulenții vor fi executați. Hideyoshi încă nu organizase o slujbă funerară oficială pentru Nobunaga; grandioasa ceremonie pe care o avea în minte nu se putea realiza numai cu ajutorul puterii militare și n-ar fi fost just să se desfășoare exclusiv sub patronajul lui. Focul din capitală se stinsese, în sfârșit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din altarul buddhist, se întoarse și, pentru prima oară, se așeză lângă soțul ei. Toți trei se înclinară împreună în direcția luminii slabe. După ce Hideyoshi înălță capul și privi statuia, se mai aplecară o dată. În altar, fusese pusă o placă funerară purtând numele Seniorului Nobunaga. După ce terminară, Onaka arăta ca și cum i s-ar fi luat o mare piatră de pe inimă. — Nene, spuse ea încet. Băiatul ăsta tare ar mai vrea să facă o baie. A fost pregătită? Da. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu tigve aurite, până când, în centrul orașului Kyoto, se adună o oștire destul de mare. Era a șaptea zi din Luna a Douăsprezecea. Soarele dimineții strălucea printr-un vânt puternic și uscat. Oamenii nu aveau idee ce se întâmpla. Marea slujbă funerară din timpul Lunii a Douăsprezecea se desfășurase cu fast și strălucire. Localnicilor le era mai ușor să se complacă în propriile lor judecăți meschine. Chipurile lor arătau să se lăsaseră amăgiți crezând că, deocamdată, n-avea să mai înceapă nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Acorduri pe strune de suflet”, dar probabil marcat de decesul finei Văleanu, lucrez fără spor și apoi sunt nevoit să amân finisarea acestei recenzii. Creația literară cere dispoziție sufletească, pe care momentan nu o am. Cu prudență am însoțit cortegiul funerar al finei până la un anumit punct, după care, căutând umbra pomilor și protejat de pălărie, am ajuns acasă, la răcoare și liniște... Pentru luni, 30 iulie 2007, o știre anunță că Patriarhul Teoctist, la peste 92 de ani, a fost
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
aduse și înhumate aici la 1693, de către fiul său voievodul Constantin Duca. Le-a înhumat cu mare cinste cu sobor de arhierei și de preoți și cu tot sfatul său, cu litie. Deasupra mormântului n-a fost pusă nici o piatră funerară. În partea de răsărit lângă mormântul lui Gheorghe Duca se află mormântul fiicei sale Maria, moartă la o vârstă fragedă. Deasupra mormântului este o lespede de marmură albă, spartă în mai multe bucăți, care are în chenar marginal, următoarea inscripție
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mitropolitul țării slujbele și ,,era cu de toate împodobită și o făcu Doamna Ducăi Vodă”<footnote Mihail Kogălniceanu, op. cit., p. 40 footnote>. În pronaosul de la Cetățuia mai găsim și mormântul unui frate de-a lui Gheorghe Duca, cu o lespede funerară de piatră, cu inscripția marginală în limba greacă, ștearsă în prezent, putându-se descifra doar următorul cuprins: ,, Aici se odihnește robul lui Dumnezeu Saul, frate a lui Io Duca Voievod (...) a fiului său Ioniță cu Maria”. Nu avem dovezi că
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Mă transform, dar nu mor niciodat'. Cînd ploaia-ncetează, tîrziu la amiază, Si cerul înalt se limpezește, Iar vîntul din soare ia raze convexe strălucitoare Și domul albastru de aer îl făurește, Eu rîd iar și iar de monumentul meu funerar, Și din caverne ce ploaia o țin ferecata, Ca un prunc nou-născut, ca un strigoi din mormînt apărut, Mă înalt și-l dobor totodată. (1820) William Butler Yeats B\trîn\ cînd vei fi Bătrînă cînd vei fi, si ninsa, cu
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
avut noroc. Nici cât a trăit, și nici după ce a murit. L-au îngropat într-un cimitir din Baltimore în 1849, dar a fost nevoie de douăzeci și șase de ani pentru ca pe mormântul lui să se înalțe o piatră funerară. O rudă a comandat una imediat după moartea lui, dar afacerea s-a încheiat cu una din încurcăturile alea de un umor atât de negru, încât te fac să te întrebi cine e la cârma lumii. Vorbeai de nebunia omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu dea atenție zvonurilor. Apoi însă, Jim a făcut o pasiune pentru colega sa sunetistă, Martha Ives, iar acesta a fost finalul. A declarat că e îndrăgostit și, pe 11 august 2000, la două luni după ce-l cunoscusem la serviciul funerar al lui Harry, și-a făcut bagajele și dus a fost. Douăsprezece zile mai târziu, oncologul mi-a spus că plămânii continuau să-mi fie curați. La doar patru zile după aceea, Rachel, mână-n mână cu Tom și Honey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
după ce adormea toată lumea, după ce și tata stingea televizorul și renunța să mai caute la radio posturi străine. După ce am încercat să-mi forțez cumva maturizarea omorându-mi scriitorii-personaje, unul dintre ei, un anume George Urmărescu, rămăsese cu o mică piatră funerară în grădinița din spatele casei. În jur ar fi trebuit curățate buruienile la câteva zile, dar eu, singurul care credeam în scriitori, nu putea lăsa pe altcineva să facă operațiunea. Vecinul cu garajul lipit de o latură a grădiniței, un țigan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tu nu ai avut o săptămână proastă, atunci taci din gură și lasă-mă pe mine să-mi vărs năduful. Fiindcă sunt doar la un Valium distanță de a-mi pune planul în aplicare: îi trimit lui Deborah o coroană funerară și când o să deschidă ușa s-o primească, o s-o împușc acolo, pe treptele de la intrare. —Chiar așa de rău a fost? Fiona i-a aruncat lui Alison o privire care voia să-i transmită că Julia avea tendința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
instrucțiuni ți-a dat Djamaledin?” „Când m-am dus la Istanbul, i-am povestit despre torturile la care m-a supus fiul șahului. Seyyed-ul mi-a poruncit tăcere, spunându-mi: «Încetează să te mai văicărești ca și cum ai Însufleți o ceremonie funerară! Nu știi să faci altceva decât să plângi? Dacă fiul șahului te-a schingiuit, ucide-l!» „De ce să-l ucizi pe șah În locul fiului său, dacă acesta din urmă ți-a făcut rău, dacă pe fiu te-a sfătuit Djamaledin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tribuna prin fața căreia defilam noi cu mare fast în fiecare an, de ziua națională. Când au înmormântat-o, noi copiii am chiulit de la școală. Stăteam pe acoperiș, ciulind urechile. Totul ne dădea fiori. Încercam să ghicim unde se află cortegiul funerar. A trecut mai întâi pe lângă Parcul Central, apoi pe lângă tribuna goală și mai târziu prin fața porții principale a întreprinderii unde lucra tătăl meu, uzina de motoare electrice. Din loc în loc, la câteva sute de metri, convoiul se oprea puțin. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În cazul de față, din aceleași motive. Importante sectoare profesionale, Îngrijorate serios de situație, Începuseră deja să facă să ajungă la urechile celor În drept expresia nemulțumirilor lor. Așa cum era de așteptat, primele reclamații formale veniră de la firmele de negoț funerar. Lipsiți În mod brutal de materia lor primă, proprietarii Începură prin a face gestul clasic de a-și pune mâinile-n cap, jelindu-se În cor, Și acum ce-o să se Întâmple cu noi, dar imediat, În fața perspectivei unui faliment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]