1,494 matches
-
pe creștet și cu glas tremurat îngână: Fii binecuvântat, Ștefan al Moldovei. Iisus fie cu tine... Ștefan se ridică... Îi zâmbește... Îi face un semn de bun rămas... Și pleacă încet șchiopătând... Daniil, în prag, își mai șterge o lacrimă furișată printre crețuri și strigă: Să te întorci sănătos, Ștefan al Moldovei! Fâlfâie de bun-rămas... Ușa deschisă scârțâie... Apoi, un galop... Și ciocârlia... Daniil își suflă nasul în cârpa de oblojeală. Se lipește cu spatele de ușa dată de perete și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gândurile mele deveneau un mai jalnic convoi de înmormântare. Rugăciunea și apa rece a unei fântâni, cu care m-am spălat pe față abia a putut să-mi pună pe chip o mască de indifernță stranie sub care m-am furișat prin sat, printre cunoscuți, până acasă. Acasă, fețe triste, îngândurate, deznădăjduite. O scrisoare a Martei le comunicase că ea nu poate să mă ierte, că eu nu-mi iubesc copilul, că sunt neserios, că am amenințat că mă voi sinucide
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de aceea, nimeni, nici un copil, nu îndrăznește să sară gardul și să fure gutuile, care se sfrijesc și cad, putrezite. Dar nu se atinge nimeni de ele. Lângă portiță, pe care o deschide, numai noaptea, câte o fată care se furișează pentru nevoi tainice (câte o sarcină nenorocită, câte o vrajă de legat sau dezlegat dragostea), doarme tot timpul un motan negru. S-a petrecut odată o întâmplare cu acest motan, i s-a întâmplat lui Dumitru... Dumitru care bate crâșmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Bacău, dacă astfel de producții suprarealiste sunt cumva nocive. Nu știu, lumea era antrenată... până și Bacovia era de față, în statuia lui; am sperat că poetul își va extrage făptura din bronzul în care este încastrată și se va furișa undeva, fiindcă astfel este "greu de trăit pe pământ". Dar a rămas cu soarta lui de revoltat abulic. Festivalul continua... "trăiască primarul!"... Trecerea de la "concret" la starea de reverie constituie un mister tulburător. Reveria nu este efect al unor acte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întâlneau la Mascan"... Și așa mai departe... Personajele de pe terasă își aminteau de balurile de la prefectură; de politețe și politețuri, de lungile rochii și de pălăriile doamnelor, despre... Multe, bune și rele, erau evocate cu o tristă nostalgie. M-am furișat, am plecat, eu eram din altă lume, din altă parte... * M-am retras mai încoace, către prezent, pentru ca demult nu-i mai înțelegem pe acești oameni cu obsesiile lor desuete. Nu mai înțelegem sentimentalismul, care ni se pare siropos. "Situațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mică a constituit cel dintâi flirt. I-am și dăruit o păpușă cât mine de mare pe care, dacă o puneai cu fața în sus, claxona „mama”. Pe strada noastră au trecut odată, încătușați, doi hoți escortați de polițiști. Unul furișa într-o parte priviri rele. N-am putut niciodată să uit privirile acestea și, mai târziu, felul acesta de ochiri m-a prevenit asupra celui care le arunca. Când coborai pe la Spiridonie, șinele de tramvai care ocoleau din strada Brătianu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
din cele mai rele figuri ale sale, Cățeaua apăru în cadru. Ca prin farmec, vacarmul se topi. La comandă, clasa săltă în poziție de drepți. Nu se mai auzea nici musca. În timpul acesta Labiș, care era mic de statură, se furișă de pe podium și, înșurubându-se printre bănci, o zbughi glonț pe ușa deschisă. Cu aer de căpcăun în stare să roadă oase, Cățeaua urcă la catedră, deschise catalogul și rosti peltic: - Eh! Ia să poftească la lecsie, Cârsiu Adrian... Labis
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
când în Siret a fost prins un somn mare, mai mare decât Doamna Învățătoare. Când am ajuns să citesc cartea Amintiri din copilărie a marelui povestitor Ion Creangă, îmi imaginam scena desfășurării evenimentelor pe malul Siretului. Ca și Nică mă furișam și eu prin grădinile vecinilor după fructe; nu că nu aveam acasă, dar fructele vecinilor mi se păreau adevărate trofee. Îmi venea greu sa-l desprind pe Nică din peisajul satului meu, influențat fiind, poate, că tatălui meu i se
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
nici măcar să o copii bine!», spunea el, consolând un tânăr seminarist care avea anumite dificultăți pentru studiu. Altă dată, prevăzând ascultarea de la limba greacă, și-a scris pe palma mâinii unele terminații verbale. Profesorul, don Luigi Bianchi, alertat de privirile furișate repetat și de încurcătura lui Calabria: «Nu te chinui să citești de pe mână! Întreabă-mă, dacă nu știi vreo formulă și am să ți-o spun eu!», îi spuse cu bunăvoință. La examenele de sfârșit de an a avut doi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de intens implicați în muncă, în studiu, în rugăciune și în joacă nu le mai rămânea timp pentru a cădea în plictiseală. Iar religioșii, odată stinse luminile dormitoarelor și încetate ultimele șoptiri tainice ale băieților, treziți încă cu tenacitate, se furișau în grabă unul câte unul în capelă ca să încheie ziua cu o jumătate de oră de adorație ori să o completeze cu ultimele practici de devoțiuni personale. Un orar de un asemenea gen, nouă, celor obișnuiți cu alte ritmuri de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
va împlini voința divină și se va asigura această Opera a lui Dumnezeu. Domnul, la timpul potrivit, se va îngriji de aceasta. Sper ca păcatele mele să nu împiedice ceea ce vrea Dumnezeu». În comunitatea restrânsă a Slujitorilor Săraci treptat se furișau și se strecurau neajunsurile și indispozițiile. Unii frați religioși se simt frustrați. Trei, în mod deosebit, și-au arătat deschis contrarietatea: fratele Angelo Savietto, fratele Antonio Consolaro, fratele Oliviero Prospero. Toți ceilalți, deși amărâți, s-au abandonat cu docilitate la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
strecurându-se pe poteci cercelate de florile teilor înfloriți, ascultând ciripitul păsărelelor. Era liber. Nimeni nu-i spunea ce să facă, pe unde să meargă, când să se oprească și când să alerge. Trecea din poiană în poiană și se furișa pe sub bolți de frunze. Era fericit că scăpase de cicăleala mamei. Ce bine era! - Cum de ești singur în pădure, urechiatule? îl intrebă o pupăză bătrână. E periculos. Te poți întâlni oricând cu vreun dușman. - Ce te privește pe tine
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
expediție de recuperare, într-un demers al remedierii, al repunerii la loc. Ne confruntăm aici cu inducerea unei imagini a descomplectării, a lipsei ce traumatizează omogenitatea unui întreg, ce lezează firescul unui mozaic deplin, închis. Ceva este ascuns adică retras, furișat înapoia sa lăsând în urmă un gol, un loc vacant, un vid asemeni unei decupări într-un tablou bine proporționat. Acest culoar deschis, precum o prăpastie în orânduiala întregului, exercită asupra noastră o atracție, un magnetism ce ne cheamă acordându
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
o lirică a bucătăriei și a cămarei cu ceva lacom de pictură flamandă, modelui fiind Verlaine și Samain. Peisajul întreg e o cămară ce trebuie savurată cu nasul, trecutul, copilăria se condensează în fructe: Prin iarnă din cămara zăvorită Se furișează cald miros de mere, Readucând în vremea viscolită A toamnelor trecută mângâiere. * Copilăria-mi toată dă buzna la uluci, Când stă la poartă coșul cu struguri și cu nuci. Capodopera lui Ion Pillat este Aci sosi pe vremuri, paralelă grațioasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să-și agrementeze rezultatele investigației sale cu savori lexicale deosebite. Arta criticului e în fond aceea de insidioasă comunicare a plăcerii, indiferent de obiectul care a provocat-o, chiar dacă citatele, foarte numeroase, nu corespund în totul caracterizării, vibrația intelectuală se furișează, ca "inefabilul" liric; poetul se realizează în istoriograf și-i transmite o virtute inedită: farmecul. Șerban CIOCULESCU, G. Călinescu: "Istoria literaturii romîne", în Aspecte literare contemporane, Editura Minerva, București, 1972, p. 673-674. ă...î Istoria literaturii române nu e o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gândurile mele deveneau un mai jalnic convoi de înmormântare. Rugăciunea și apa rece a unei fântâni, cu care m-am spălat pe față abia a putut să-mi pună pe chip o mască de indifernță stranie sub care m-am furișat prin sat, printre cunoscuți, până acasă. Acasă, fețe triste, îngândurate, deznădăjduite. O scrisoare a Martei le comunicase că ea nu poate să mă ierte, că eu nu-mi iubesc copilul, că sunt neserios, că am amenințat că mă voi sinucide
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Strunga nu voi mai fi chemat la securitate. Pentru că gospodarii din Hăbășești nu voiau să plec din parohia lor și ar fi făcut tulburări periculoase dacă le-aș fi spus din ce cauză vreau să plec, am fugit, m-am furișat într-o noapte din sat cu căruța, și am parcurs distanța de la Strunga la Crucea din raionul Vatra Dornei, în trei zile și două nopți mergând pe lângă iapa și mânzul pe care îi aveam. Am fost transferat la cerere în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
nu era nimeni altul decât tigrul de cu o noapte în urmă! Minli îi putea vedea vârful verde al cozii, în spatele unuia dintre bolovanii colțuroși. În cea mai mare liniște, înșfăcă prima piatră mai tăioasă peste care dădu și se furișă mai aproape de fiară. Și iată-l! Tigrul hidos se plimba dintr-o parte în alta, pe un bolovan golaș, de parcă ar fi așteptat ceva. Minli strânse și mai tare piatra în pumn.” (Grace Lin - Bătrânul din Lună) Scrie răspunsuri pentru
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
de mâini și de picioare, goi, și-i ard cu facle aprinse. Din interpretarea reliefurilor de pe columna lui Traian rezultă că norocul războiului a șovăit între daci și romani până ce arta, știința și numărul au biruit. Regele Decebal s-a furișat pe vreo potecă de munte spre a aduna cetele risipite și pentru a urma lupta până la sfârșit, pe când supușii lui cei mai de frunte, pileații, au preferat să moară în capitala care nu mai era a lor. Strânși împrejurul unui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a dărâmat altare, a doborât așezări creștine, a dezlănțuit lupta între om și om, a prăbușit măreții omenești, a mutilat suflete și a ucis valori spirituale. Dar toate aceste dezastre nu pot fi ascunse la infinit oricât făptașii s-ar furișa după paravanul legionarofobiei. TĂCERE Dreptatea noastră s-a stins! Tăcerea și ascunzișul au prioritate și greu putem pătrunde afundurile lor. Valorile democrației sunt departe, oricât democrații zilelor noastre le vor împodobi în zdrențe lăcuite. Simbriașii de ieri și de azi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
supuse unui tir metodic, care întoarce, cu o cruzime nu lipsită de tandrețe, pe față și pe dos, piesele de inventar și secretele meseriei de scriitor. Luca și Roxana par să se plaseze cel mai aproape de fapte. În spatele lor se furișează, la o distanță bine calculată, autorul-personaj, cu propriile melancolii, frustrări și eșecuri. Dincolo de aceștia, evoluează o orchestră amplă de voci narative anonime. Jocul fictiv-metafictiv, prezent în toată literatura optzecistă, este aici bine strunit, lipsit de stridențe și nu compromite coerența
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
și i-a legat jos cu sfori transformându-i în doi saci. În sacii aceștia a introdus obiectele furate din vitrina Muzeului, apoi a luat din nou calea aeriană ridicându-se pe frânghie și din sala de sus s-a furișat a doua zi de dimineață afară. Furtul a fost repede descoperit din cauza unei imprudențe a lui Pantazescu care era un novice în arta de a fura. A stat la Cozia tot timpul cât și-a făcut osânda, unde dobândise o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de treburi. Vreau să zic, vedeți bine cum stă treaba pe-acolo, gândiți-vă bine. Poșta, cu poșta se aranjează, n-are importanță. Nu asta să vă fie grija”... S-a Înclinat, stânjenit, mulțumind. Și-a luat geanta, s-a furișat spre ușă. Nu bănuia cât de importantă fusese prezența sa În fiecare și În toate zilele. * BERLIN! numele-oroare al copilăriei. Ceea ce ni se Întâmplase, mie și alor mei, a venit doar dinspre Berlin? Ceea ce am trăit și după război era
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de altădată. În jur sâlășluia pustiul, lucrurile se părăginiseră și parcă peste toate plutea atmosfera apăsătoare a mortului, care a rămas departe. A înserat de-a binelea. Soarele scăpătase de mult după dealuri și printre pomii bătrâni dln grădină cobora furișându-se noaptea. Singur m-am urcat atunci pânâ în vârful dealului din fundul grădinii. Jos rămânea la picioare satul, cu zgomotul oamenilor care se întorceau obosiți de la lucru și cu mirosul fumului de la căminurile pregătitoare de cină. Erau doi ani
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
privit o clipă și s-a întors spre casă, lăsându-l singur. Pașii lui se sfiau pe celălalte ulițe; ochii îi erau uluiți de vălmășeală, urechile asurzite de larmă; sufletul înfricoșat. Și sufletul, fără să-i ceară încuviințarea, s-a furișat acasă.” (Ionel Teodoreanu ) ,,Vreau chiar această viață pe care o trăiesc, nenorocită, plină de lipsuri, melancolică, tristă-această viață dureroasă a mea. Să văd doar cerul, chiar printr-o jumătate de fereastră, să aud cântând o pasăre dimineața, primăvara; să
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]