1,521 matches
-
pentru el, pentru că fusese șterpelită din cuierul unei toalete, În fața unei cunoștințe feminine imaginare. Eu, Josef Grünlich, am ucis un om. Sunt deștept, se gândi el. N-au cum să-mi vină de hac. De ce să mă grăbesc să mă furișez În gară ca un pungaș care se străduiește să nu atragă atenția la intrare, ascunzându-se În umbra cabinelor? Avea timp pentru o ceașcă de cafea, așa că alese una din mesele de pe trotuar, la marginea marchizei, cea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-și pună haina, Întrebase mecanic și fără undă de interes: „Cum merg operațiile?“ Era limpede că-l luase pe Czinner drept un hoț. Apoi trebuise să se-ntoarcă În prăvălie pentru a vinde un Almanach Gaulois unui școlar ce se furișase Înăuntru. „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ Omul care scrisese muzica imnului fusese ucis cu baioneta În fața tribunalului. — Pui Înăbușit! Friptură de vițel... Chelnerii Își făceau drum de-a lungul vagonului și sparseră liniștea momentului. Toți Începură să vorbească deodată. — Am constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cândva și l-ar fi putut mobiliza și pe celălalt, Îi veniră pe buze. Dar acum era mai viclean, beneficia de experiența categoriei sale, așa că nu-l privi pe om, ci se uită În podele, lăsând privirea să i se furișeze Înapoi ca o coadă de șopârlă. I se adresă la plural cu termenul de „frați“. Susținu că nu era nici o rușine ca săracii să-și dorească să fie bogați și că nu e vina săracilor că sunt săraci și oprimați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
9. Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciți de vîntul mîniei Lui. 10. Mugetul leilor încetează, dinții puilor de lei sunt zdrobiți! 11. Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, și puii leoaicei se risipesc. 12. Un cuvînt s-a furișat pînă la mine și urechea mea i-a prins sunetele ușoare. 13. În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sunt cufundați într-un somn adînc, 14. m-a apucat groaza și spaima, și toate oasele mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
la atac. După numai câteva minute, practic toți Te-Onó încercau să pună catamaranele pe apă în cel mai scurt timp și în cea mai mare liniște. Roonuí-Roonuí rămase ascuns în apropiere până când se convinse de intențiile lor, după care se furișa până în locul unde îl așteptau oamenii lui, cu pluta. Ajunseră în liniște până pe insulița, unde îi aștepta Chimé din Farepíti, iar apoi plecară, cu toții, catre Peștele Zburător. —Vin? întreba imediat Miti Matái, în clipa când puseră piciorul pe punte. —Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși peșterile groazei - șuierul de nedescris al „păianjenului-maimuță“, cel mai înfiorător sac de venin pe care și l-ar putea imagina mintea omenească. Șerpi corales veninoși, pirania și cuamacandelas se furișau și ei pe lângă mal încercând să-și înfigă colții gemând de venin, și pe pământ, sub apă și în aer - socotind și liliecii-vampiri -, acel colț al Amazoniei devenea unul dintre locurile cele mai oribile de pe planetă. Căută locul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lancea, funia și lanterna erau așezate în ordine, mâncă o felie de papaya și două banane și se tolăni să contemple noaptea ce se apropia, ascultând prin lemnul de palmier al caiacului viața de pe fundul mlaștinii. Clipocitul corpurilor ce se furișau, gâfâituri ce păreau o respirație întretăiată, atingeri vâscoase ce puteau fi la fel de bine ale unui pește speriat, ca și ale unei enorme anaconde. Trecerea rapidă a unui banc ce putea fi de pirania aurii. Bălăceala îndepărtată a unor broaște țestoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îi urmă o lungă tăcere, de parcă toată selva ar fi fost atentă la acest incident. Apoi, apele se umplură de freamăt, începură să se agite aproape imperceptibil și, din cele patru puncte cardinale, ciudate umbre, fără o formă definită, se furișară spre ambarcațiune. Cu simțurile în stare de alarmă, lupta să-și stăpânească un ușor tremur ce încerca să-i pună stăpânire pe braț, străduindu-se să-și scoată din minte imaginea marii anaconde care, înălțându-se peste bord, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fure icoana pentru Simion Bratu, păgînul acela, blestemat să-i fie numele. Pălimarul nu cumpărase un lacăt nou, nu se îndura să rupă din ce i se cuvenea și utiliza un lăcătoi uriaș care nu se închidea. Banditul s-a furișat prin beznă, a intrat în biserică exact la țanc, cînd îl căuta un trăsnet pe afară. Își face cruce și se roagă. Doamne, Dumnezeule, ajută-mă și mă păzește. Un trăsnet cade la cîțiva metri de biserică și Vasile înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zece zile la Paris. Știu, mi-a spus în avion. Ce ți-a spus? Păi..., ce mi-ai spus. Hai să ne întîlnim să mai stăm de vorbă. Cu plăcere, vorbim la telefon. Mitică a stat surdo-mut și între timp furișa cîte o privire spre "dulceața" de care s-a despărțit. Mergînd spre casă meditez la problemele grele pe care le ridică "banul". Eram sigur că Mitică, în condițiile lagărului socialist, ar fi fost un casnic model. Un om de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu le voi aduce Înapoi În locul și timpul unde s-au zămislit. Pipăi drumul, caut - totul e incertitudine, totul e aproximație. Pe strada Olimpului, la numărul 7, e un bloc vechi cu fațada Îmbrăcată În iederă. Un soare jucăuș se furișează prin perdeaua de muselină a unei ferestre de la etajul 1 răsfirînd curcubeie pe mobilele amorțite. Bărbatul Își face siesta În fotoliu, calculînd șansele echipelor de football, calificate la campionatul mondial. Femeia spală vasele În bucătărie. Îi vom numi domnul D.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se furișa pe sub gulerul răsfrînt al cămășii, Înfiorîndu-i plăcut pielea spatelui și brațele Încă tinere, iuțea pasul, ba chiar alerga să prindă din mers troleibuzul. Îl așteptau dosarele cu foi Îngălbenite, cu praful așternut peste decretele acelea care reprezentaseră, cu treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
duș Toto părul negru de armeancă acoperindu-i umerii și brațele rîsul ei cînd m-a prins c-o privesc poți să rămîi dacă-ți place nimic insinuant nimic senzual ca-ntre băieți și ea nefiresc de frumoasă parcă se furișează cineva pe lîngă ziduri păstrează distanța Îmi păstrez ritmul simt frica În gît aș lua-o la fugă mai bine mă prefac destins absent merg relansez plus plus plus pînă cînd se retrage pokerul lor dacă m-ar vedea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam Într-un fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lor clipind stingheriți sub reflectoare și-n ce cută a obrazului și-ar ascunde complicitățile? Iată, nici n-am Început Încă să mă gîndesc serios la posteritate că mă și apucă o lehamite și o plictiseală fără margini; cum se furișează viermele mic În carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern al organelor celulele canceroase. Această rumoare de vietăți oarbe care crește acolo surd, vrînd parcă să iasă afară, Într-o lumină de care nu au știință. Măruntele mele delicii cotidiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
El n-a făcut nici un gest eroic, poate doar imprudența de a privi, de a-și imagina acel lucru extraordinar, singurul spectacol adevărat din viața lui. Malaxorul era prea sus pentru el; nu l-a primit. De cîteva nopți se furișa după lăsarea Întunericului, cînd toate zgomotele descreșteau, acolo În spate, unde șinele albite de praf se strecoară Între magaziile coșcovite ale stației de betoane și maidanul uriaș, plin cu containere de gunoaie fumegînde, unde nu mai mișcă nimic decît șobolanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nu cunosc nimic din toate astea. Am simțit acea spaimă usturătoare, cea care apare atunci când înțelegi dimensiunea unui lucru rău - când te-ai rătăcit într-un loc periculos sau când ai comis o greșeală îngrozitoare -, atunci când realitatea situației ți se furișează în minte pe ușa din dos, ca o pantomimă a lui Dracula. Nu știam cine sunt. Nu știam unde mă aflu. Simplu. Înfricoșător. Am strâns din dinți și m-am răsucit pe călcâie. Am măturat de trei ori cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o mână sigură apucă sforile mele de marionetă, îmi întoarse acțiunile de la panică și le îndrumă spre... altceva. M-am surprins inspirând adânc de patru-cinci ori, apoi, cât mai ușor posibil, m-am dat jos din pat și m-am furișat pe palier. Bubuitul și trosnetul, zăngănitul și răpăitul veneau din spatele ușii încuiate și creșteau în intensitate, devenind din ce în ce mai agresive. Stând acolo, tremurând, controlându-mi respirația, păstrând tăcerea, am început să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dinăuntrul propriei sale minți. Pe noi toți. Către sfârșit, mătușa mea nu mai recunoștea oamenii. Avea coșmaruri. O umbră în creierul ei, dinți și ochi. Se trezea în toiul nopții, îl vedea pe unchiul în pat, lângă ea și se furișa la parter ca să sune la poliție. Le spunea că e un intrus în casă. Uneori îi suna de câte trei sau patru ori pe noapte. Alteori pentru că era speriată, devenea violentă. — Iisuse, am spus. Povestea lui Nimeni, felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am sărutat și ne-am atins din nou în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva, în ciuda tuturor acestor lucruri, am înaintat. Ne-am furișat printr-un coridor DOAR PENTRU PERSONAL din spatele cabinelor de probă dintr-un magazin universal, printr-o parcare subterană și-am coborât în camera cu provizii a unui fast-food pentru a ne completa rezerva de mâncare. Ce nu pricep eu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-ți spun? — Doar... orice. Cum e? Scout se gândi o clipă. — E-o răsfățată. O mare răsfățată, băutoare de licori semialcoolice, purtătoare de fuste scurte și o pacoste de zile mari. — Mda? — Mda, zâmbi ea vag. Știi, dacă mă furișam vreodată noaptea târziu în casă, trebuia să trec pe lângă camera ei ca să ajung la a mea, și, dacă mă auzea, primeam un bilet pe sub ușă - 5 lire sau tata află că azi ai ajuns acasă la trei noaptea. — Foarte profesionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spre apa nemișcată. — Scout. Oceanul se întindea oriunde mă uitam. — Scout. Doctore Fidorous. Nimic. — Iisuse, m-am auzit spunând. Scout - și apoi, sprijinindu-mă de cabina povârnită, încet, cu fața udă de lacrimi: Clio. Doar pârâitul navei Orpheus. Marea calmă furișându-se, revărsându-se încet peste punte în vălurele. Marea trăgând încet barca în adâncul ei, ca și când întregul ocean ar fi fost un gigantic animal unicelular, hrănindu-se cu ce-a mai rămas din lume. Cu toții ne scufundăm în apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
inima bătînd cu putere În coșul pieptului. În fața lui se afla acum ușa, acoperită cu o draperie verde, pe care n-o văzuse niciodată deschisă, iar dincolo de ușa aceea era „Pavilionul special“. Digby se simțea ca În copilărie cînd se furișa afară din dormitor, vădind mai multă Îndrăzneală decît ar fi dorit În realitate pentru a-și pune la Încercare curajul. Spera că va găsi ușa Încuiată și că nu va avea altceva de făcut decît să se Întoarcă În patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
găsite; Stone, Încă În cămașă de forță, era ghemuit - se zbătuse pesemne să-și elibereze mîinile; lîngă el, pe podea, se mai zărea un tampon cu cloroform. — N-avea nici o șansă! exclamă Rowe. Da, acesta era coridorul pe unde se furișase, ațîțat ca un școlar care comite o abatere de la regulament. Și tot aici, privind prin ușa Întredeschisă, se maturiza acum, aflînd că aventura e totdeauna ca În cărți, că În viață finalurile nu sînt totdeauna fericite. De asemenea, simți dureroasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întruniri ale Alcoolicilor Anonimi, unde Își povestește viața, episod În urma căruia ședința se mută În barul de peste drum. Depune o cerere de emigrare În Australia. E refuzat. La trei săptămâni după cele descrise mai sus, noaptea, deghizat În contabil, se furișează afară din locuința sa, apoi alunecă de-a lungul zidurilor și coboară Într-o stație de metrou. Eram, așadar, o simplă ficțiune În mintea unui autor de romane polițiste. Cele douăzeci și patru de cărți scrise de Dmitri Kuznețov mi-o confirmaseră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]