3,503 matches
-
când ți se oferă o ultimă șansă. A investit emoțional foarte mult În tine. Probabil că mai toată afecțiunea lui s-a Îndreptat către tine. Dacă ai putea cumva să vezi asta și să Îi Întorci sentimentele... — Unchiule Sammler! Era furioasă. — A. Te-ai supărat. Firește. — M-ai jignit. Ai tot Încercat până acum. Ei bine, acum ai reușit - m-ai jignit, unchiule Sammler. — Nu asta era intenția. Doar cred că sunt lucruri pe care toată lumea le cunoaște și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
oarecare discreție cu privire la viața ei privată. Eu știu cine sunt. Dacă oamenii vor să inventeze povești bolnăvicioase despre mine, e treaba lor. Dar nu eram sigură, totuși, că Sheba mi-ar împărtăși indiferența. M-am temut că ar fi jignită, furioasă sau teribil de rușinată. După ce m-am gândit bine, am ajuns la concluzia că ar fi mai bine să nu-i spun care erau zvonurile. Era destul de greu să-mi țin gura. Era îngrozitor de iritant, de fapt, să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
când s-a urcat din nou în pat ea a avut senzația că urma s-o lovească. Dar n-a făcut-o. Doar s-a întins și a oftat ciudat. Ar fi vrut să-i mai spună ceva. Era încă furioasă. Dar nu i-a venit în minte nimic destul de dur, așa că s-a întors pe o parte, cu spatele la el. Patul era însă prea mic pentru asemena manevre, și, pentru ca el să nu-i poată atinge nici o parte a corpului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un biscuit. În mod evident nu ești persoana ei favorită în momentul ăsta. Polly trece printr-o criză tipică de adolescentă. Nu trebuie s-o iei personal. Și a zâmbit, arătându-și dinții mai degrabă deprimanți, sumbrii. Sheba a luat furioasă un biscuit. — Așadar, știi ceva despre partea asta de lume? a întrebat doamna Taylor întorcându-se spre mine. — Da, am petrecut o perioadă în Dumfries... — Înțeleg... — Dar nu, nu știu Scoția foarte bine. Apoi a urmat o pauză neplăcută. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pentru prima mișcare de vâslă, atunci când gabara a răspuns cu-atâta entuziasm, încât Jina s-a prăbușit pe ring, aterizând cu o bufnitură teribilă pe o lădiță cu piersici. Vânătorii au izbucnit în urale. Jina s-a uitat la Zach furioasă de pe podeaua bărcii. Cum să stau în picioare în chestia asta ? Zach i-a luat mâna micuță și rece ca gheața și-a ajutat-o să se ridice. I-a arătat cum să stea în picioare, aproape paralele cu râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
al doilea rând, vocea de-acum era aceea a unei persoane importante, a unei femei care nu-și petrecuse mare parte din ultimii șapte ani fie scâncind, fie visând. A, a răspuns Mary. Bună. Mary avea tot dreptul să fie furioasă, dar, dintr-un motiv misterios, crizele de isterie și mâncatul în neștire erau singurele ei manifestări. La ea, furia semăna prea tare cu rușinea. Secretele lui Irene și ale Jinei fuseseră exploatate, dar măcar ele deveniseră niște personaje; aveau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o să mă angajez undeva. Asta o să fie adevărata poezie. O viață romantică. Mai bună decât orice-aș fi putut eu să scriu vreodată. Jina s-a uitat împrejur, la casa demodată a părinților lui, la canapeaua verde deșelată, la scaunele furioase, așezate într-un colț spate în spate. Nu sunt pregătită, a spus ea. Iartă-mă, dar nu sunt pregătită pentru asta. Earl a privit-o îngrozit. N-ai de ales. Dar bineînțeles că Jina putea să aleagă. Earl a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ea, dar acum diferența de înălțime dintre ele părea și mai substanțială - ca și când și-ar fi adus și umbrele. Acum o să apară peste tot, i-a spus Jina pe un ton mai dur decât cel al lui Irene. Nu era furioasă, ci panicată. L-ai readus la viață. Mary mergea pe pajiște și iarba îi gâdila genunchii. Cu toate că era trecut cu mult de miezul nopții, traficul era intens - șuierături, foșneli, scârțâituri nenumărate. În mod normal, Mary s-ar fi retras în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în priză, iar cascada avea să revină la viață. Oricine lucra în FBI putea să-ți spună că: Nu poți să schimbi nimic, dar trebuie să încerci. Mike a băgat ștecherul la loc în priză și-a auzit cum motorul furios a pornit din nou, iar apa a început să mugească prin țevi, împinsă către capătul de sus al cascadei. Mike era îngrozit și-a realizat că situația respectivă reprezenta o îmbunătățire față de precedenta, față de clipele când stătuse acolo neclintit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a înșfăcat vâslele. Într-o secundă, ambarcațiunea a intrat în curentul râului. Alice și John rămăseseră muți pe nisip. Drew a apărut în fugă și urlând; câinele hămăia ultragiat. Mama lui Danny s-a uitat la fiul ei uluită și furioasă, în vreme ce Charlie a tras un chiot: „Așa !” Eu sunt râul ! a strigat Danny, conducând barca pe după cotul râului și îndreptând-o către Rainier Rapids. Când apa s-a ridicat și l-a plesnit peste față, băiatul chiar a crezut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
normal să fi speriat, a asigurat-o el, dar nu poți să te închizi în tine. Îmi dau seama acum. Ben ar fi fost furios pe mine să mă vadă retras în spatele unui birou. Probabil că și tu ai fost furioasă atunci când n-am fost în stare să-ți dau un semn sigur că te ador. Dar eu chiar te ador, Jina. Un singur lucru mă sperie mai mult ca moartea: gândul că v-aș putea pierde pe tine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cărunte. Era îmbrăcată cu aceleași haine largi și confortabile de care își amintea Zach și nu renunțase la tunsoarea copilărească, în stil paj. Femeia asta arăta ca Jina. Nu era deloc palidă și transparentă, ci avea pe față o roșeață furioasă. Nu era nici pe departe diafană, ci strângea din pumni, iar piciorușul îi bătea pământul din cauza nervilor. Nenorocitule, i-a spus ea și, ca nici o fantomă pe care Zach ar fi putut să și-o închipuie, Jina din fața lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
așezată pe jos și lovea pământul cu pumnii. Una dintre glezne i se răsucise într-un unghi nefiresc în jurul unei rădăcini. Jina din fața lui Zach arăta mai puțin a fantomă și mai mult a o fetiță uitată de lume și furioasă. Bărbatul s-a lăsat pe vine, întrebându-se cum de se putea ca, după ce trecuse prin atâtea și la vârsta lui, echilibrul să-l fi părăsit în asemenea hal. Era aproape ca și când, pe măsură ce îmbătrânești, devii din ce în ce mai nesigur și știi din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui Zach, ca și când bărbatul ar fi fost cel cu febră. Aia a fost singura dată când Zach a plâns. Râul, a spus Zach. Canionul ăsta. Oamenii se apărăSă nu îndrăznești, i-a retezat-o Jina. Privirea îi era așa de furioasă încât Zach n-ar fi îndrăznit nimic. Abia dacă putea să se uite în ochii ei. Să nu îndrăznești să-mi spui c-a tăcut ca să te apere pe tine. Am plecat acasă cu taică-tu, Zach. Iar el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cuceriri. De Gonzales avea să se ocupe mai târziu. Pufni zâmbind a batjocoră și acel zâmbet se strânse la colțul gurii într-o grimasă. Nimeni nu mă poate face să sufăr, niciun băiat nu merită dragostea mea, își repeta coborând furioasă scările internatului. Ajunsă în fața clădirii, opri primul coleg întâlnit în cale și-l rugă să-i spună lui Titi că e așteptat. Ce prostie să creadă că Titi ar putea semăna cu Gonzales doar fiindcă de la distanță siluetele lor arătau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a purtat foarte frumos cu mine și eu la fel cu ei. Dar ca să pună capăt acestei armonii prea paradiziace, a intervenit megatona de rău. Scrisorile de la G., care pe lângă un șir vast și laborios de reproșuri insultătoare și extrem de furioase mai conțin și amenințări, și atacuri directe, cu o virulență pe care eu nu am mai trăit-o nici în mediul nostru mult mai puțin blând și răbdător. O cumplită și fără precedent criză de orgoliu rănit (are și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ciomege, cu bastoane, cu ostrețe rupte din garduri, doi servitori se arătară cu furcile - și începură goana. Cânele străin se strecura rânjind prin șanț, pe sub garduri; din când în când clămpănea la năvălirile prea înaintate ale dușmanilor care-l lătrau furioși; apoi, când răcnetele și fâșcâiturile oamenilor îl împresurară, o porni ceva mai repegior, cu coada mai strânsă pe pântece. Era foarte umilit și parcă nu cerea decât să fie lăsat în plata Domnului. Dar o piatră îl ajunse, apoi alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
provocaseră în timpul călătoriei încoace. Mai ales că Rachel, apărătorul meu aprig, l-a luat la întrebări și l-a psihanalizat pe fiecare pasager care s-a uitat la mine prea lung. — De ce ești atât de fascinat de mutilare? a întrebat furioasă o persoană care se tot întorcea în scaun să mă privească. De ce te temi? Încetează, i-am zis. Are doar șapte ani. Odată ce am aterizat și ne-am luat bagajele, am avut un mic atac de panică la gândul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ai nevoie de ajutor specializat. Cu adevărat specializat! A ținut-o tot așa în timp ce eu dădeam din cap și îi răspundeam calm: — Îmi pare rău că tu crezi asta. Așa cum o văzusem pe ea purtându-se cu oamenii care erau furioși pe ea. După un timp, și-a întrerupt brusc predica, s-a uitat la mine cu ochii îngustați de neîncredere și a spus: —Care-i șpilul? —Rachel, am spus, îți mulțumesc pentru bunăvoință, dar singura soluție pentru a depăși situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
copleșit de evenimente. Multe din dramele acestei luni ating apogeul în preajma Lunii pline de joi. Până atunci, investigați totul, dar nu faceți nici un comentariu“. Mă îngrijora partea cu „până și dvs. ați fost copleșit de evenimente“. Mă simțeam neajutorată, chiar furioasă. Îmi doream să fi spus ceva liniștitor așa că am dat câteva pagini înapoi și am dat clic pe Today’s Stars. „Astăzi se pune accentul pe acea secțiune a horoscopului dvs. ce ține de pur răsfăț. O să vă simțiți tentați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Deci de-asta se purtase așa de straniu când îl invitasem în oraș. Nu spusese „Mersi, dar parcă nu“ sau „Hei, sunt măgulit, dar...“. În loc de asta, părea învăluit într-o aură de deznădejde. Și, ce s-a întâmplat? am întrebat furioasă. Sunt încă una din cele cu care ai călcat strâmb? Te așteaptă un alt drum la confesional? — Nu. Nu, nu, nu, deloc! Cam după o lună, când eram la Boston, Janie a spus că ar trebui să luăm o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ultimele săptămâni, dar acum, pentru că ajunsesem cu adevărat în Boston mi s-a făcut rău. —Aidan, nu e de glumit. N-ar fi trebuit să vin. Toată lumea o să mă deteste pentru că nu sunt Janie. Străzile o să fie pline de localnici furioși care o să arunce cu pietre în mașina noastră, și mama ta o să-mi scuipe în supă. Totul o să fie bine. (Mi-a strâns degetele în ale lui.) O să te adore. O să vezi. Mama lui, Diane, ne-a luat de la aeroport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sângele care a țâșnit scurt din gura lui Aidan și expresia de surpriză din ochii lui. Nu știam că murea, nu știam că în douăzeci de minute avea să fie mort, m-am gândit doar că ar trebui să fim furioși pentru că vreun imbecil, conducând cu viteză mult prea mare, a intrat în noi. Oamenii de pe stradă țipau, cineva a strigat „Iisuse, Iisuse Hristoase!“, și vedeam trecând pe lângă mine picioarele oamenilor. Am observat o pereche de cizme roșii cu toc cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
între teamă și îndoială, când ne-a întrerupt zarva copiilor, bătând la o ușă undeva în apartament și întrebând: —Mamă, putem să ieșim? Am ieșit din transă și am plecat de acolo cât am putut de repede. Eram atât de furioasă încât, la coborâre, am dat cu picioarele în peretele liftului. Spumegam de furie față de Morna și față de mine însămi pentru că fusesem atât de proastă și față de Aidan pentru că murise și mă pusese în situația asta. Ieșind în stradă, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o faci în continuare. Iar eu îmi cam ieșeam din pepeni: Nu mă pot abține! E ... chestia mea, e... hobby-ul meu, mă ajută să mă relaxez. Nu poți să bei un pahar de vin? întreba el, iar eu plecam furioasă în dormitor unde sunam pe câte cineva și pălăvrăgeam după pofta inimii. După un timp, reveneam în formă și eram iar cei mai buni prieteni. Apoi a mai fost atunci când am mers în Vermont toamna, să vedem cum își schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]