2,545 matches
-
în prăvălie, pe doi pereți, lemnele stivuite, și-ntr-o parte, cărbunii - la ce să mai faci foc când n-ai nici un-să te miști ? Bufetul vechi, cu ușile căzute din balamale, borcanele mari de gogoșari, sacii de cartofi, cratițele, găleata cu zoaie... Se-nvârte printre ele și-și vede de treburi, până ăluia i se urăște și tace. Doar atunci intră și ea în cameră, se-apleacă gemând, înfundă soba cu cărbuni bine și lasă jos ușița deschisă : că el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
are să fie (niciun dubiu aici !) cea mai grea din ceea ce ne-a fost dat până acum să cunoaștem. Neliniștea generală îngreunează și ea demersurile. Între prânz, înviorat de promisiuni, sătul de umbletul de colo-colo (nu găsisem birjă), în vreme ce turna cu găleata, străbăteam Mihai-Vodă, decis a mă întoarce acasă, când deodată îmi sare în ochi agitația din jurul vânzătorului de ziare, aflat vis-à-vis. Ce strigase el n-auzisem, cufundat fiind, ca de obicei, foarte adânc în gândurile mele. Ajunsesem chiar în față la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i ?, câteva luni, nici atât, de când s-a prăpădit biata mămica. Și cum mă rup din somn când aud bătaia-n geam, haidi, Vico, haidi, fată, scoală, și cum merg buimacă, pe bâjbâite, până-n bucătărie și ridic capacu la doniță, la găleți și sparg pojghița de gheață c-o coadă de lingură și-mi torn cum pot, c-o singură mână, orice-o fi, tu să nu pleci din casă dimineața până nu-ți dai apă pe ochi, așa mă-nvățase biata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și-a spart dugheana lu Spală-Varză. A venit ăia, cine-o fi fost ei, a spart, a luat și la ormă a pus foc și-a plecat ! Eeee, nu-ți spui ce-a putut să fie ! Că ieșise oamenii cu gălețile, turna, turna, și focu pălălaie, mai rău se-ntindea, de parcă turna gaz, nu apă ! Am zis că s-aprinde mahalaua și ardem ca șoarecii ! Ce fric-a fost pe noi, că eream bieți orfani, ne oploșisem la o vecină... — Da, așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
N-aș putea nici să înghit o dată ! Totuși, cum de puteam acum zece cincisprezece ani ? Era mai slab mirosul casei ? Nici nu mi-l mai amintesc, mi-amintesc mușamaua roșie, tăiată cu cuțitul, ici și colo, lemnele stivuite în jurul bufetului, găleata de zoaie trasă decent într-un colț și acoperită. în rest, rafturi, cărbuni, îngrămădeală. Atunci ? Era mai slab mirosul ? Eram eu altul ? — Haidi-atunci să vezi ce frumos îmi crește florile ! Haidi, să-mi vezi și zmeura... P-ormă, mergem să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
soare blînd de septembrie, toamna e mai rece aici. Orașul are un aer sărăcăcios, muncitoresc, cu tipicele cartiere de blocuri cenușii, pline cu lucrători În industria lemnului sau În fabrici de conserve ori de ciment, prinși de viață În această găleată dintre munți. Trec să o văd și pe „verișoara“ lui Gică, despre care am toate asigurările că e o tipă de treabă. Locuiește Într-unul din blocurile cenușii. E de treabă, probabil ca să compenseze faptul că e urîțică, cînd o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a cărui adîncime e greu de apreciat. Rămîne de văzut ce Înseamnă jumătate, deocamdată rezultatul e aproape nul. Așa că nu observ silueta care vine țopăind prin crepusculul rece și se strecoară În una din cabine. — Măî, nu arunca așa cu găleata aia că mă stropești, se aude vocea lui Gărăgău dinăuntru. Măî, auzi, fii atent, Îți plantez și eu unul, dar să-l lași aici, că nu vreau să moară de singurătate pe cîmp la noapte. Auzi, lungane, mă trezesc cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dar să-l lași aici, că nu vreau să moară de singurătate pe cîmp la noapte. Auzi, lungane, mă trezesc cu el la geam la noapte, că-i e frig... Îl las rîzÎnd și scremîndu-se și, cînd mă Întorc cu găleata goală, Îl găsesc lîngă fosă, privindu- mă dezamăgit. — Măî, ce dracu’ ești prost așa? Îmi zice Gărăgău. Tu nu știi cum se face treaba asta? Pui În vîrful cangei o cîrpă, o Înmoi În rahat și pictezi frumos peretele de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
George McCaffrey se certase cu soția lui. Era o seară ploioasă de martie, pe la orele unsprezece. Fuseseră în vizită la mama lui. Acum, George conducea mașina de-a lungul cheiului, tăind drumul pe la canal, pe lângă podețul de fier. Ploua cu găleata. Stropii de ploaie, înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Scarlett-Taylor îi trădase originea irlandeză. Brian, cu obișnuitul său tact, îl informă: — Ești irlandez. — Da. Ce frumos! se extazie Gabriel. Insula de smarald. Am petrecut și noi o dată o vacanță atât de plăcută la Killarney! — A plouat tot timpul cu găleata, preciză Brian, dezvelindu-și într-un surâs dinții de lup. Scarlett-Taylor îi aruncă o privire lui Tom. — Trebuie s-o întindem, spuse acesta. Să ne luăm locuința în primire. Adam și Zet își făcură apariția. — Ți-l prezint pe Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Da. Și aveți de gând, desigur, să-l aruncați înapoi în mare? Nu. Nici gând. Dar nu-l puteți lăsa aici. De ce nu? O să se sufoce în ochiul ăsta de baltă. O să-l luăm acasă, spuse celălalt băiat. Avem o găleată. Ca să-l mâncați? Poate. Sau poate o să-l ținem. N-o să puteți ține peștele ăsta într-un acvariu de casă. De ce nu? N-ați vrea să-l aruncați înapoi în mare? O să-l prindem și o să-i dăm drumul aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mine acasă. În acea zi, de care Gabriel se lamentase atâta, când Stella părăsise locuința lui Brian, nu plecase nici la Londra și nici nu se îmbarcase pentru Tokio. Pur și simplu, luase una dintre umbrelele lui Gabriel (ploua cu găleata) și, astfel, ascunzându-și sub umbrelă frumosul ei cap brun de regină egipteană, străbătuse distanța (nu prea mare) până la casa mea de lângă Crescent și, odată sosită, s-a predat, ca să spunem așa. Când folosesc acest cuvânt, nu vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
până atunci un aspect cu un profil scăzut în textul biblic. Monoteismul e prezentat aici fără concesii: divinitățile celorlalte popoare nu există sau, acolo unde li se admite existența, nu sunt mai importante „decât o picătură de apă într-o găleată sau un fir de praf pe o balanță” (40,15). Această idee absolut nouă este articulată în 40,18-19; 41,6-7; 42,17; 44,6; 45,5.15.18 și 46,9-10; noutatea constă în atitudinea polemică împotriva politeismului, nu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sărea în țăndări... Praf și pulbere... Fanfara începea din nou să cânte... Pe lângă tampon treceau stând de vorbă, în drum spre terenul de fotbal, Stoianovici și Crăciunescu. Abia acum. Pierduseră totul. Hei, Rareș! Rareș!... Din poarta stadionului, Radocea, c-o găleată veche în mână, își agita de zor brațul întins deasupra capului. Răcnea și îl chema prin semne în timp ce primii spectatori treceau pe lângă el părăsind stadionul. Rareș mai lua pe pantaloni încă o palmă de rugină când se lăsa să lunece
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a lungul liniei de mijloc. Lucrători în salopete cenușii demontau ultimele bucăți de trambulină, cărându-le la marginea terenului, în timp ce ultimii spectatori părăseau tribuna. Încă și-acum mirosea în jur a metal încins și a eșapament. În mâna lui Radocea găleata zdrăngănea dogit a tinichea plesnită și îngroșată de ipsos vechi. Rareș, ai aflat de concurs? Literar, parcă... Sau cam așa ceva. Toată lumea zice c-ai luat premiul întâi! Nu ți-a spus nimeni?... Mai aveau câțiva pași până la locul unde Datcu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nicio urmă de viețuire. La ferestre erau trase până jos transperantele de pânză albă, îngălbenite de soare și pătate de ploile care de-a lungul anilor se tot strecuraseră prin spațiile dintre cercevele. Jos, sub gura unui burlan, stătea o găleată emailată, ușor înclinată, cu buza îndoită, de pe care sărise emailul, plină ochi cu apă de ploaie. Cu toții întorceau privirea într-acolo întreaga coloană -, pasul li se împleticea. Se poticneau unii, râdeau alții, până când din cadența pionierească nu mai rămânea nimic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
El le ține minte pe toate. S-a tot micșorat, s-a tot micșorat mă refer la baltă -, exact așa cum ați făcut dumneavoastră pe tablă, până când n-a mai rămas apă decât în mijloc, cam atât cât să umpli o găleată. Iar la un moment dat s-a evaporat și aia. N-a mai rămas decât stuful... Domnul Panciu a înțeles asocierea și râde dezarmat. Îi răspunde lui Chițu că da, înțeleg că îți arde de bancuri și să știi că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
puține, numai într-o aripă. Așa că în acea aripă, la parter, peste demisol, se putuse încropi o cameră, sau poate un apartament întreg, pentru paznic. Pe paznic, un bătrân, îl vedeam ieșind uneori în curte să umple la cișmea o găleată de apă. Când se instalase acolo, sunt sigur că nu se gândise că șederea lui avea să se prelungească ani de zile. De câte ori ieșeam în balcon mă uitam, în treacăt, să văd ce mai era nou în gospodăria paznicului... Improvizație
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de seducătoare ar fi fost întinderea apei, departe peste pâlcuri de copaci și pajiști verzi, privirea îmi era mereu atrasă de ceea ce se petrecea în clădirea neterminată, în capătul acela de aripă locuită provizoriu. Bătrânul paznic aducea în casă o găleată umplută la cișmeaua din curte. Deși apucaseră să construiască scările dintre etaje, parterul rămăsese fără scară de acces, așa că improvizaseră acolo o scăriță de fier. Cărând găleata cu apă, bătrânul urca anevoie acea scăriță, mult mai anevoie decât ar fi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în capătul acela de aripă locuită provizoriu. Bătrânul paznic aducea în casă o găleată umplută la cișmeaua din curte. Deși apucaseră să construiască scările dintre etaje, parterul rămăsese fără scară de acces, așa că improvizaseră acolo o scăriță de fier. Cărând găleata cu apă, bătrânul urca anevoie acea scăriță, mult mai anevoie decât ar fi putut-o face tata în ultimele sale zile de viață. În rest, se înmulțea, se pare, familia paznicului de construcție neterminată. Mai întâi am zărit, în treacăt
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu părul ei complet alb. DOUĂSPREZECE PRIMULE Ca întotdeauna când vine să îngrijească mormântul părinților, înainte să se apuce de treabă Lucian își scoate scurta și o agață de un braț al crucii. Uneltele de grădinărit le aduce într-o găleată veche, de mulți ani aceeași, cu urme de pământ și rămășițe de ierburi uscate pe fund. Crucea a devenit aspră la atingere în urma ploilor și a iernilor deja au trecut destule. Aspră la pipăit, albicioasă și curată. Foarte curată. Devenită
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a cunoscut-o pe Liliana înainte de moartea părinților. Ca un amuzament, se întreabă: oare cum le-aș fi descris-o? Și ei cum ar fi primit vestea, după eșecul primelor două căsnicii? Cu scepticism? A scos uneltele de grădinărit din găleată și s-a apucat să curețe mormintele de buruienile uscate, în timp ce Liliana, stând ciucită, pregătește locul pentru sădit primulele, șase pe un mormânt, șase pe celălalt, de o parte și de cealaltă a fâșiei de mozaic din mijloc. Lucian a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
curețe mormintele de buruienile uscate, în timp ce Liliana, stând ciucită, pregătește locul pentru sădit primulele, șase pe un mormânt, șase pe celălalt, de o parte și de cealaltă a fâșiei de mozaic din mijloc. Lucian a umplut deja cu buruieni prima găleată, pe care trebuie să se ducă s-o golească în tomberonul cimitirului... I se pare acum, amintindu-și, de neiertat că stătea de vorbă atât de puțin cu ai săi de fiecare dată când erau împreună pentru un sfârșit de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai trăiesc din familie. Familia lui a fost altfel; foarte mică, a trăit aproape izolată în ciuda firii prietenoase a tatălui său și a deschiderii lui spre viața urbei. În rest însă... Lucian se întoarce de la tomberonul cimitirului aducând apă în găleata deșertată. Liliana a apucat deja să sădească șase din cele douăsprezece primule. Nu-l lasă pe Lucian să le ude turnând apă direct din găleată, așa cum ar fi tentat, pentru ca șuvoiul, prea gros, să nu spele pământul afânat de la rădăcina
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spre viața urbei. În rest însă... Lucian se întoarce de la tomberonul cimitirului aducând apă în găleata deșertată. Liliana a apucat deja să sădească șase din cele douăsprezece primule. Nu-l lasă pe Lucian să le ude turnând apă direct din găleată, așa cum ar fi tentat, pentru ca șuvoiul, prea gros, să nu spele pământul afânat de la rădăcina florilor proaspăt sădite; îi cere să lase găleata jos și ia apă din ea folosindu-se de un pahar de plastic... Într-adevăr, vine un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]