2,926 matches
-
răspunse numaidecât: - Trebuie să mai verific faptele, dar veți recunoaște că unul dintre ele este de la sine grăitor. Planeta asta pustie e singura care se rotește în jurul acelui Soare nenorocit. Alta nu există. Nici măcar o Lună sau un asteroid. Iar galaxia cea mai apropiată se afla la o distanță de nouă sute de ani-lumină. Iată de ce seminția care stăpânea această planetă ar fi trebuit să rezolve, simultan, atât problema zborului interplanetar, cât și cea - mult mai spinoasă - a zborului interstelar. Amintiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu atât mai puțin acești oameni - nu li s- ar mai fi putut împotrivi. Gândindu-se la această posibilitate, se simți copleșit de propriile-i limite și de singurătatea lui - era singur contra o mie în această luptă pentru cucerirea galaxiei. Întreg Universul părea că-i face semn cu ochii stelelor sale, ațâțându-i ambiția și lăcomia nemăsurată. Dacă dădea greș acum, nu va mai avea niciodată o altă ocazie. Într-o lume fără hrana, nu putea spera să dezlege taina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fugară prin sală. Cu o singură excepție, toți cei de față îl urmăreau cu interes. Excepția era Kent. Șeful secției de chimie avea o mutră enervată și părea să se gândească la altceva. Grosvenor se grăbi să continue: - Există în galaxia noastră multe forme de viață, total dependente de un singur tip de hrană. Dar pentru prima oară întâlnim pe o planetă o ființă inteligentă cu gusturi atât de exclusive. Aceste ființe nu par să fi avut vreodată ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de curiozitate de jur împrejur. Încăperea părea spațioasă și un perete întreg era acoperit cu un ecran telescopic. În clipa aceea, ecranul era orientat spre spațiu într-un unghi ce lasă să se vadă, de la un capăt la altul, uriașa galaxie, în care Soarele nu era decât un firicel de praf. Se puteau vedea și nenumărate stele care, deși nu făceau parte din galaxie, se roteau o dată cu ea în spațiu, strălucind prin ceața depărtării. La vederea lor, Grosvenor își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
orientat spre spațiu într-un unghi ce lasă să se vadă, de la un capăt la altul, uriașa galaxie, în care Soarele nu era decât un firicel de praf. Se puteau vedea și nenumărate stele care, deși nu făceau parte din galaxie, se roteau o dată cu ea în spațiu, strălucind prin ceața depărtării. La vederea lor, Grosvenor își aminti că Space Beagle trecea tocmai acum printr-un arhipelag de stele asemănător. După formulele de politețe obișnuite, îl întrebă pe Morton: - Vom poposi cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îl întrebă pe Morton: - Vom poposi cumva pe unul din aștrii acestui arhipelag? Ce hotărâre s-a luat? - S-a hotărât să nu ne oprim, răspunse Morton, scuturând din cap. Iar eu sunt de acord. Ne îndreptăm spre o altă galaxie și n-are rost să ne mai pierdem vremea - o să lipsim și așa destul de mult de acasă. Morton se aplecă peste birou și apucă o hârtie, apoi se rezemă din nou de spătarul fotoliului și spuse, cam abrupt: - Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dădea impresia unei breșe regulate lăsată de constructori în carcasa navei. Dincolo de acest ecran se întindeau tenebrele spațiului. Grosvenor observase, distrat, că nava ajunsese la marginea micului arhipelag de stele; se mai vedeau doar câțiva din miile de sori ai galaxiei. Dădu să deschidă gura pentru a-i spune lui Korita că i-ar face plăcere să mai stea de vorbă cu el, dar nu putu spune nimic. Drept în fața lui, pe "sticla" aceea, apăruse imaginea tulbure a unei femei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prea aprigă. 13 Ixtl aștepta nemișcat în noaptea nemărginită. Timpul se scurgea încet spre veșnicie, iar spațiul era învăluit într-o beznă de nepătruns. Prin această beznă întrezărea niște pete de lumină rece. Știa că fiecare dintre ele era o galaxie de stele scânteietoare, deși de la distanța asta pâlpâiau ca niște fuioare de ceață. Acolo clocotea viața, înmulțindu-se pe miriadele de planete ce se roteau la nesfârșit în jurul sorilor lor. Tot așa colcăise odinioară viața și în mâlurile din străvechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să dispunem de un nou sistem de notație pentru a putea exprima aritmetic această probabilitate. Matematic vorbind, ceea ce s-a întâmplat e o imposibilitate. Iată o navă încărcată cu oameni, care se oprește pentru reparații la jumătatea drumului dintre două galaxii. Așa ceva nu s-a mai pomenit de la începutul erei călătoriilor intergalactice. Un punct minuscul nu se poate întâlni cu un alt punct, și mai minuscul, decât dacă spațiul ar fi plin până la saturație. Grosvenor avea, însă, o explicație ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Indiferent ce avea să se întâmple, controlul asupra sursei de energie a acestei cuști îl va izbăvi pentru totdeauna de vechea neputință de a-și dirija mișcările. Nu va mai fi niciodată la cheremul capricioasei forțe de atracție a unor galaxii îndepărtate. De aici înainte, va putea să se deplaseze în orice direcție va vrea. În timp ce stătea agățat de gratii, cușca începu să se miște spre navă. Scutul energetic se deschise pentru a-i face loc și se închise numaidecât. Văzuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
bărbat trecut de patruzeci de ani, cu chelie și cu niște ochi mari, inteligenți, ceru cuvântul și spuse: - O ființă capabilă să se adapteze la viață în vid ar putea deveni stăpâna Universului. Specia ei ar invada toate planetele, toate galaxiile. Roiuri de ființe de acest fel ar împânzi spațiul. În realitate, însă, noi știm că în galaxia noastră nu există o astfel de specie. Iată un paradox asupra căruia merita să reflectăm. - Nu înțeleg prea bine ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spuse: - O ființă capabilă să se adapteze la viață în vid ar putea deveni stăpâna Universului. Specia ei ar invada toate planetele, toate galaxiile. Roiuri de ființe de acest fel ar împânzi spațiul. În realitate, însă, noi știm că în galaxia noastră nu există o astfel de specie. Iată un paradox asupra căruia merita să reflectăm. - Nu înțeleg prea bine ce vrei să spui, Kellie, îl admonestă Morton. - Vreau să spun pur și simplu ca o specie care ar fi dezlegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
va captura o jumătate de duzină de oameni și-i va transforma în guuli, apoi îi va omorî pe toți ceilalți, deoarece nu i-ar mai fi putut folosi la nimic. După aceea, nu-i rămânea decât să pornească spre galaxia către care se îndrepta nava și, odată ajuns acolo, să pună stăpânire pe prima planetă locuită. Cucerirea întregului Univers ar fi urmat în scurt timp. Grosvenor se oprise, împreună cu mulți alții, în fața unui ecran de perete pe care tocmai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lumina asta îi tulbură ochii, un sunet ciudat îi zbuciuma nervii - un sunet înfricoșător, ca un bubuit de tunet, provocat de o colosală revărsare de energie. Nava continua să străbată spațiul, înfundându-se din ce în ce mai rapid în hăul negru, căscat între galaxia spiralată, în care Pământul reprezenta doar un punct rotitor, și o altă galaxie, aproape la fel de imensă. Pe acest fundal se desfășura acum o luptă decisivă: cea mai mare și mai ambițioasă expediție trimisă vreodată în spațiu înfrunta cea mai teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
înfricoșător, ca un bubuit de tunet, provocat de o colosală revărsare de energie. Nava continua să străbată spațiul, înfundându-se din ce în ce mai rapid în hăul negru, căscat între galaxia spiralată, în care Pământul reprezenta doar un punct rotitor, și o altă galaxie, aproape la fel de imensă. Pe acest fundal se desfășura acum o luptă decisivă: cea mai mare și mai ambițioasă expediție trimisă vreodată în spațiu înfrunta cea mai teribilă primejdie întâlnită în afara sistemului solar. Grosvenor era convins de asta. Acum, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
niște umbre care se strecurau printr-o deschizătură din coasta navei. Erau "bărcile de salvare" ale oamenilor, fantomatice în lumină strălucitoare a hublourilor. Deschizătura se închise, iar uriașa sferă metalică se mistui în noapte, lăsând o dâră luminoasă, ca o galaxie. Timpul se târa, leneș, spre veșnicie. Ixtl plutea, deznădăjduit, prin noaptea nemărginită, gândindu-se fără să vrea la puii lui care nu aveau să se mai nască și la Universul pe care-l pierduse pentru totdeauna! Grosvenor nu-l slăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de mii de ani-lumină de Pământ! - Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă monstrul ar fi reușit să pună stăpânire pe navă? spuse cineva. De bună seamă că ar fi plecat cu ea, pentru a încerca să cucerească întreaga galaxie. - Dumnezeule! exclamă cineva. Să nu mai lăsăm niciodată alt monstru la bordul acestei nave! Nervii mei n-ar mai rezista, iar eu nu mai sunt omul cumsecade care s-a îmbarcat la începutul expediției! - Ai exprimat gândul nostru, al tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Ne revedem acolo. Dar Grosvenor nu-l lăsă să pună punct conversației, ci îl întrebă: - S-a discutat deja despre problema asta? - Mda... Am ajuns cu toții la o anumită concluzie. - Care anume? - Că suntem pe cale de a pătrunde în marea galaxie M-33 și că undele vin probabil de acolo. Grosvenor avu un râs nervos. - Da, e o ipoteză plauzibilă. Voi reflecta asupra ei și-ți voi spune părerea mea. De altfel, ne vedem peste câteva minute. - Pregătește-te să suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ținta expediției - se reflecta în telescop ca o puzderie de puncte strălucitoare. Grosvenor își ridică privirea tocmai în clipa când Lester spunea, depărtându-se de telescop: - Se petrece un fenomen de necrezut. Vibrațiile pe care le percepem provin dintr-o galaxie de miliarde de sori. Domnule Kent, am impresia că problema asta depășește sfera astronomiei. - Orice fenomen legat de o galaxie intră în sfera astronomiei, îi replică celălalt, ridicându-și privirea de pe display. Ai putea oare să-mi spui ce altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Lester spunea, depărtându-se de telescop: - Se petrece un fenomen de necrezut. Vibrațiile pe care le percepem provin dintr-o galaxie de miliarde de sori. Domnule Kent, am impresia că problema asta depășește sfera astronomiei. - Orice fenomen legat de o galaxie intră în sfera astronomiei, îi replică celălalt, ridicându-și privirea de pe display. Ai putea oare să-mi spui ce altă știința se ocupă de astfel de fenomene? - Proporțiile fenomenului sunt de-a dreptul fantastice, rosti Lester, cu șovăială în glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lui catifelată: - Îmi pare bine ca nimeni nu dă semne că ar dori să ne întoarcem din drum. Ca slujitori ai guvernului nostru și ai întregii omeniri, avem datoria de a investiga posibilitățile pe care ni le oferă o nouă galaxie, mai ales acum, când formă ei de viața dominantă știe de existența noastră. Vă rog să remarcați că- mi însușesc ipoteza domnului Kent și că vorbesc ca și cum am avea efectiv de- a face cu o ființă inteligentă. Faptul că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ne îndreptăm? îl întrebă el pe sociolog. Acesta îi răspunse, potrivindu-și ochelarii pe nas: - Iată un subiect foarte vast, domnule director! Dar cred că murmurul acela ar putea fi echivalentul undelor radio care se încrucișează în spațiul propriei noastre galaxii. Ar putea să fie doar niște semnale care vestesc bunăoară ieșirea noastră dintr-o zonă pustie și intrarea într-o regiune populată. Văzând că nimeni n-are nici o obiecție, Kellie continuă: - Nu uitați că și omul și-a lăsat pecetea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
niște semnale care vestesc bunăoară ieșirea noastră dintr-o zonă pustie și intrarea într-o regiune populată. Văzând că nimeni n-are nici o obiecție, Kellie continuă: - Nu uitați că și omul și-a lăsat pecetea de neșters pe propria-i galaxie. În efortul lui de a readuce la viață atâția sori morți, el a aprins focuri sub forma novelor ce se pot vedea de la o distanță de zeci de galaxii. De asemenea, a schimbat orbitele unor planete și a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și omul și-a lăsat pecetea de neșters pe propria-i galaxie. În efortul lui de a readuce la viață atâția sori morți, el a aprins focuri sub forma novelor ce se pot vedea de la o distanță de zeci de galaxii. De asemenea, a schimbat orbitele unor planete și a făcut să crească vegetația în lumea moartă a altora. Deșerturi arse de sori mai dogoritori decât cel ce ne luminează Pământul au fost înlocuite cu oceane fremătătoare de viață. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu un motan cu tentacule, sau cu un monstru oarecare, dintr-o specie "rurală". Ar putea fi vorba de o sumedenie de minți care-și vorbesc una alteia în timpul și-n spațiul lor. Aceasta este civilizația celei de-a doua galaxii, iar dacă unul din purtători ei de cuvânt ne-a avertizat... Gourlay amuți brusc și-și acoperi fața cu palmele, ca pentru a se apăra. Nu era singurul: în întreaga sală, oamenii se ghemuiră în fotolii deoarece Kent își apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]