4,792 matches
-
chiui de departe Tremurici. - Ei, de-amu a scăpat, zise Hortolomei, și, ușurat, se puse săși răsucească o țigară. Vestit cine știe de cine, din sat venea în goană stăpânul vacii. Sosi cu sufletul în palmă, tras la față și galben, cu ochii rătăciți într-un fel de abur : parcă visa. Savastița își boți fața a plâns, compătimindu-l : - Sărace, omule ! Iaca ai scăpat cu vita. - Bodaproste, oameni buni ! - Da’ și dumneata, lași vita cu dracu ista s-o scape în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
A început să culeagă zmeură într-o cană, cu gândul la fetele ei. Se distra între timp, având și muzică în apropiere. Două păsărele cleveteau aprins pe gard. Ea pândea din colțul ochilor la ele, frumușele, pictate în gri și galben, parcă erau pițigoi. Dar mare gălăgie mai făceau! Îi părea rău că nu le înțelegea limba, pentru că discuția lor era înfocată. Tanti credea că ele așa dialoghează, ciripind una la alta. Stând puțin aplecată asupra tufei și culegând zmeură, bob
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de smarald presară peste grădină praful binefacerii și se retrage în vârful picioarelor, de pe scena balului de sâmbătă. Nota autorului Pietre semiprețioase: amazonite (verzi), agate (verzi, dar și de alte culori), aventurin (verde), carneol (roșu) cristalul de stâncă (alb), chihlimbar (galben). Pisica năzdrăvană După întoarcerea de la grădină, ne facem bagajele și pornim cu toată familia într-o călătorie. La ieșirea din oraș, la prima benzinărie oprim să ne luăm benzină. Când să plecăm, angajații de acolo ne fac semn că avem
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
spune Peter Pan cu duioșie, știu că ești o fată cu inimă sensibilă, dar trebuie să înțelegi, că pe lumea aceasta există mai multe culori, greu de explicat, roșu să știi că înseamnă dragoste, dar poate fi și revoltă aprinsă, galbenul este o culoare caldă, ruptă din soare, dar poate însemna și gelozie crudă, verdele este pașnic ca și pajiștea, albastru este destinat cerului, dacă-i deschis e de bine, dacă începe să se închidă, se apropie de gri, negru, de ce
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
-și revadă copiii duși de mulți ani în străinătate. -Aa, fraților mai mici și mai mari, voi faceți mărturisiri? Dar știți că numai în camuflajul nopții ne putem permite să vorbim deschis? -Dar tu ce durere ai, bănuțule mic și galben, cum ai ajuns aici? -Pe mine m-a aruncat o fetiță cu codițe lungi, care dorește din suflet să-i vină tăticul de la război din Afganistan, sănătos și nevătămat... -Eu sunt din străinătate, vorbea apăsat un ban mai greu, și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
după ce l-am schimbat, spre nord, către Zoologischer Garten. Stațiile din fostul Berlin de Vest treceau una după alta. Majoritatea au fost renovate pentru ultima oară În anii ’70 și au culoare bucătăriilor din suburbii ale copilăriei mele: avocado, scorțișoară, galben de floarea-soarelui. La Spichernstrasse metroul s-a oprit pentru un schimb de călători. Afară, pe peron, un muzicant stradal cânta la acordeon o melodie slavă lacrimogenă. Cu pantofii lustruiți, cu părul Încă umed, răsfoiam Frankfurter Allgemeine când am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Middlesex! A trăit oare vreodată cineva Într-o casă atât de stranie? Atât de științifico-fantastică? Atât de futuristă și de depășită În același timp? O casă care să fie aidoma comunismului - mai bună teoretic decât În realitate? Pereții de un galben pal erau făcuți din blocuri de piatră octogonale, cu lemn de mahon pe margine, de-a lungul acoperișului. Pe toată fațada erau geamuri. Hudson Clark (al cărui nume Milton avea să-l pomenească mulți ani de-acum Încolo, deși nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scufundător. Mă arătam și eu, pășind cu picioarele mele grele, cu apărători, și căscând gura prin masca de portar la fantastica viață subacvatică din jurul meu. Vedeam anemone răsărind dintre picioarele colegelor mele de clasă. Erau de toate culorile: negre, maronii, galben electric, roșu aprins. Mai sus, sânii li se bombau ca niște meduze, pulsând Încet, cu rozul Înțepător În vârf. Totul vălurea În curent, hrănindu-se cu plancton microscopic, crescând cu fiecare minut. Fetele timide, durdulii, erau ca leii de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toată intimitatea din culise, toată exuberanța emoțională intensă, temătoare, frivolă, provocată de Însușirea unei alte identitați. ― Nu cred c-ar trebui să folosim scenariul, declară acum Obiectul Obscur. Venise la repetiție arătând foarte profesionist, cu toate replicile ei subliniate cu galben. Puloverul Îl avea legat În jurul umerilor, ca pe o mantie. ― Cred c-ar trebui să ne Învățăm toți rolurile pe dinafară. Se uită pe rând de la un chip la altul. ― Altfel o să sune prea fals. Domnul da Silva zâmbea. Învățarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintr-o dată, la el În prag, venind din pădurile Detroitului ca Băiețelul Sălbatic din Aveyron, apărusem eu, Calliope Stephanides, de paisprezece ani. Eram un experiment În viață, Îmbrăcat În reiați albi și cu un tricou cu Fair Isle. Tricoul acesta galben pal, cu o ghirlandă de flori la gât, Îi spunea doctorului Luce că respingeam natura, exact așa cum prezicea teoria lui. Probabil că, văzându-mă, Îi venea greu să se abțină. Era un tip cu o minte strălucită, fermecător, obsedat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
despre teoria timpului, spusei eu admirând culoarea unui trandafir mirositor ce era încă deschis și îmbătându-mă cu izul său. Alături de el erau lalele și crini. Le vedeam culorile. Trandafirul imita un safir închis la culoare, lalelele erau de un galben aprins, iar crinii îmbinau magnific albul pur cu un verde crud. Mă obișnuisem cu întunericul, credeam eu. De undeva, de departe, se auzea un tren, iar cea mai apropiată cale ferată era la câțiva kilometri depărtare. Câte surprize ascunde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de oameni pe micile ecrane. Era mai puțin înalt, dar destul de impunător. Părul aranjat, deși plin de culoare, era brăzdat de șuvițe argintii ce îi trădau vârsta puțin avansată și grijile care-i ocupau timpul. Pielea îi era de un galben bolnăvicios, iar ochii îi erau adânciți în orbite, obosiți, dar tot calculați și reci. Era un om îngrijit, dar predispus la boală. Ordinea și curățenia erau un mod de viață pentru acest om. Costumul era călcat și foarte curat. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
perete ca să fie mai greu de ochit și încercau să străpungă bezna cu ochii lor. Corvium își lăsă arma în spate și încet o scoase pe Eterna cu mâna stângă. Lama îi era albă ca fildeșul și bătea ușor în galben vechi. Sângele îi era rece și în inima sa nu era nici o picătură de frică! Păși ușor înainte până când aproape ieși din raza vizuală a celorlalți. Tunetul părea mai aproape acum. Îl văzură pășind înapoi și doar un ochi antrenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
uniformă erau pregătiți să sufle În instrumente, privind țintă la dirijor. Fanfara pompierilor sau a funcționarilor municipali? Aveau galoane și zorzoane aurii ca generalii sud-americani, epoleți roșii ca sîngele și centiroane albe. Sute, chiar mii de scaune metalice vopsite În galben erau așezate În jurul chioșcului și aproape toate erau ocupate: bărbați și femei, așteptînd gravi, În tăcere. Într-un minut-două, la ora nouă, printre copacii mari din parc va Începe concertul. Aerul serii era aproape răcoros, după o zi caniculară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
conturează pe nesimțite un perso naj fantastic, cu o coroană pe cap, înfășurat într-o pânză fină de diferite culori, care se schimbă în funcție de cum bate lumina torței din perete, trecând rând pe rând de la albul orbitor al crinului la galbenul șofranului și la roșul aprins al trandafirului. Face o plecăciune adâncă în fața lor și grăiește cu o voce ușor cântată: — Tigrul trăiește în ținuturile hyrcanilor și ale indienilor. Pusio uită instantaneu de tigrișori și se zgâiește fascinat la man tia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu Iulius Agrippa. Amândoi, sensibili la frumusețe, doresc instinctiv să câștige un pic de răgaz pentru a putea admira în voie albastrul furat parcă de pe bolta cerului, îmbinat atât de natural cu auriul lămâii, cu verdele vălului naiadelor și cu galbenul împrumutat cu siguranță de pe mantaua Aurorei când își pune caii la ham. Nici verdele-închis al mirtului de Paphos nu este mai prejos. Agrippina îi adresează soțului ei un surâs reflectat la nesfârșit de sclipirile delicate de ametist și trandafir alb
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le face de râs pe toate celelalte“. O deschid la prima pagină și încep să citesc. Da. Asta e prima carte pe care o voi cumpăra. Iau apoi o altă carte. Una fără poze, e doar o copertă de un galben strălucitor, cu niște litere mari și purpurii, cu numele autorului și titlul. Hmm, interesant. Citesc prima pagină, unde dau de Anna, o fată de optsprezece ani pe cale să înceapă studiul la universitate. E pe cale de a-și întâlni viitorul lector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lucios și castaniu al Jemimei? Priviți-l, acum, priviți la ce se uită fix Geraldine: se uită la o coamă aurie inegală, care atrage lumina în timp ce Jeff o ciufulește. Priviți doar cât de bine au fost îmbinate diferite nuanțe de galben - miere, cenușă, galben pal, cupru pal - pentru a crea un înveliș de aur lichid. Și priviți-l cum se împrăștie pe umerii Jemimei, legănându-i-se delicat în timp ce vorbește. Priviți mai de-aproape. Vedeți cum bretonul se oprește chiar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
al Jemimei? Priviți-l, acum, priviți la ce se uită fix Geraldine: se uită la o coamă aurie inegală, care atrage lumina în timp ce Jeff o ciufulește. Priviți doar cât de bine au fost îmbinate diferite nuanțe de galben - miere, cenușă, galben pal, cupru pal - pentru a crea un înveliș de aur lichid. Și priviți-l cum se împrăștie pe umerii Jemimei, legănându-i-se delicat în timp ce vorbește. Priviți mai de-aproape. Vedeți cum bretonul se oprește chiar deasupra ochilor ei verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
George trecu peste. Nick Îl urmă și coborâră pe drum. Se avântară cu genunchii Îndoiți de-a lungul străzii, Într-o pădure de pini. La un moment dat drumul era acoperit de gheață, cu urme portocalii și altele de un galben ca tutunul, de la buștenii care erau transportați pe acolo. Schiorii o ținură pe fâșia de zăpadă de lângă drum. Drumul se subția când se Întrepta spre un pârâu și apoi urca direct dealul. Văzură o clădire lunguiață și joasă, bătută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ținură pe fâșia de zăpadă de lângă drum. Drumul se subția când se Întrepta spre un pârâu și apoi urca direct dealul. Văzură o clădire lunguiață și joasă, bătută de vânturi și ninsori. Așa cum o vedeau printre copaci părea de un galben pal. De mai aproape se putea vedea că ramele ferestrelor erau vopsite-n verde.Vopseaua se cojea. Nick Își deschise clemele cu unul dintre bețe și apoi scăpă de schiuri. — De-aici putem să le cărăm, spuse. Urcă drumul abrupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de parcă știa exact ce are de făcut, fără să se smulgă, să se cabreze sau să-și holbeze ochii Înnebunit, cum fac gloabele alea dopate. Se adunase atâta lume, că nu-i mai vedeam decât picioarele și niște pete de galben, și atunci bătrânul Își făcu loc prin mulțime, iar eu m-am luat după el, până am ajuns la vestiarul jocheilor, Între copaci; și lumea era adunată și acolo, dar omul de la ușă Îl salută din cap pe tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și cum se mișca. Doamne, nu mai văzusem așa cal. George Gardner era călare pe el și se mișcau Încet În spatele tipului bătrân cu jobenul gri, care se plimba de parcă era prezentator la circ. În spatele Țarului, care se mișca lent, galben În lumina soarelui, era un cal negru frumos, cu un cap drăguț, pe care-l călărea Tommy Archibald. Și după cel negru veneau la rând alți cinci cai, toți mișcându-se Încet, ca Într-o procesiune, prin fața tribunei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întinse În față, văzu un cosaș care i se urca pe șoseta de lână. Era negru. Cât urcase de-a lungul șoselei dăduse peste mulți cosași care stăteau În praf. Erau negri cu toții. Nu erau cosași din aceia mari, cu galben și negru sau roșu și cu aripi negre care scârțiau când zburau. Ăștia erau cosași obișnuiți, doar că erau negri ca cenușa. Fără să fie conștient de asta, Nick se tot Întrebase În timp ce mergea ce-o fi cu ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
alteori ea era cu altul și el nu-nțelegea, dar astea erau nopțile când albia râului se lărgea atât de mult și râul curgea mai Încet decât În mod normal și la marginea Fossalei era o casă mică vopsită-n galben, Înconjurată de sălcii, și mai era un grajd mic și un canal și el fusese acolo de-o mie de ori, dar nu-l văzuse, dar uite că-i apărea În fiecare noapte, la fel de limpede ca și dealul, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]