1,633 matches
-
Urma Cindy, care Îi datora bani lui Kathy. Se lăsa amurgul. Bud conduse mașina spre apartamentul lui Cindy și zări De Soto-ul verde. Prin fereastra pe jumătate deschisă se auzeau gemete. Împinse geamul și sări Înăuntru. Hol Întunecat, gemete, alte gemete, o ușă mai Încolo. Bud se apropie și se uită Înăuntru. Cindy și un grăsan cu ciorapi În carouri, În patul gata-gata să se prăvălească. Pantalonii grăsanului agățați de clanța ușii. Bud șterpeli din ei un portmoneu, Îl goli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe stă agățată de gâtul pământului ca o eșarfă diafană de borangic, fluturând ușor în palmele vântului răcoros... Uneori, stropită cu șoaptele ploilor care se sfărâmă de scoarța copacilor leganați în geamăt, adoarme zâmbind. Atunci, îmi atârn privirile de surâsul ei, ating cu inima curcubeul și aștept ziua promisă din eternitate.
Zarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83289_a_84614]
-
noaptea gâfâind și țipând de plăcere, încât îi era ei de-a dreptul rușine de ce vor gândi și crede copiii. Sunt mari și știu ce înseamnă toate astea, totuși nu-i prea nimerit să audă chiar din camera tatălui lor gemetele și vorbele care o fac roșească numai când și le amintește. Din cauza asta a plecat. Și pentru că tărăgăna lucrurile, iar procesul nu mai ajungea la capăt. Cineva trebuia să taie nodul gordian. Nu s-au oprit, târând cufărul și geamantanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o șansă operându-se, rareori a dat cu piciorul șanselor. Dar, până la operația care va fi poimâine sau poate chiar mâine, n-are altceva de făcut decât să aștepte în acest spital, în această cameră în care aude tot timpul gemetele celeilalte paciente, cu gândurile amestecate, sărind de la una la alta, vrea să-și amintească de toate, un glas îi spune: liniștește-te, dormi, ascunde-te de gânduri, dar primul glas, al amintirilor, e mai puternic și mai argumentat: dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trecute în care, dormind pe patul pliant desfăcut în dormitorul mamei sale, alături de patul ei și lângă măsuța rotundă și oglinda înaltă, cu argintul ușor mâncat de vreme, în care umbrele nopții se mișcau neclar, ca niște fantome, îi auzea gemetele în somnul agitat, izbucnite din dureri probabil nu atât de mari sau nu atât de sfâșietoare, încât s-o trezească din somn, dar tocmai de aceea sugerând că sunt perene și devenite descurajante, încât culcușul ei, al fiicei, alături de gemetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gemetele în somnul agitat, izbucnite din dureri probabil nu atât de mari sau nu atât de sfâșietoare, încât s-o trezească din somn, dar tocmai de aceea sugerând că sunt perene și devenite descurajante, încât culcușul ei, al fiicei, alături de gemetele și mirosul acru de bătrân bolnav, i se părea de coșmar, îi făcea rău, ar fi dat orice să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul pliant incomod și urmărind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care năvăleau de-a valma pe ușa-fereastră deschisă din fierbințeala nopții albăstrui, întunecate, amestecându-se cu gemetele periodice ale mamei ei, simțea cum o cuprinde disperarea, azvârlea cearceaful cu care se acoperise, bâjbâia pe măsuța rotundă după pachetul de țigări și brichetă și ieșea pe balconul-terasă trăgând fumul adânc în piept, ridicându-și privirea spre puzderia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răstimpuri cu dosul palmei broboanele de transpirație de pe frunte, în noaptea înfiorător de fierbinte în care până și cămașa subțire i se părea prea mult pe ea, asculta respirația gravă a nopții, dar și respirația mamei sale amestecată cu rare gemete, pe care le auzea chiar de acolo, din prag, de unde o privea cum face niște semne cu mâna subțire și neputincioasă, de fapt se întorcea, cu greu, în somn, pe o parte; întocmai, i se părea, cum o privise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Atunci fiica doamnei Marga Pop i-a spus lui Andrei Vlădescu că va încerca să-și interneze mama într-o clinică. „Nu vreau un spital obișnuit, ar deprima-o. Vreau un loc unde să fie bine îngrijită, să nu audă gemete, să nu vadă zilnic bolnavi sfârșiți. Un loc curat și luminos. Plătesc oricât. M-am gândit la clinica doctoriței Aslan, unde vin babete și babalâci din toată lumea, atrași de reclama pentru întinerire. Plătesc mai bine ca ei, dacă e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Asta a fost tot. N-a luat tramvaiul. N-avea nici un țel. A mers pe jos, privind oamenii, ascultând frânturile de cuvinte ce-i ajungeau la urechi în amestec de scrâșnet de frâne. Duduit de motoare, țignale, fluierături, strigăte, lătrat, gemete, clopot de tramvaie, râsete - respirația colosală a orașului în care plutea praful stârnit de vântul amurgului. Străzi înțesate de lume. Stații de autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării, alimentare, restaurante, cafenele, ceainării. Așteptând ora de începere a spectacolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de rufe risipite lângă pat și tot ce mai vedea, la lumina stelelor strecurată printr-o fereastră îngustă și în parte acoperită cu o draperie, erau carnea ei parcă mult prea albă și dinții albi strânși cu încăpățânare. Îi auzea geamătul ușor, dar i se părea că e și o destindere. Nici unul nu s-a întrebat ce se întâmplă cu ei sau de ce s-au îmbrățișat. Sunt clipe în care vorbele nu-și au rostul, iar dacă mult mai târziu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-l urnească pe Roddy, nu reuși și, neavând de ales, se întinse lângă spatele lui. Încercă un timp să-și așeze brațul peste umărul lui: dar la fel de bine ar fi putut îmbrățișa un bloc de marmură. Se trezi în gemete puternice care veneau dintr-o cameră îndepărtată. Era singură în pat și afară cerul era cenușiu și ploua mărunt. Bănui că era între nouă și zece dimineața. După ce își trase la repezeală o bluză și niște pantaloni peste cămașa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și își încălță picioarele goale, Phoebe ieși pe coridor să cerceteze. Pyle trecu șchiopătând, cu o tavă care conținea resturile răcite ale unui mic dejun neatins. — Bună dimineața, domnișoară Barton, rosti el sec. — S-a întâmplat ceva? S-au auzit gemetele de durere ale cuiva. — Mă tem că domnul Winshaw suferă consecințele neglijenței mele de ieri. Vătămarea e mai gravă decât am crezut noi. — A chemat cineva doctorul? — Din câte înțeleg, doctorul preferă să nu fie deranjat duminica. Atunci o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Atunci o să mă ocup eu de el. Această propunere îl reduse la tăcere. — Sunt asistentă medicală calificată, să știi. Nu cred că s-ar cuveni, îngăimă majordomul. — Păcat. Porni iute pe coridor, se opri în fața camerei din care se auzeau gemetele, apoi bătu și intră direct. Mortimer Winshaw - a cărui față palidă și schimonosită o zărise la fereastra dormitorului lui când sosise în ziua precedentă - ședea în capul oaselor în pat, ținând strâns cu mâinile păturile, cu dinții încleștai de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe Mark spunând: „Așteptăm, domnule Packard“; apoi îi auzi pe ceilalți bătând din palme și începând să cânte uvertura la Wilhelm Tell, zumzăind prin buze ca și cum ar fi cântat la kazoo. Și exact în clipa în care Lucila scoase primul geamăt spontan, o făcu: făcu acel lucru pentru care se ura întotdeauna, ori de câte ori se trezea în miezul nopții, trecându-l răcorile și nădușelile pentru că își amintea că îl făcuse; ori de câte ori trebuia să părăsească încăperea în mijlocul unei conversații sau să oprească brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bogat industriaș și nazist notoriu -, dar frumusețea ei palidă și comportamentul ciudat de cochet făceau să-i fie greu să facă asta chiar și într-o întâlnire atât de scurtă. Peste câteva minute, prăbușindu-se pe scaunul șoferului, scoase un geamăt de ușurare. Era leoarcă de transpirație. Apoi își pierdu cunoștința în urma unei lovituri în partea din spate a capului. A fost dus la un garaj încuiat din Clapham. Șoferul l-a scos din mașină în timp ce motorul mergea și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ducea pe drumuri tot mai întunecate, mai înguste, mai sălbatice și mai întortocheate, Michael era singurul pasager. Când a coborât din autobuz se afla încă, după socotelile lui, la circa zece, doisprezece kilometri de destinație. Singurele zgomote erau behăiturile oilor, geamătul molatec al vântului care se aduna și ropotul unei ploi dese care părea gata să se transfmorme nu peste mult timp într-o constantă aversă. Singurele lumini veneau de la ferestrele câtorva case izolate, răzlețe și îndepărtate. Michael își încheie pardesiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe pervazul ferestrei cu mare viteză și eficiență. La această oră, soarele cădea oblic, dar cărămizile și metalul, care fuseseră Însorite toată dimineața, Încă Îi mai păstrau căldura. Aerul era perlat din cauza gazelor de eșapament. Dinspre Oxford Street se auzea geamătul necontenit al traficului și loviturile, toc-toc, ale muncitorilor care reparau acoperișuri. Viv și Helen se așezară și-și scoaseră pantofii cu grijă, Întinzîndu-și picioarele și trăgîndu-și fustele sub ele, ca nu cumva bărbații care ieșeau de la peruchier să-și arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cărucior, plîngea un bebeluș; Îi auzi respirația Întretăiată. Un cîine lătra pentru că stăpînul lui Îl Întărîta cu-n băț. Dinspre lacul cu bărci se auzeau scîrțîitul și pleoscăitul vîslelor, ștrengăriile fetelor și băieților, iar dinspre străzile care mărgineau parcul, desigur, geamătul continuu al motoarelor. Dacă se concentra, i se părea că aude scena În toate detaliile ei diverse, de parcă fiecare detaliu era perceput separat, apoi pus alături de celelalte pentru a compune un Întreg artificial: „O după-amiază de septembrie În Regent’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
distracția, dar nu se știe niciodată. Ce-ar fi să dăm o raită pe la magaziile de combustibil? Howard și Cole, puteți să veniți și voi. Și dați drumul la apă, pentru sticlele din dubițe. În regulă? Au urmat Înjurături și gemete pe diverse tonuri. Mickey se ridică Încet În picioare, frecîndu-se la ochi și dînd din cap Înspre ceilalți. Ei Își Îmbrăcaseră paltoanele și se duseră la garaj. Kay se Întinse din nou. Se uită la ceas, apoi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îmbărbătîndu-se În așteptarea apelului. Apoi raza lanternei Începu să oscileze, și o Închise, gîndindu-se la baterie. Lăsase ușa puțin Întredeschisă, și lumina albăstruie, firavă, din coridor apăru prin crăpătură. Altfel, dulapul era cufundat În beznă. Distingea hohotele de rîs și gemetele fetelor din subsol. Pe pereți apăreau umflături, fărîme și șuvițe de praf pentru că bombele nu conteneau să cadă. CÎnd telefonul sună, În sfîrșit, zgomotul soneriei și felul În care i se zgîlția În poală o speriară de moarte. Ridică receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sau mai puțin În poala unui bărbat, care se simțea extrem de stînjenit... Cel puțin, bărbatul ăsta părea a fi În largul lui. Se sprijinise de blatul care susținea chiuveta și Începuse să caște. Căscatul se transformă Într-un fel de geamăt gros, ca un iodomnul er fals, iar cînd termină, Își puse țigara Între buze și-și frecă obrajii - aproape inconștient, cum Își tratează toți bărbații fața, nu și femeile. Apoi trenul Începu să Încetinească. Viv se uită neliniștită la geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Greșind și ușa, ce mai tura-vura, A nimerit în pat la o vecină! Vezi, uite unde duce băutura! La catafalcul unei concupiscente Te-ai dus la locul cel divin Între-ale cărui frontiere Nu-i întristare nici suspin Și (vai!) nici geamăt de plăcere! Nestatornica-mi iubită O caut. Mi s-a explicat Că ziua-ntreagă-i la bronzat. Revin spre seară, dar belea, Acum „bronzatul” e la ea. Septuagenarului care se plânge că „ia luat Dumnezeu puterile” Când simți pentru desfrâu
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
pentru că am Îndrăznit să gândesc așa. Și-atunci, exact când am hotărât că nu e decât o Încercare de a mă Împiedica să plec- ca o pisică, Emily presimte plecarea Înainte de a-mi duce eu valiza jos -, scoate mult așteptatul geamăt: —Mami, mă doare acolo pe unde fac pipi. Îi dau o cană cu suc de merișoare și petrec următoarele douăzeci de minute la telefon, Încercând să vorbesc cu un doctor de la urgențe. Îmi recomandă să-i dau Calpol și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aibă nevoie de mamă În sensul În care băieții mai mici au nevoie efectiv de o mamă. Și apoi scoate un sunet care nu s-a mai auzit niciodată În birourile de la Edwin Morgan Forster. Pe jumătate lătrat, pe jumătate geamăt, cu greu poate fi considerat omenesc sau tocmai poate prea omenesc și nu vreau să-l mai aud niciodată. Se ciupește de șaua nasului timp de câteva secunde furioase și apoi se Întoarce spre mine. —Jill a lăsat asta, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]