1,649 matches
-
accepte eliberarea cu despăgubire în schimbul interzicerii sclaviei. Lincoln credea că limitarea sclaviei în aceste moduri o va elimina prin mijloace economice, așa cum prevedeau Părinții Fondatori, în conformitatea cu Constituția. Președintele Lincoln a respins două tentative de emancipare limitate geografic ale general-maiorului John C. Frémont în august 1861 și a general-maiorului în mai 1862, cu argumentul că nu le stă lor în putere, și că va deranja statele de graniță loiale Uniunii. La 19 iunie 1862, cu susținerea lui Lincoln, Congresul a
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
că limitarea sclaviei în aceste moduri o va elimina prin mijloace economice, așa cum prevedeau Părinții Fondatori, în conformitatea cu Constituția. Președintele Lincoln a respins două tentative de emancipare limitate geografic ale general-maiorului John C. Frémont în august 1861 și a general-maiorului în mai 1862, cu argumentul că nu le stă lor în putere, și că va deranja statele de graniță loiale Uniunii. La 19 iunie 1862, cu susținerea lui Lincoln, Congresul a adoptat o lege prin care interzicea sclavia în toate
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Wehrmacht-ului în jurul orașului, inclusiv activitatea acestora a crescut vizavi de cea a forțelor germane iar informațiile erau obținute din interogarea prizonierilor sovietici. Cu toate acestea, comandamentul german a fost mai interesat de finalizarea capturării Stalingradului. De fapt, șeful Armatei, general-maior Franz Halder a fost demis în septembrie, după ce eforturile sale de a avertiza despre pericolul care a amenința flancurile Armatei a șasea și a patra Panzer. Încă din septembrie Stavka (comandamentul suprem sovietic) a început să plănuiască o serie de
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
Gheorghe Papuc este numit în funcția de ministru al afacerilor interne al Republicii Moldova, printr-un Decret al Președintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin. La 10 noiembrie 2002, ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, a fost avansat prin decret prezidențial, la gradul special de general-maior de poliție. Apoi, la 30 martie 2005, Gheorghe Papuc a fost înaintat la gradul special de general-locotenent de poliție. În baza votului de încredere acordat de Parlament, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, din 19 aprilie 2005, este numit în
Gheorghe Papuc () [Corola-website/Science/302593_a_303922]
-
contumacie. La 2 martie 1949, conducerea superioară a Securității se întrunește pentu a decide soarta mișcării sioniste din România. Din stenograma acestei ședinte: „La ședința convocată de tov. ministru Teohari Georgescu, au luat parte următorii: tov. general-locotenent Gheorghe Pintilie, tov. general-maior Alexandru Nicolschi, tov. general-maior Vladimir Mazuru și tov. colonel Gavril Birtaș. Cu această ocazie, tov. ministru Teohari Georgescu arată că problema sionistă ne-a scăpat oarecum din obiectiv, din cauză că am considerat organizațiile sioniste ca fiind mai puțin periculoase decât celelalte
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
1949, conducerea superioară a Securității se întrunește pentu a decide soarta mișcării sioniste din România. Din stenograma acestei ședinte: „La ședința convocată de tov. ministru Teohari Georgescu, au luat parte următorii: tov. general-locotenent Gheorghe Pintilie, tov. general-maior Alexandru Nicolschi, tov. general-maior Vladimir Mazuru și tov. colonel Gavril Birtaș. Cu această ocazie, tov. ministru Teohari Georgescu arată că problema sionistă ne-a scăpat oarecum din obiectiv, din cauză că am considerat organizațiile sioniste ca fiind mai puțin periculoase decât celelalte. Analizând scopul și tendințele
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
trădare pe timp de război) sub comanda generalului Mihail Lascăr. A fost decorat în 1945 în Uniunea Sovietică cu ordinul "Steaua roșie". În același an, sub ocupație sovietică și sub noul regim dominat de comuniști, a fost în gradul de general-maior în armata română. Un an mai târziu, în 1946, Valter Roman a fost numit șef al Direcției de Educație, Cultură și Propagandă a Armatei, iar între 1947-1951 ocupă postul de șef al Direcției Superioare Politice a Armatei. În 1951 devine
Valter Roman () [Corola-website/Science/304507_a_305836]
-
fost integrat în Ministerul Securității Statului ("Ministerium für Staatssicherheit - MfS") cu denumirea "Hauptabteilung XV (Auslandsaufklärung)" („secția principală 15, informații externe”). În 1956, serviciului i-a fost scurtat numele "Hauptverwaltung Aufklärung". Șeful serviciului, Markus Wolf, a fost avansat la rangul de general-maior și, în calitate de șef al spionajului, era totodată prim-adjunct al ministrului Securității statului, Ernst Wollweber, apoi Erich Mielke. În 1974, a fost decorat cu Ordinul Karl Marx. Abia în 1979, serviciul de informații externe al Republicii Federale Germania a putut
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
încredere și cu multă putere de muncă. În munca sa din MAI a adus multe servicii cauzei partidului”". La 1 septembrie 1948, a doua zi după înființarea Direcției Generale a Securității Poporului, Alexandru Nicolschi a fost avansat în gradul de general-maior de Securitate, devenind subdirector general (locțiitor al directorului general) al DGSP. A contribuit la îndepărtarea grupului Anei Pauker de la conducerea PMR cu acordul Moscovei și a ordonat arestarea și anchetarea lui Vasile Luca și a fostului -ministru de interne, Teohari
Alexandru Nicolschi () [Corola-website/Science/304574_a_305903]
-
pentru prima oară în 1856, își închipuia că-l va folosi activ în războiul ce se pregătea, punându-l în fruntea voluntarilor. El a recrutat care, la 17 martie, au devenit corpul , sub autoritatea lui , iar Garibaldi a fost numit general-maior. Atunci, el l-a întâlnit pentru prima oară pe Victor-Emmanuel al II-lea. Garibaldi a preluat sarcina apărării zonei cu orașul Torino și până la Lacul Maggiore cu autorizația de a recruta noi voluntari. La 23 mai, a început o strălucită
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
în a doua bătălie de la Fort Fisher în ianuarie 1865 a dus la închiderea ultimului port util din Sud. Din cauza rezistenței puternice a unor forțe confederate inițiale la Manassas, Virginia, în iulie 1861, un marș al trupelor unioniste sub comanda generalului-maior Irvin McDowell spre forțele confederate de acolo a fost blocat în prima bătălie de la Bull Run, în urma căreia trupele unioniste au fost forțate să se retragă la Washington, D.C., de armata confederată condusă de generalii Joseph E. Johnston și P.
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
unioniștilor. Alarmați de înfrângere, și într-o tentativă de a preveni secesiunea altor state sclavagiste, Congresul SUA a adoptat Rezoluția Crittenden-Johnson la 25 iulie, în care se spunea că războiul este luptat pentru păstrarea Uniunii și nu pentru desființarea sclaviei. Generalul-maior George B. McClellan a preluat comanda armatei unioniste a Potomacului la 26 iulie (a fost, pentru scurt timp, comandant al tuturor forțelor armate ale Uniunii, dar acest post a fost ocupat apoi de general-maior Henry W. Halleck), iar războiul a
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Uniunii și nu pentru desființarea sclaviei. Generalul-maior George B. McClellan a preluat comanda armatei unioniste a Potomacului la 26 iulie (a fost, pentru scurt timp, comandant al tuturor forțelor armate ale Uniunii, dar acest post a fost ocupat apoi de general-maior Henry W. Halleck), iar războiul a fost reluat cu mai mare intensitate în 1862. În urma apelului ferm al Președintelui Lincoln de a începe operațiunile ofensive, McClellan a atacat Virginia în primăvara lui 1862 prin peninsula dintre Râul York și Râul
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
este considerată o victorie a Uniunii, deoarece a blocat invazia lui Lee în Nord și a dat ocazia lui Lincoln să-și anunțe Proclamația de emancipare. Când prudentul McClellan nu a capitalizat victoria de la Antietam, el a fost înlocuit de general-maior Ambrose Burnside. Burnside a fost învins în curând la bătălia de la Fredericksburg la 13 decembrie 1862, când alți de soldați unioniști au fost omorâți sau răniți în timpul repetatelor și inutilelor atacuri frontale de la Marye's Heights. După bătălie, Burnside a
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
învins în curând la bătălia de la Fredericksburg la 13 decembrie 1862, când alți de soldați unioniști au fost omorâți sau răniți în timpul repetatelor și inutilelor atacuri frontale de la Marye's Heights. După bătălie, Burnside a fost și el înlocuit cu general-maior Joseph Hooker. Nici Hooker nu s-a dovedit capabil să învingă armata lui Lee; deși confederații erau de două ori mai puțini, el a fost umilit în bătălia de la Chancellorsville în mai 1863. El a fost înlocuit de general-maior George
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
cu general-maior Joseph Hooker. Nici Hooker nu s-a dovedit capabil să învingă armata lui Lee; deși confederații erau de două ori mai puțini, el a fost umilit în bătălia de la Chancellorsville în mai 1863. El a fost înlocuit de general-maior George Meade în timpul celei de-a doua invazii a lui Lee în Nord, în iunie. Meade l-a învins pe Lee în bătălia de la Gettysburg (1-3 iulie 1863), cea mai sângeroasă bătălie a războiului, considerată uneori ca fiind punctul de
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
deplaseze și pe râul Mississippi. Doar orașul fortificat Vicksburg, Mississippi, se mai opunea controlului neîngrădit al Uniunii asupra întregului râu. A doua invazie confederată a statului Kentucky, sub comanda generalului Braxton Bragg s-a încheiat cu o victorie nesemnificativă în fața generalului-maior Don Carlos Buell în bătălia de la Perryville, deși Bragg a fost obligat să își încheie tentativa de a ocupa statul Kentucky și de a se retrage din cauza lipsei de suport pentru Confederație în acel stat. Bragg a fost învins greu
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Carlos Buell în bătălia de la Perryville, deși Bragg a fost obligat să își încheie tentativa de a ocupa statul Kentucky și de a se retrage din cauza lipsei de suport pentru Confederație în acel stat. Bragg a fost învins greu de general-maior William Rosecrans în bătălia de la Stones River în Tennessee. Singura victorie clară a Confederației în vest a reprezentat-o bătălia de la Chickamauga. Bragg, cu ajutorul trupelor conduse de general-locotenent James Longstreet (din armata lui Lee din est), l-a învins pe
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Stones River în Tennessee. Singura victorie clară a Confederației în vest a reprezentat-o bătălia de la Chickamauga. Bragg, cu ajutorul trupelor conduse de general-locotenent James Longstreet (din armata lui Lee din est), l-a învins pe Rosecrans, în ciuda apărării eroice a generalului-maior George Henry Thomas. Rosecrans s-a retras în Chattanooga, oraș pe care Bragg l-a asediat apoi. Principalul strateg și tactician unionist din vest a fost Ulysses S. Grant, care a repurtat victorii la forturile Henry și Donelson (prin care
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
în 1863, prin care Uniunea a preluat controlul întregului râu Mississippi. La începutul lui 1864, Lincoln l-a numit pe Grant comandant al tuturor armatelor Uniunii. Grant și-a stabilit cartierul general împreună cu Armata Potomacului, și l-a pus pe general-maior William Tecumseh Sherman la comanda armatelor din vest. Grant înțelegea conceptul de război total și credea, ca și Lincoln și Sherman, că doar înfrângerea totală a forțelor confederate și preluarea controlului întregii lor baze economice ar aduce adevăratul sfârșit al
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Sigel (și apoi Philip Sheridan) urma să atace valea Shenandoah; generalul Sherman urma să ocupe Atlanta și să avanseze până la Atlantic; generalii George Crook și William W. Averell urmau să opereze împotriva liniilor de aprovizionare din Virginia de Vest; și general-maior Nathaniel P. Banks avea să ocupe orașul Mobile, Alabama. Forțele unioniste din est au încercat să îl ocolească pe Lee și au dus câteva bătălii în această fază a campaniei din est. Bătăliile de uzură ale lui Grant de la Wilderness
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
procurorilor) ci din motive personale. După demisie a fost reactivat pe plan militar cu gradul de general de brigadă MApN. În 25 octombrie 2007, de Ziua Armatei Române, a fost înaintat prin decret de președintele Traian Băsescu în gradul de general-maior cu două stele. A îndeplnit funcția de șef al Direcției Juridice a M.Ap.N., în prezent deține funcția de director general adjunct al Direcției Generale de Informații a Apărării. S-a pensionat în octombrie 2016. În intervalul 1995-1996 a exercitat totodată
Ilie Botoș () [Corola-website/Science/304337_a_305666]
-
al apărării (1981-1983), ministru de externe (1998-1999), ministru al agriculturii, al comerțului și industriei etc. Înainte de intrarea în viața politică, s-a distins ca militar, ca unul din comandanții brigăzii de parașutiști, fondator al unității de comando 101 și ca general-maior, comandant al trupelor frontului de sud. Tatăl său, Shmuel Scheinermann era un tehnician agronom originar din Brest-Litovsk, pe atunci Lituania în sensul lărgit, în Imperiul Rus. Mama sa, Vera sau Dvora, născută Schneier, era medic, originară din Mohilev, în Belarus
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
Yitzhak Rabin a devenit șef de stat major în 1964, Sharon a început din nou să avanseze rapid în grad, ocupând postul de șef al Școlii de Infanterie și Pregătire Armată, ajungând în cele din urmă la rangul de Aluf (general-maior). În Războiul de Șase Zile din 1967, primind rol defensiv, Sharon aflat la comanda celei mai puternice divizii de blindate, în loc să se supună ordinelor, a elaborat propria sa strategie ofensivă, complexă, care combina acțiunea trupelor de infanterie, tancuri și parașutiști
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
luptelor din acest sector al câmpului de bătălie. La rândul lor, ceva mai la vest, Gudin și Puthod reușeau să înainteze, în ciuda contraatacurilor înverșunate ale rămășițelor brigăzii lui Riese si a regimentelor Chasteler, Bellegarde și Beaulieu. De altfel, comandantul brigăzii, generalul-maior Riese nu s-a arătat deloc la fața locului pe tot parcursul zilei, fapt ce nu putea decât să adâncească deznădejdea austriecilor. Spre amiază, Friant a înaintat la rândul său spre poziția turnului pătrat, întorcând flancul austriac. Cu toate acestea
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]