4,554 matches
-
scrima, scoate în evidență un sens al diferențelor stânga dreapta inversat la latentele undelor N20, P22-25 și la intervalul N20-P22 25, față de întreg lotul, aspect prezent doar la acest sport. Particularitatea menționată fiind înregistrată la nivelul undelor și intervalelor cu geneză în cortexul specific poate fi considerată ca fiind expresia modificărilor funcționale, induse prin antrenamentul fizic din cadrul acestui sport, în special la acest nivel nervos superior. Latentele undelor precoce (P14, N20, P25), obținute prin stimularea succesiva a ambelor mâini, la grupul
INVESTIGAȚII NEUROFIZIOLOGICE PRIN INTERMEDIUL POTENȚIALELOR EVOCATE SOMESTEZICE LA SPORTIVI DE PERFORMANȚĂ. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Denisa Enescu Bieru, Maria Iancău, Adrian Bălşeanu, Germina Cosma, Bogdan Cătălin, Daniel Georgescu, Florin Romanescu, Mirela Călina, Germina Cosma, Cătălin Forțan, () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_794]
-
Social Psychology Bulletin, nr. 10, pp. 446-456. Finn, S.E. (1986), „Stability of personality self-ratings over 30 years: Evidence for an age/cohort interaction”, în Journal of Personality and Social Psychology, nr. 50, pp. 813-818. Golu, M. (1993), Dinamica personalității, Editura Geneza, Bucuresti. Hampson, S.E. (1982), The construction of personality: An introduction, Routledge & Kegan Paul, Londra. Holt, R.R. (1962), „Individuality and generalization in the psychology of personality”, în Journal of Personality, nr. 30, pp. 377-404. Kagan, J. & Moss, H.A. (1962), Birth to
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
coordonarea eforturilor mai multor persoane în vederea realizării cu succes a obiectivului. Este de la sine înțeles că grupul aduce cu sine o nouă psihologie - psihologia de grup, și nu un nou tip de comportament - comportamentul de grup, incomparabil mai complex prin geneză, structură, funcționalitate și finalitate decât comportamentul individual. În cele trei capitole care compun această secțiune, autorul se concentrează pe analiza a trei probleme majore: proiectarea, formarea și reconstrucția grupurilor de muncă (capitolul VIII), dinamica și dezvoltarea grupurilor de muncă (capitolul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de vechii greci. Thales din Milet considera apa drept izvorul și esența actuală a tuturor lucrurilor din natură, iar Sfânta Scriptură oferă imaginea creației de început, vorbind despre apă tot ca element primordial. Prezentă pretutindeni în jurul nostru, apa înseamnă viață, geneză.Pentru a putea înțelege cât mai bine binefacerile apei, schimbările pe care le suferă în conditiile în care trăim pe o planetă a schimbării, este necesar să cunoaștem. Cunoașterea presupune investigație, cercetare, învățare, aplicare. Toate acestea presupun studii chimice, aparatură
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
facilita utilizarea apelor prin intermediul construirii de piscine, devenite celebre în domeniu. Apele subterane au reprezentat tot timpul o importanță vitală. Primele fântâni pentru apă potabilă au fost săpate în Egipt și China antică. Cu toate că izvoarele erau considerate ca ceva sacru, geneza acestora, și implicit a apelor subterane, a incitat cele mai luminate minți ale Antichității și Evului Mediu. Aristotel susținea teoria condensării apelor subterane care producea cea mai mare parte din apa ce se scurge prin izvoare. Majoritatea filozofilor antici considerau
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
astfel treptat, existența” (Liviu Onu). Primele două cărți din Mântuirea păcătoșilor sunt tipărite (în traducerea lui Chiril Lambrino) în 1893, apoi în 1911 și în 1939. În Niebo novoie se găsește în formă scurtă Povestea Genovevei de Brabant, a cărei geneză a fost corelată, în lucrările lui N. N. Condeescu, Felix Karlinger și Irmgard Lackner, cu minunea vindecării principesei „cu mâinile tăiate”. Atât minunea „fetei cu mâinile tăiate”, cât și aceea a călugăriței ce și-a scos singură ochii spre a scăpa
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
acordat literaturii o importanță deosebită, convins fiind că opera literară transmite în bună măsură psihologia socială și individuală a persoanei și, în același timp, ea este o expresie a eului adânc al creatorului. Elemente de literatură și mai ales de geneză a operei de artă se interferează mereu în dezbaterea fenomenului psihic, în cărți precum Psihologia persoanei (1941), Natura științei (1968), Sub semnul omeniei (1970), Psihologie și literatură (1971), Condiția umană. Aspectul ei bio-psiho-social și cultural (1973), Psihologia adâncurilor și înălțimilor
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
totuși o publicație de documente nude ar fi mult prea aridă, revista a hotărât să premeargă [...] publicarea documentului cu introduceri sau să le însoțească de unele note explicative”. Se desprind cinci orientări majore în ceea ce privește selecția și tipărirea materialelor. Prima vizează geneza textului literar - în termenii autorului, „laboratorul intim al literatului, înțelegând prin aceasta întreg procesul de filtrare, de la formele primare până la forma definitivă, variațiile de titlu ale poemelor sau culegerilor etc.”. A doua este corespondența scriitorilor, ca „gen de confesiuni revelatorii
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
un real perceput cu toate simțurile dez-mărginite, așa cum îl va caracteriza Ștefan Aug. Doinaș: „Eul liric nu cuprinde și nu explică misterul (diversitatea realului) la care participă, ci îl explorează, îl parcurge, îl transcrie, făcând operă de cronicar al unei geneze”. Volum emblematic, Carte singură (1982) organizează poemele în trei mari cicluri: Urne și nunți, Locul sâmburelui, Nunți și urne, sugerând un univers circular, închis, suficient sieși, un microcosmos autonom, oglindă a macrocosmosului, realizare a visului mallarméan al cărții unice. În
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
este Iubirea și a cărui finalitate este el însuși” (Dan C. Mihăilescu). Iubirea anulează separația între regnuri, între sexe, între cuvinte, este condiția nunții ca omniprezență ce anulează singurătatea. O lume senzuală e ridicată la rangul de simbol al perpetuei geneze: „știu mă aflu oricând la punctul cel mai înalt al vieții/ fiecare clipă este înaltă creastă de val ce cade și recade în sine/ numai vibrația veșnică și brațele plută pe ape/ totdeauna sunt sus și în coaste îmi sună
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
faux arguments d’une biographie, „Revue des études slaves”, 1946; Ciobanu, Ist. lit. (1989), 38-40; Djordje Sp. Radojicić, Nicodim de Tismana et Grégoire Camblak, RSL, 1966; Ivașcu, Ist. lit., I, 69-70; G. Mihăilă, Grigorie Țamblac, LRV, I, 21-25; Paul Mihail, Geneza studiului întocmit de episcopul Melchisedec despre Grigorie Țamblac, MM, 1969, 7-9; Dan Zamfirescu, Întâiul scriitor român, LCF, 1983, 19; Alexandru V. Diță, În legătură cu paternitatea primei scrieri în proză a literaturii române, LCF, 1983, 44, 1984, 10; Dan Zamfirescu, Grigore Țamblac
MARTIRIUL SANTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
și literatura română, luându-și licența în 1959. Devine asistentă la Universitatea din Cluj (1964-1971), iar în 1972 se transferă la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București. În 1980 își ia doctoratul în filologie, cu teza Geneza conștiinței critice, a ideilor, conceptelor și a terminologiei literare în cultura românească. Debutează în „Buletinul cercurilor științifice studențești” (Cluj, 1958), cu un studiu dedicat lui V. Alecsandri, iar editorial, cu volumul Permanență și modernitate (1977). Colaborează la „Limbă și literatură
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
s-a oprit asupra unor contribuții datorate unor autori precum Dimitrie Cantemir, C. Diaconovici-Loga, Samuil Micu, Ion Budai-Deleanu, apoi Mihai Eminescu, Ioan Slavici, V. Conta, G. Coșbuc, G. Dem. Teodorescu, Mihail Dragomirescu. Începuturile gândirii estetice în gândirea românească (1968), apoi Geneza ideilor estetice în cultura românească (secolele XVI-XIX) (1972) și Pagini din istoria esteticii românești (1998) se doresc a fi excursuri în istoria esteticii românești până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ca istoric literar, I. încearcă să descopere ineditul în activitatea
ILIESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287517_a_288846]
-
de folclor mineresc (Cântece populare minerești, 1969, Legende minerești, 1974). SCRIERI: Eminescu în Banat, Timișoara, 1964; Vasile Alecsandri. Pagini bănățene la a 75-a aniversare, Timișoara, 1965; Începuturile gândirii estetice în gândirea românească, București, 1968; Cornul de la Orăștie, Hunedoara, 1968; Geneza ideilor estetice în cultura românească (secolele XVI-XIX), Timișoara, 1972; Cultura și cărturarii bănățeni în deceniile Independenței, Timișoara, 1977; Curs de estetică generală, Timișoara, 1978; Centenar Eminescu. 1889-1989, București, 1989; Mihail Sorbul (în colaborare cu Doina Iliescu), Timișoara, 1998; Pagini din
ILIESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287517_a_288846]
-
de I.L. Caragiale, apărută sub egida Academiei Române (I-IV, 2000-2002; Premiul Academiei Române). Volumele Publicistică și Corespondență cuprind peste cincizeci de articole noi și aproape două sute de scrisori necunoscute, iar în note și comentarii au fost introduse texte care vorbesc despre geneza operei și despre receptarea scrierilor caragialiene de-a lungul timpului. Ampla exegeză Liviu Rebreanu în atelierul de creație stabilește o relație de determinare între biografia marelui scriitor și opera sa. I. operează cu mijloacele de investigație ale istoricului literar, cercetând
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
acte, documente. El știe să selecteze datele semnificative, interpretându-le cu mijloacele criticii literare și sesizând conexiuni sau interdependențe nebănuite între ipostazele vieții și ale operei. Interesante sunt capitolele ce întreprind o paralelă între Emil Rebreanu și Apostol Bologa, reconstituie geneza și metamorfoza romanelor sau relevă raporturi între Liviu Rebreanu și cultura germană, toate aceste demersuri analitice și documentare distingându-se prin avansarea unor date și puncte de vedere noi, de certă valoare istorico-literară. Interesantă este, bunăoară, ideea unei proiecții autobiografice
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Ion Minulescu, Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu, N. Davidescu, Ion Pillat, Ion Barbu, Jean Bart, D. Nanu, Nichifor Crainic, G. Bacovia, Cezar Petrescu. Prin intermediul acestor mărturii, D. Caracostea dorea să lumineze aspecte privitoare la creativitate, geneza operei literare, raportul dintre viață și creație. Organizatorul și-a exprimat intențiile în Câteva lămuriri, plasate ca prefață la fragmentele autobiografice oferite de Octavian Goga, și apoi în volumul al doilea din Critice literare (1944). Institutul s-a remarcat și
INSTITUTUL DE ISTORIE LITERARA SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287560_a_288889]
-
de gândire și expresie a acesteia. Dezbaterea este continuată în lucrarea Poezia autentic populară (1938), ce dezvolta opinia izvodirii creației populare prin indivizi de talent, care au ajuns la un grad înalt de identificare cu etnosul. În viziunea lui I., geneză poeziei populare cunoaște trei momente esențiale: primar, semnalabil în etapa șlefuirii formale și ideatice a textului de către un creator anonim; secundar, reprezentat de faza receptării de către persoană sau persoanele din preajma creatorului; terțiar, în perioada circulației textului la nivelul colectivității, când
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
întregească o altă lucrare dedicată aceluiași subiect, Carte către Serghei Esenin (1995). În Studii despre Gogol (2000) maniera de prezentare rămâne în linii mari neschimbată, cu mențiunea că aici accentul cade pe acele elemente biografice sau conjunctural-istorice care țin de geneza operei gogoliene. În același context este pusă în discuție fără menajamente promovarea deficitară, trunchiată și deci falsificată a literaturii lui Gogol. Nu doar literatura rusă este domeniul în care criticul și istoricul literar ieșean se manifestă. Literatura orizontală (1998) este
IORDACHE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
de redacție este menționat ca redactor Alexandru Hoțopan, alături de János Bancsik, Elena Csobai, Emilia Martin, Lucia Borza. Din 1994 redactor devine Emilia Martin, iar lector Lucia Borza. Programul revistei este axat pe „culegerea, prelucrarea și publicarea tuturor acelor valori de geneză populară care încă se găsesc din abundență și în grai viu în bogata moștenire a românilor din Ungaria”. Materialele pot fi grupate în trei categorii: prezentarea și descrierea amănunțită a obiceiurilor ce țin de sărbătorile calendaristice sau de ritualuri la
IZVORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287661_a_288990]
-
scrupul filologic - în volum. Istoria literaturii române (I, 1969; Premiul Uniunii Scriitorilor) are în vedere, la rândul ei, mai cu seamă ideologia literară și culturală, surprinsă în contextul istoriei politice și sociale românești și europene. Cele cinci mari secțiuni - Epoca genezelor (sec. X-XVI), De la o cultură medievală spre o cultură națională, Clasicii literaturii române vechi, Epoca „luminilor”, Constituirea literaturii române moderne - se opresc înainte de Junimea, fiind guvernate în structura și orientarea lor de câteva idei generale, între care: caracterul unitar și
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
istoria Europei: un bilanț (Șerban Papacostea) 27 Aliați nord-dunăreni ai Imperiului latin de la Constantinopol: regii cumani Jonas și Soronius (Ovidiu Pecican) 37 Ortodoxie și catolicism în spațiul extracarpatic în evul mediu. Observații pe marginea unei relații conflictuale (Flavius Solomon) 43 Geneza națiunilor medievale în Europa Est-Centrală. Câteva repere istoriografice (Aurelia Felea, Mihai Felea) 53 PRIVINDU-NE CU OCHII CELORLALȚI Cauze ale părăsirii Moldovei de către armeni la sfârșitul secolului XVII (Marius Chelcu) 73 Implicații românești ale bătăliei de la Poltava (Veniamin Ciobanu) 83
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au dedicat câteva studii provocate și de împlinirea a opt veacuri de la consumarea lui, evului mediu românesc i-au fost consacrate mai multe contribuții notabile privind evoluția politică, culturală și socială. Dintre acestea merită să menționăm pe cele ce tratează geneza „națiunilor“ medievale, raporturile ortodoxie-catolicism, elite și societate, izvoare iconografice necunoscute, prezența elementului alogen în țările române etc. Perioada de tranziție către modernitate se regăsește în studii despre implicațiile românești ale bătăliei de la Poltava, activitatea diplomatică a domnilor fanarioți sau influențe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Încă în timpul ființării Imperiului Latin la Constantinopol, forțe ale cruciatei din Apusul Europei sau chiar din Țara Sfântă au fost îndrumate spre Constantinopol, așadar deviate de la destinația fundamentală a cruciatei. După restaurația din 1261, • Ș. Papacostea, Drumurile comerciale internaționale și geneza statelor românești în viziunea lui Nicolae Iorga și în istoriografia zilelor noastre, în „Studii și materiale de istorie medie“, 18, 2000, p. 45-56. Veneția a proiectat noi acțiuni de recuperare a terenului pierdut la Strâmtori sau pentru salvarea pozițiilor deținute
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1984, p. 239-240. • Paisij Chilendarski, Istorija slavjanobolgarskaja, I, uvod, novobălgarski text i komentar Božidar Rajkov, Sofija, 1972, p. 64. • Alexandru Rosetti, Istoria limbii române, I, De la origini până la începutul secolului al XVII-lea, București, 1986, p. 288-289, 358-359; Nelu Zugravu, Geneza creștinismului popular al românilor, București, 1997, p. 482-483. • Leon Șimanschi, Georgeta Ignat, Constituirea cancelariei moldovenești (I), în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 9, 1972; idem, Constituirea cancelariei moldovenești (II), în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]