14,807 matches
-
ca gheața și ieși cât ai clipi, uimit și îngrozit, auzind râsul părinților. Ei bine, după toate astea, când ajungi acasă (aici se vede greșeala), găsești o mare de caca și pipi în întregul apartament, până puțin mai jos de genunchi, o inundație ca la carte datorată înfundării coloanei de scurgere la etajul unu (cum explică oamenii mari), o situație pe care tu o numești infundație și, datorită bucuriei lingvistice a mamei, o transformi iarăși în râs. c’. când grădinița era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de la capătul tramvaiului 41, un loc învecinat cu atâtea cimitire, năpădit de terenuri de antrenament cu iarbă și zgură, infestat cu viruși, bacili și streptococi gheboși, toți roș-albaștri. Adevărul gol-goluț e următorul: mi-am pus plonjoanele, reflexele, degajările, plasamentul, detenta, genunchii juliți și coatele vinete în slujba dușmanului. A fost groaznic. Sufletul meu se perpelea ca pe jar și, vă jur, la culcare parcă mirosea în cameră a inimă de câine roșu arsă. Mă apăsa ceva pe piept, nu era pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
asediu prelungit, căruia i-am rezistat cu chiu cu vai, capul lui Guță Bogdan s-a spart, adică i-a apărut o găurică în frunte, din care sângele țâșnea ca un izvor mititel. Guță, cu supranumele Puță, a căzut în genunchi, a căscat ochii mari și a leșinat. Găurica din frunte s-a făcut imediat cât o prună, cineva (nu eu) și-a sfâșiat tricoul și l-a bandajat, altcineva (nu eu) a arborat steagul alb. Propriu-zis n-a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
diabolic, mâna tremurătoare și vicioasă care înșfăca pila ca pe un obiect sacru de pe policioara ei din baie (aceeași mână care osândea la moarte, fără milă, hoarde întregi de omuleți de plastic), mă ia cu amețeală și mi se înmoaie genunchii. Numai când îmi închipui cum se pot întuneca ochii albaștri ai lui Filip aflând că Rahan avea ciudatul obicei de a ieși, când ți-e lumea mai dragă, din paginile revistei lui franțuzești, de a se asigura că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fremăta, mângâiată nu de briză, ci de vântul câmpiei, o întindere de noroaie clisoase și gunoi. Dimineața, când pleca la serviciu, mama își vâra picioarele în pungi de-un leu (de culori diferite), pe care le lega cu sfori sub genunchi. Ajungea la asfalt abia după jumătate de oră, la Piața Moghioroș, unde scotea pungile alea stropite și mânjite de sus până jos (părând în sfârșit o pereche, ambele maronii), rămânea în pantofi și se suia în autobuz. Mai târziu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mediator pe care le arăta mama. Nu-l impresiona nici că tata-mare îmi culegea vișine cu hoțoaica, nici că m-a luat odată la pescuit (la Cărămidărie, o baltă de prin Pantelimon), nici că se plângea de dureri cumplite de genunchi (de la o artrită nesuferită, care până la urmă s-a moștenit ca o descărcare electrică cu efect întârziat). Războiul dintre ei se relua necontenit, iar arma devastatoare pe care-o descoperise tata era părăsirea câmpului de luptă, nu ca o fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gonind în față, departe, el venind în urma mea agale, într-o ordine răsturnată față de cea din munți. Mama susținea, ca o ultimă consecință a celor trei fenomene naturale petrecute atunci, că aș fi pedalat neîntrerupt în somn, lovind-o cu genunchii în burtă până-n zori, când a fost nevoită să se mute în patul gol din camera mea. Gustul păcii e dulce. Ca halvița. Și vine o zi, în tumultul războiului cu oamenii mari, când orice copil îl descoperă, întâmplător, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
citit, așa că la acea dată stocasem deja un număr impresionant de amintiri. Creierul meu era ca un depozit uriaș - te puteai pierde În el, puteai pierde șirul timpului trăgînd cu ochiul În diverse lăzi și cutii, rătăcind, adîncit pînă la genunchi, În praf, fără să găsești drumul către ieșire zile Întregi. La un moment dat, puțin după ce am Început să locuiesc cu Jerry, Începusem să mă joc cu trecutul, să-l ajustez ici-colo ca să-mi intre mai bine În tipar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Scuză-mă o clipă, Îl Întrerupse domnul Rennit, mi se pare că s-a Întors asistentul meu... Și ieșind de după birou, ocoli cu o remarcabilă sprinteneală scaunul lui Rowe și o zbughi pe ușă. Rowe ședea cu mîinile strînse Între genunchi, străduindu-se să-și adune gîndurile și să-și pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un număr În Încăperea vecină, și Întorcînd capul Îl văzu pe domnul Rennit vorbind la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Newey rupse primul tăcerea: — Dacă nu se grăbesc, pierd trenul! În sufletul lui, neliniștea se lupta cu groaza; sirenele puteau să dea alarma dintr-un moment În altul. Domnul Newey stătea picior peste picior și Își freca nervos cu mîna genunchiul. — Nu văd de ce ar trebui să rămîi, Îi spuse tînărul Maude, săgetîndu-l pe Rowe cu privirea. Rowe Își dădu seama că nu spusese Încă nici un cuvînt ca să se dezvinovățească: conștiința unei vinovății mai vechi Îi pecetluia gura. Și-apoi, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
noapte relativ calmă, căci bombele căzute cu o jumătate de milă mai Încolo nu prea erau luate În seamă. Pe o bancă, un bătrîn sforăia de zor, iar la capătul adăpostului, doi Îndrăgostiți dormeau pe o saltea, cu brațele și genunchii lipiți. „Pentru maică-mea, Își spuse Rowe, ar fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa murise Înainte de Primul Război Mondial, pe vremea cînd avioanele abia Începuseră să zboare, ca niște ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un pumn de firimituri pe pălăria maro ponosită - pe care aterizară numaidecît alte vrăbii - adăugă: Ceea ce fac eu e perfect ilegal. Dac-ar ști lordul Woolton!... Își puse piciorul pe o valiză mare, și o vrabie i se așeză pe genunchi. Părea un copac plin de păsări. — Parcă v-am mai văzut astăzi pe undeva, Îi spuse Rowe. — Se prea poate. — Ba chiar de două ori, dacă mă gîndesc bine. Hai, drăguțelor! — Da, În sala de licitație de pe Chancery Lane. — Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
una din aceste uși - putea să fi deschis oricare alta și spuse: — Așteptați aici, domnule. Era foarte devreme. Cerceveaua metalică a ferestrei Încadra un cer rece și cenușiu. Ultimele stele păliseră. Rowe se așeză pe un scaun, cu mîinile Între genunchi; era obosit și cam plictisit. „Prin urmare - Își spunea - nu sînt un om de seamă, un explorator, ci un criminal de rînd“. Efortul depus pentru a ajunge În locul acesta Îl epuizase; nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ai spus lui Graves. Rowe repetă tot ce-și amintea - Îi vorbi de Încăperea aceea ticsită, de luminile stinse, de vocea care-l speriase atîta... — Graves nu a apreciat, cred, toate aceste detalii, Îl Întrerupse domnul Prentice Împreunîndu-și mîinile pe genunchii osoși și legănîndu-se ușor. Bietul Graves! Crimele pasionale ale hamalilor din gări, iată sfera lui de preocupări! În sectorul meu, cazurile sînt, firește, ceva mai ciudate. De aceea Graves n-are Încredere În noi, da, ăsta-i adevărul. Și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai firesc. Mergem la un croitor, ca să-mi ia măsurile pentru un costum. Voi intra primul; dumneata, Rowe, mă vei urma peste cîteva minute, iar ultimul vei intra dumneata, domnule Davis. Și spunînd acestea, atinse cu vîrful degetului pălăria de pe genunchii celuilalt. Dar despre ce-i vorba, domnule? Întrebă Davis, care se depărtase de Rowe, În vreme ce domnul Prentice ședea țeapăn pe strapontină, cu picioarele Încrucișate. Nu vă bateți capul, zise el. Fiți Însă cu ochii deschiși, și vedeți dacă recunoașteți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cînd i s-au umplut ochii de lacrimi... — Mie nu mi-e frică, mîrÎi cu arțag individul cu melon. — SÎntem În căutarea unui mic film, probabil mult mai mic decît un mosor de ață, spuse domnul Prentice cuprinzîndu-și În palme genunchii osoși. Un film mai mic decît cele pentru aparatele „Leica“. Ați citit, desigur, despre interpelările din parlament În legătură cu niște documente care au dispărut timp de-o oră. După aceea, presa a amuțit: nu folosește la nimic să zdruncini Încrederea publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pălăria! exclamă Rowe apucînd melonul lui Davis și spărgînd geamul ușii. Printre cioburile de sticlă Îl zări pe Cost-Travers-Ford: ședea pe scaunul rezervat clienților, aplecat Înainte, În fața oglinzii triple, cu beregata tăiată de foarfecele pe care-l ținea Încă Între genunchi. Murise ca un legionar roman. „De data asta, Își spuse Rowe În sinea lui, l-am omorît cu adevărat“. Și parcă-l auzi din nou spunînd la telefon: „În ceea ce mă privește, urmă domnul Ford, nu mai am nici o speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca nou; Rowe Îl apucă și bîigui În chip de scuză: A Încercat să mă omoare... — Bine, dar doarme. Ar fi o crimă! — N-o să lovesc decît dacă voi fi atacat. — Era atît de bun cu mine cînd Îmi juleam genunchii! Copiii cad totdeauna și-și julesc genunchii... Ce groaznică e viața! Și plină de ticăloșie. Rowe puse sfeșnicul la loc. — Nu, ia-l, spuse Anna, cu amărăciune În glas. Trebuie să ai cu ce să te aperi. La urma urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În chip de scuză: A Încercat să mă omoare... — Bine, dar doarme. Ar fi o crimă! — N-o să lovesc decît dacă voi fi atacat. — Era atît de bun cu mine cînd Îmi juleam genunchii! Copiii cad totdeauna și-și julesc genunchii... Ce groaznică e viața! Și plină de ticăloșie. Rowe puse sfeșnicul la loc. — Nu, ia-l, spuse Anna, cu amărăciune În glas. Trebuie să ai cu ce să te aperi. La urma urmei, nu-i decît fratele meu! Ia-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era prezent, printr-o obscură comuniune. — Dă-mi-l! spuse Rowe surprins de jovialitatea lui Hilfe. Ai fi zis că nu-și pierduse speranța - În ce anume? Într-o eventuală fugă? În alte distrugeri? Hilfe Își puse mîna stîngă pe genunchiul lui Rowe și-i spuse, pe un ton de mare intimitate: — Mă voi ține de cuvînt cu vîrf și Îndesat. Ce-ai spune dacă ți-aș reda memoria? Nu doresc decît filmul. — Nu aici. Nu pot, totuși, să mă dezbrac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fluierat, și trenul se urni Încet din gara Întunecată, furișîndu-se parcă. În afară de ei și de cîțiva hamali, nu mai era nimeni pe peron. Bufetele erau Închise. Pierdut În imensitatea peronului, un soldat beat ședea pe o bancă și vomita Între genunchi... Hilfe coborî treptele ce duceau spre toaletă; nu era nimeni acolo; pînă și Îngrijitorul plecase În căutarea unui adăpost. Artileria antiaeriană trăgea de zor. Rowe și Hilfe erau singuri În toaleta cu chiuvetele cenușii, mirosind a dezinfectant; pe pereți, cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu fotografiile pe care le făcuse în fiecare dimineață prin teleobiectiv, de pe podurile pietonale de deasupra autostrăzilor ce duceau spre vest și de pe acoperișul garajului cu mai multe etaje al studiourilor, când ea ieșea din hotelul londonez. Cadrele apropiate cu genunchii și mâinile ei, cu suprafața interioară a coapselor și comisura stângă a buzelor i le-am făcut eu, fără probleme, la copiatorul din biroul meu, înmânându-i pachetele cu imprimate de parcă ar fi fost fragmentele unui ordin de execuție. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al băiețelului ei. Șezând amândoi în spatele meu, i s-a plâns lui Vaughan de felul agitat în care conduc, însă el nu făcea decât să-i urmărească mișcările cu o privire absentă, aproape încurajând-o să gesticuleze cu mâinile și genunchii. Pe acoperișul pustiu al unei parcări supraetajate din Northolt, am așteptat lângă balustradă. Pe bancheta din spate a mașinii, Vaughan îi aranjase membrele în poziția casieriței muribunde. Corpul său vânjos, ghemuit peste ea în lumina reflectată a farurilor care treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe secretara mea Renata, scăpată dintr-o tulburentă relație cu mine, și încă mai purtam centura de siguranță pe care o legasem intenționat, ca s-o scutesc de stânjeneala unei îmbrățișări. Pieptul mi se învinețise serios la impactul cu volanul, genunchii mi se izbiseră de tabloul de bord atunci când corpul intrase în propria-i coliziune cu interiorul mașinii, dar singura mea rană gravă a fost un nerv retezat la nivelul scalpului. Aceleași forțe misterioase care mă salvaseră de la a fi străpuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ambele rotule îmi fuseseră fracturate. Lungi gheare de durere mi se întindeau pe suprafața interioară a coapselor până în vintre, de parcă niște catetere din oțel fin mi-ar fi fost trase prin venele picioarelor. La trei zile după prima operație la genunchi, am contractat o infecție intra-spitalicească minoră. Am stat în salonul gol, ocupând un pat ce-i aparținea de drept victimei unui accident aviatic și gândindu-mă într-un fel distorsionat la rănile și durerile pe care le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]