4,556 matches
-
cinci ani mai tarziu, pe 12 octombrie 1492, ziua în care Cristofor Columb descoperea America. În zilele noastre lucrările sale de matematică sunt aproape total ignorate. În timpul vieții, Piero della Francesca era totuși un matematician reputat, în special în domeniul geometriei. El a scris trei mari tratate în limba latină: două de geometrie, "De prospectiva pingendi" („Despre perspectiva în pictură”, 1480) și "Libellus de quinque corporibus regularibus" („Despre cele cinci corpuri regulate”, apărută că o anexă la o lucrare a lui
Piero della Francesca () [Corola-website/Science/304884_a_306213]
-
Columb descoperea America. În zilele noastre lucrările sale de matematică sunt aproape total ignorate. În timpul vieții, Piero della Francesca era totuși un matematician reputat, în special în domeniul geometriei. El a scris trei mari tratate în limba latină: două de geometrie, "De prospectiva pingendi" („Despre perspectiva în pictură”, 1480) și "Libellus de quinque corporibus regularibus" („Despre cele cinci corpuri regulate”, apărută că o anexă la o lucrare a lui Luca Pacioli), precum și un manual de calcul, "De Abaco". În lucrarea „Despre
Piero della Francesca () [Corola-website/Science/304884_a_306213]
-
Emma) s-a mutat în 1808 la Londra. Tatăl său i-a predat încă din copilărie noțiuni de fizică, matematică și desen tehnic. A învățat în familie limba franceză. La vârsta de opt ani micul Brunel a început și studiul geometriei. Tatăl său l-a încurajat să deseneze clădirile londoneze care i se păreau mai interesante și să identifice eventualele erori de proiectare din structura acestora. Brunel a studiat mai întâi la școala Dr. Morrell din Hove. După ce a împlinit 14
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
pe 36 de biți. Zona de adresă, de 12 biți, putea accesa 4096 de adrese de memorie. Instrucțiunile erau cu două adrese. A fost utilizat cu succes în diferite lucrări de topometrie, inginerie termică și a apelor, construcții, algebră și geometrie vectorială. Calculatorul a fost în serviciu timp de 22 de ani. În prezent calculatorul poate fi văzut la Muzeul Banatului. MECIPT-2 încă mai este funcțional. Pe baza MECIPT-2 a fost construit calculatorul CENA-2M („mobil”), care a fost realizat în 10
MECIPT () [Corola-website/Science/301553_a_302882]
-
(n. 1910 la Adjud - d. 1962) a fost un matematician român, cu preocupări în domeniul geometriei sintetice. A urmat școala primară în orașul natal, iar cursurile secundare la Bârlad (1922 - 1929). În 1932 obține licența în matematică după finalizarea studiilor la Universitatea din București. În 1947 obține doctoratul în matematică. În perioada 1932 - 1934, urmează Institutul
Cezar Coșniță () [Corola-website/Science/326899_a_328228]
-
de acest domeniu. De asemenea, a studiat proprietățile funcționale ale curbelor plane; diferite curbe în coordonate baricentrice, studiu apreciat de Dimitrie Pompeiu. A studiat diferite proprietăți ale unor transformări cuadratice și a făcut un studiu geometric al involuțiilor. În domeniul geometriei analitice, a stabilit o serie de teoreme privind parabolele înscrise într-un triunghi. A studiat substituțiile omografice; unele ecuații cu derivate parțiale; rezolvarea unor ecuații cu ajutorul identităților; proprietățile unor triunghiuri omologice; proprietățile triunghiurilor antipodare. A publicat și manuale școlare, articole
Cezar Coșniță () [Corola-website/Science/326899_a_328228]
-
Harold Scott MacDonald "Donald" Coxeter (n. 9 februarie 1907 la Londra - d. 31 martie 2003) a fost un matematician canadian născut în Regatul Unit, cu contribuții deosebite în domeniul geometriei. A studiat matematica la Univerisitatea din Trinity College din Cambridge. A fost profesor la Universitatea din Toronto. În 1966 a participat la Congresul Matematicienilor ținut la Moscova. Este cunoscut ca autor a numeroase scrieri într-un stil clar și sugestiv
Harold Scott MacDonald Coxeter () [Corola-website/Science/326926_a_328255]
-
din Trinity College din Cambridge. A fost profesor la Universitatea din Toronto. În 1966 a participat la Congresul Matematicienilor ținut la Moscova. Este cunoscut ca autor a numeroase scrieri într-un stil clar și sugestiv. Domeniul tratat este destul de variat: geometrie neeuclidiană, cristalografie, teoria grupurilor, teoria rețelelor, geodezicele, geometria proiectivă, geometria afină, topologie etc.
Harold Scott MacDonald Coxeter () [Corola-website/Science/326926_a_328255]
-
la Universitatea din Toronto. În 1966 a participat la Congresul Matematicienilor ținut la Moscova. Este cunoscut ca autor a numeroase scrieri într-un stil clar și sugestiv. Domeniul tratat este destul de variat: geometrie neeuclidiană, cristalografie, teoria grupurilor, teoria rețelelor, geodezicele, geometria proiectivă, geometria afină, topologie etc.
Harold Scott MacDonald Coxeter () [Corola-website/Science/326926_a_328255]
-
din Toronto. În 1966 a participat la Congresul Matematicienilor ținut la Moscova. Este cunoscut ca autor a numeroase scrieri într-un stil clar și sugestiv. Domeniul tratat este destul de variat: geometrie neeuclidiană, cristalografie, teoria grupurilor, teoria rețelelor, geodezicele, geometria proiectivă, geometria afină, topologie etc.
Harold Scott MacDonald Coxeter () [Corola-website/Science/326926_a_328255]
-
În geometrie, axa mare sau axa majoră (în ) a unei elipse este cel mai lung diametru al acestei conice. Trece prin centrul și prin ambele focare ale elipsei. Semiaxa majoră (în ) sau semiaxa mare este jumătate din axa majoră a elipsei. Dacă
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
restrânse, sau fenomene de simetrie în chimia moleculară și cristalografie. Conceptul de grup a apărut în legătură cu studiul ecuațiilor polinomiale, efectuat de către matematicianul francez Évariste Galois în anii 1830. După contribuțiile venite din alte domenii, cum ar fi teoria numerelor și geometria, noțiunea de grup s-a generalizat în preajma anilor 1870. Pentru a explora grupurile, matematicienii au dezvoltat diferite notații pentru a descompune grupurile în părți componente mai mici și mai ușor de înțeles, cum ar fi subgrupurile sau grupurile simple. O
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
fiind publicate doar postum. Grupuri de permutare mai general au fost cercetate mai ales de Augustin Louis Cauchy. Lucrarea lui Arthur Cayley intitulată "Despre teoria grupurilor, în funcție de ecuația simbolică θ = 1" (1854) dă prima definiție abstractă a unui grup finit. Geometria a fost al doilea domeniu în care grupurile au ajuns să fie folosite sistematic, mai ales grupurile de simetrie ca parte a programului Erlangen din 1872 al lui Felix Klein. După apariția unor geometrii noi, cum ar fi cea hiperbolică
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
definiție abstractă a unui grup finit. Geometria a fost al doilea domeniu în care grupurile au ajuns să fie folosite sistematic, mai ales grupurile de simetrie ca parte a programului Erlangen din 1872 al lui Felix Klein. După apariția unor geometrii noi, cum ar fi cea hiperbolică și cea proiectivă, Klein a folosit teoria grupurilor pentru a le organiza într-o manieră mai coerentă. Ducând aceste idei mai departe, Sophus Lie a fondat studiul grupurilor Lie în 1884. Al treilea domeniu
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
aplicații mai recente, unele construcții geometrice au fost motivate de noțiuni din teoria grupurilor. Într-un mod similar, teoria grupurilor geometrice implică concepte geometrice, de exemplu în studiul grupurilor hiperbolice. Alte domenii în care apar aplicații cruciale ale grupurilor sunt geometria algebrică și teoria numerelor. Există și multe alte aplicații practice. Criptografia se bazează pe combinația dintre abordarea din teoria grupurilor abstracte și cunoștințele algoritmice obținute în teoria computațională a grupurilor, în particular la implementarea în domeniul grupurilor finite. Aplicațiile teoriei
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
grupul absolut Galois pot și ele să fie echipate cu o topologie, așa-numita topologie Krull, importantă pentru generalizarea legăturii schițate mai sus între corpuri și grupuri și extensii de grupuri infinite. O generalizare avansată a acestei idei, adaptată nevoilor geometriei algebrice, este grupul fundamental étale. "Grupurile Lie" (denumite în cinstea lui Sophus Lie) sunt grupuri cu structură de varietate, adică spații care local seamănă cu un spațiu euclidian de dimensiune corespunzătoare. Din nou, structura adițională, aici cea de varietate, trebuie
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
în analiză, a introdus noi metode în munca sa asupra funcțiilor algebrice (de exemplu: seriile lui Puiseux) și a contribuit la dezvoltarea mecanicii cerești. La 10 iulie 1871 a fost ales în unanimitate membru al Academieo Franceze de Științe, secția geometrie. Fiul său, Pierre Puiseux, a fost și el matematician, astronom și alpinist. Fratele său a fost istoricul Léon Puiseux. Mare alpinist și membru fondator al „Clubului Alpin Francez” (în franceză: Club alpin français), face parte din precursorii alpinismului fără ghid
Victor Puiseux () [Corola-website/Science/332997_a_334326]
-
u , c a r e , aplomb academic, despre cultura construcții, cât și pentru cele ridicate înregistrând dezbaterile belicoase română prin grila... politicului și a unei pe verticală, uneori dincolo de cât după Primul Război Mondial, reduse, sociologii literare bine strunite. permite geometria în spațiu, corpul de în plan sociologic, la diferențialele George Apostoiu scrie matur ca un rezistență îl reprezintă grinda. sat/oraș, pe fondul „modei din apus, intelectual format, responsabil pe Încastrarea ei în structura de aduse de conferințele numeroaselor afirmații
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Geometria simplectică este o ramură a geometriei diferențiale și a topologiei diferențiale care studiază mulțimile simplectice, adică, mulțimile diferențiabile înzestrate cu o formă diferențiabilă închisă nedegenerată de gradul 2. Geometria simplectică își are originile în Hamiltonianul din mecanica clasică, în care
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
Geometria simplectică este o ramură a geometriei diferențiale și a topologiei diferențiale care studiază mulțimile simplectice, adică, mulțimile diferențiabile înzestrate cu o formă diferențiabilă închisă nedegenerată de gradul 2. Geometria simplectică își are originile în Hamiltonianul din mecanica clasică, în care spațiul fazelor unor sisteme clasice are
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
Geometria simplectică este o ramură a geometriei diferențiale și a topologiei diferențiale care studiază mulțimile simplectice, adică, mulțimile diferențiabile înzestrate cu o formă diferențiabilă închisă nedegenerată de gradul 2. Geometria simplectică își are originile în Hamiltonianul din mecanica clasică, în care spațiul fazelor unor sisteme clasice are structura unor mulțimi simplectice. Adjectivul simplectic a fost introdus de matematicianul Hermann Weyl pentru a desemna "grupul simplectic" formula 1, adică, grupul automorfismelor reale
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
greceasc συµπλεκτικoς, traducerea cuvântului latin complexus. Cuvântul latin a dat denumirea de complexitate, de unde derivă și "număr complex", cuvântul latin traducând ideea de întrețesere sau întrepătrundere. Prin extensie, adjectivul simplectic este untilizat în sintagmele "forme simplectice", "mulțimi simplectice", etc. Cadrul geometriei simplectice a dat o nouă viziune asupra mecanicii clasice. Ea permite un studiu de comportare global al unui sistem mecanic, de tratare a simetriilor și a consecințelor lor, precum și studii calitative, de exemplu, existența traiectoriilor periodice sau caracterul stabil sau
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
acest spațiu. În cele expuse mai sus s-a presupus că sistemele evoluează dupa legile lui Newton pentru forțe care derivă dintr-un potențial, ceea ce înseamnă că nu avem frecare. Privind figura de mai sus, se poate pune întrebarea: "care geometrie este cea mai potrivită pentru studiului traiectoriilor din spațiul fazelor? " Din cele urmeză vom vedea că "geometria simplectică" este cea mai potrivită. Teorema lui Liouville afirmă că, atunci când un sistem evoluează, volumul tuturor particulelor din spațiul fazelor se păstrează. Iată
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
pentru forțe care derivă dintr-un potențial, ceea ce înseamnă că nu avem frecare. Privind figura de mai sus, se poate pune întrebarea: "care geometrie este cea mai potrivită pentru studiului traiectoriilor din spațiul fazelor? " Din cele urmeză vom vedea că "geometria simplectică" este cea mai potrivită. Teorema lui Liouville afirmă că, atunci când un sistem evoluează, volumul tuturor particulelor din spațiul fazelor se păstrează. Iată cum putem defini volumul unui părți din spațiul fazelor, spațiu care are dimensiunea 2n. Dacă partea este
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
sumarea(respectiv, integrarea) volumelor elementare. Deci, teorema lui Liouville afirmă că evoluția unui sistem mecanic păstrează volumul din spațiul fazelor și putem să ne gândim că structura geometrică a spațiului fazelor este cea a volumelor obiectelor, dar că există o geometrie mai subtilă pe acest spațiu. Teorema lui Poincaré este un rafinament al teoremei lui Liouville. Pentru a o enunța trebuie să introducem câteva notații. Pentru toate valorile formula 9 cuprinse între 1 și formula 10, notăm formula 11 proiecția spațiului fazelor pe un
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]