4,128 matches
-
dureri, înflorite pe prag. Cui să duc umbra ta? să te-ntoarcă-napoi, pe sub haine de stea, frig de foame de noi! Cu ce dor să-ți mai scriu? pe sub gene de Cer, în pahare-i pustiu, de himere de ger! Referință Bibliografică: HIMERE DE GER / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1856, Anul VI, 30 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
HIMERE DE GER de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369942_a_371271]
-
să duc umbra ta? să te-ntoarcă-napoi, pe sub haine de stea, frig de foame de noi! Cu ce dor să-ți mai scriu? pe sub gene de Cer, în pahare-i pustiu, de himere de ger! Referință Bibliografică: HIMERE DE GER / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1856, Anul VI, 30 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
HIMERE DE GER de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369942_a_371271]
-
nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O muză cu chip de femeie Privesc cu ochii amintirii spre o codană dragă mie, Cu ochii triști, de peruzea, suavă ca o iasomie Ce se înalță, prin puterea-i, în ciuda gerului din iarnă Și-n ciuda fulgerelor verii și a furtunii ce-o răstoarnă. De jună a intrat în jug și a cercat cu-n deget valul Neintuind cum că refluxul îndepărtează iute malul Și-o să rămână prizonieră în apa rece
O MUZĂ CU CHIP DE FEMEIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369984_a_371313]
-
e cerul, În juru-mi numai prizonieri fugiți, Se fură focul, se supune fierul, Pe drum, sunt cei ce nu mă iartă, Pe jos sunt pietre, sus e cerul, Cine se-apleacă primul după piatră? E-o arcă aici, afară suflă gerul, Îți mângâi tâmpla și din brațe mă arunc, Pe jos sunt pietre, sus e cerul, Lumina-n sinea mea atât de-adânc Îmbină cel definitiv cu efemerul, Mă pregătesc să zbor odată peste toate Fără de sens, pe lânga luna care
PE JOS SUNT PIETRE SUS E CERUL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369992_a_371321]
-
octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Autor Maria Sarchizian Într-un amurg târziu de toamnă Și-o zi tot tristă, plumburie, Se contura destin, de-o viață Ce nimeni,nu avea să-l știe. Din prima zi, la geamul casei, Un ger puternic a pictat Dantelărie de zăpadă Ce-o frunză verde,a mușcat. Se anunțase, iarna grea Cu vânt tăios și viscol rece Și toate astea, or să stea Vreo patru luni și-apoi, va trece. Cand ochii bine i-am
AMURG DE TOAMNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370001_a_371330]
-
sumbrul, pe case cade bruma, ploua iar peste Moldova, plouă peste Bacău , Iași, Eminescu își scrie slova în Copou, sub un lămpași, plouă, și e trist și rece timpul ce mă înconjoară vai ce frig prin mine trece și ce ger este afară, stropii cad, lovesc geamul eu stau și privesc departe vântul îmi adie ramul iarăși timpul mi-l împarte, nu sunt trecători pe stradă ploaia cade în șuvoi, se aude o serenadă cântată de-un pițigoi, stă pe o
PLOUĂ PESTE MOLDOVA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370036_a_371365]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DINSPRE NORD Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Dinspre nord Dinspre nord un val de ger, Pulbere fără culoare Ca din stelele când pier, Ne cuprinde și... ne doare. De săptămâni arde focul, Toți se strâng pe lângă sobă; Ăsta le mai e norocul - Atmosferă melofobă. Mai mult; s-a luat și curentul. Deși-n casă e
DINSPRE NORD de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370105_a_371434]
-
în Ediția nr. 1580 din 29 aprilie 2015. ORIGINEA LIMBAJULUI. CÂMPUL SEMANTIC: SOARE-SPERANTA-SALVARE-AJUTOR-FOC-PRIETEN-LUMINA-CALD-FIERBE-VIN-VARA / THE ORIGIN OF LANGUAGE. SEMANTIC FIELD : SUN-HOPE-SAVE-HELP-FIRE-FRIEND-LIGHT-WARM-BOIL-WINE-SUMMER Să ne închipuim omul în ținuturi glaciare ascuns într-o grota sau un iglu că la eschimoși. Afară e întuneric, ger. Moartea îl pândește pe om care scoate capul afară și vede o rază de soare. Această rază de soare e o rază a speranței. Dacă ne amintim că în feniciana šapaš ori šepeš sau cu s în loc de š (sapas, sepes
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
englezi este hope și aici se ... Citește mai mult ORIGINEA LIMBAJULUI. CÂMPUL SEMANTIC:SOARE-SPERANTA-SALVARE-AJUTOR-FOC-PRIETEN-LUMINA-CALD-FIERBE-VIN-VARA/ THE ORIGIN OF LANGUAGE. SEMANTIC FIELD :SUN-HOPE-SAVE-HELP-FIRE-FRIEND-LIGHT-WARM-BOIL-WINE-SUMMERSĂ ne închipuim omul în ținuturi glaciare ascuns într-o grota sau un iglu că la eschimoși. Afară e întuneric, ger. Moartea îl pândește pe om care scoate capul afară și vede o rază de soare. Această rază de soare e o rază a speranței.Dacă ne amintim că în feniciana šapaš ori šepeš sau cu s în loc de š (sapas, sepes
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
Fad, iarna ne-nconjoară, cabotină. Știi, uneori, doi disidenți suntem, Împărtășind doar vina sau minciuna, Absconse ramuri rupte din sistem... Doi demagogi îmbălsămând furtuna. Știi, nu există farmec detractat, Nici moarte fără viață, nici iubire, Ne înconjoară trist anonimat, Cupiditate, ger și risipire. Știi, deseori apari ca o lumină, Crochiu de crisalidă, amintire, Peste greșeli de ieri și risipire - Fad, iarna ne-nconjoară... Cabotină!... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: CA O LUMINĂ / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CA O LUMINĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370302_a_371631]
-
-i toarne foc în vene Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună Pe cai negri ca tăciunii, Gândul lor ca să ni-l spună! Nu mai pot să stea în ceruri Și nici oasele-n morminte, Vin călare, tunând geruri, Fulgerând cu-a lor copite. Țara noastră e prădată De toți veneticii lumii, S-au strâns toți precum o haită, S-o disece-n umbra lunii. Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună Risipind din cer genunii, Vrerea
IATĂ, S-AU ÎNTORS STRĂBUNII! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370354_a_371683]
-
și noi, ca frații; Că nu primeam și jucării, Cum primeau puțini, dar... alții. Ne împăcau bieții părinți Cu ceva fructe din cămară... Cu câțiva creițari - mărunți, Să nu mai tremurăm pe-afară. Tata-l cinstea cu țuică fiartă, De ger să se mai dezmorțească Și-l conducea până la poartă, Nu cumva să se amețească. Nu trecuse bine pragul; Noi am leșinat de râs; Moșu’ uitase toiagul Și... se pusese pe nins ! Ne tot bucuram în sine, Gândind după mintea noastră
MOȘ CRĂCIUN ȘI MOȘ GERILĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370374_a_371703]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Printre ramuri se strecoară Fulgii cu miros de ger, Pe zăpadă-o sănioară Lunecă pe șini de fier. Patru reni cu coarne late O trag iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți!” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se
LACRIMILE LUI MOŞ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370379_a_371708]
-
devenirea-și povestesc: - Eu, spune primul, sunt odor, Născut din spumă de izvor De răcoroasa Primăvară! Purtat de adieri de seară, M-am ridicat și-am revenit Trei anotimpuri, și-mplinit Ca picur-lacrimă pe cer, Am fost schimbat în fulg de ger! - Dar tu? Eu sunt odor din Vară, Când cerul, câmpul de secară L-a dăruit, crescându-i rodul Cu ploaia caldă, iar norodul De păsăret din lan fugit, Sătul de bobi m-au risipit, Purtat pe-aripe sus pe cer, Să
TREI FULGI NĂSCUŢI DIN TREI SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370405_a_371734]
-
din Vară, Când cerul, câmpul de secară L-a dăruit, crescându-i rodul Cu ploaia caldă, iar norodul De păsăret din lan fugit, Sătul de bobi m-au risipit, Purtat pe-aripe sus pe cer, Să fiu schimbat în fulg de ger! În urmă, cel mai mic se-ndeamnă: - Eu sunt odorul mamei Toamnă! Dar, zămislit de dimineață, N-am reușit să văd prin ceată Cum vântul lacom rupe-o frunză Și-o zboară-n zare s-o ascunză. Iar eu, plăpândul
TREI FULGI NĂSCUŢI DIN TREI SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370405_a_371734]
-
Eu sunt odorul mamei Toamnă! Dar, zămislit de dimineață, N-am reușit să văd prin ceată Cum vântul lacom rupe-o frunză Și-o zboară-n zare s-o ascunză. Iar eu, plăpândul giuvaer, Am fost schimbat în fulg de ger! Eh ! Asta e ! În horă prinși, Se hârjonesc de iarnă ninși, Purtați de vânt pe cer subt nori, Trei fulgi născuți din trei surori. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Trei fulgi născuți din trei surori / Ovidiu Oana
TREI FULGI NĂSCUŢI DIN TREI SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370405_a_371734]
-
-i toarne foc în vene Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună Pe cai negri ca tăciunii, Gândul lor ca să ni-l spună! Nu mai pot să stea în ceruri Și nici oasele-n morminte, Vin călare, tunând geruri, Fulgerând cu-a lor copite. Țara noastră e prădată ... Citește mai mult Iată, s-au întors străbuniiîntr-o aprigă furtună,Au descins pe coama lumii,Oful lor ca să ni-l spună!Țara noastră-i cotropităDe prea mulți ce vor s-o
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
ca s-o despiceși să-i toarne foc în veneIată, s-au întors străbuniiîntr-o aprigă furtunăPe cai negri ca tăciunii,Gândul lor ca să ni-l spună!Nu mai pot să stea în ceruriși nici oasele-n morminte,Vin călare, tunând geruri,Fulgerând cu-a lor copite.Țara noastră e prădată... XII. SUNT..., de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016. Sunt... Sunt o alee Cu orhidee, Cu fluturi zglobii Și iasomii. Sunt o scânteie Din ochi de
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VINE IARNA! Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VINE IARNA! Vine iarna, nu-i de șagă! Ce ninsori o să mai tragă, Doamne, și ce viscoleală, Și ce ger, și ce beteală, Multe nasuri înghețate, Geamurile-n alb pictate, Și colaci, și nuci pe masă, Și troiene cât o casă, Iar prin câte o ogradă Oameni hâtri de zăpadă! Vine iarna, nu-i de glumă! De o lună cade
VINE IARNA! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370528_a_371857]
-
cu milostivire primește-ne la sân, O, Doamne, cer iertare și roaba ta rămân. R U G Ă de Melania R.C. Părinte-al nostru, Cel din cer, Umil Te rog, fă-n lume pace, Căci nici pe-arșiță, nici pe ger, Dreptate nu se poate face... Copiii Tăi se-afundă-n glod, Păcatul urcă pân-la nori, Și fețe pale din norod, Te amintesc...arareori! Dezleagă Tu, cu Harul Tău Povara ce îi ține strâns, Și șterge tot ce este rău. De pe al lumilor
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
scos cuvântul, cinstea la mezat. La orizont puri, falnici, fără vină, M-așteaptă inorogi în prag de zi, Să galopăm învălurind lumină, Din miazănoapte înspre miazăzi. Cabana mea de foc va fi popasul... Mă-ntorc în munții veșnici, plin de ger, Femeia mea, drumeț în constelații, Mă-nvăluie-ntr-o aripă de cer. Mandatul meu a expirat, prieteni!... Amorul cald, peren, strict pământean, E-o amintire-ntr-un oraș... Departe... Îngemănare-a sacrului profan. Sufletul meu, pragmatic rug de stele, Vă va conduce drumul
MANDATUL MEU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370548_a_371877]
-
Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului PATRIOȚI DIN FAȘĂ Învățați copiii să-și iubească țara Din licărul fraged ce se naște-n ei, Să iubească truda pentru grâne, vara Spre a trece iarna, cu-al său ger holtei. Din copilărie, tot privind la voi Trebuie să învețe ce-i corect și drept, Să separe soare din lan de noroi Inima de țară să-i tresară-n piept. Să iubească neamul, limba-n cânt de strună Țării scumpă
PATRIOȚI DIN FAȘĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370546_a_371875]
-
Bezea Publicat în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-mbrac în cea mai fecundă ninsoare, în brațe mi-atârn felinare din stele, iluzii reci își înfing așteptările în pumnale, într-o cameră bej, branule de ger mi se-agață de sânge, înecându-se pe sub piele! Îmi spânzur umbra de tavanul unei zile de joi, cuvintele m-au părăsit la camera de gardă, îmi țin în palme un bandaj din câteva ploi, să-mi stingă dorul ăsta
DELICT de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369322_a_370651]
-
focul prin stejari doborâți, un pescar desena tone de vise pe sticlă și inventa un record de-așteptare pe stânci. În albii de lut figurine perechi chicoteau îmblânzirea tornadei pe cer și parcă cetățile vremii dansau efemer în clepsidre de ger. Ce vechi calendare strigau spre lumină, ce faguri de stări, ce cuburi de gând! Treceau râuri de vrajă pe meridianele lumii și fiecare avea o torță în gând. Vorbisem cu setea să-mi scrie în palmă atingerea clipei ce-n
TORNADĂ ŞI FOC de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369408_a_370737]
-
și de rece ninsoare. Din anotimp hibernal să fie salvate. Iar vântul năpraznic străbate prin natură, să spulbere vise din trecutele iubiri. Dragostea își pune doruri în aventură, nostalgia vieții să le ducă-n amintiri. Pe natura pustie va stăpâni gerul, prin Iarna ce vine în straie de mireasă, când peste orizonturi se coboară Cerul și nesfârșita zare ține loc de casă. Dar viața își lasă iubirea-n anotimpuri, cum în clepsidra timpului a fost menită. În primăveri să renască în
PASTEL DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369473_a_370802]